44,744 matches
-
au simțit mai acasă decît la Cluj, după odiseea unei întregi zile, asemănătoare cu a lui Bloom prin Dublinul lui Joyce) i-a uimit. Toată seară nu mi-au vorbit decît despre asta. Și de unde, de fiecare dată cînd îi părăseam ca să mă duc la hotel, se arătau îngrijorați (ai să nimerești? dacă te rătăcești?), în seara cu pricina, ultima de altfel, erau cu desăvîrșire calmi, siguri că voi ajunge la hotel. Din infinitatea de moduri ale plasei care e viața
O simplă amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17757_a_19082]
-
orice putere politică, chemând în sprijinul lor poliția politică" pentru a-l răpune pe cel ce se declară Fiul lui Dumnezeu. Demnitarii Templului nu pregeta să-l trateze pe prizonier că "într-un gestapou avânt la lettre..." Răstignirea lui Iisus "părăsit pe cruce" rămâne până în zilele noastre o enigmă multiplă. Ipotezele avansate de Ion Murgeanu sunt nu numai captivante dar și tulburătoare că de pildă în privința trupului înviat: "Nu era oare tânărul fugit ădin ela în acea noapte de pe Muntele Măslinilor
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
curiozitate, pe mai toți foștii regi, prinți, duci, baroni etc. ai Europei. Atîta vreme cît se adresează unui astfel de public, nu totdeauna capabil să facă distincția între persoane reale, care au avut o soartă tragică fiind obligați să își părăsească patria, si personaje de soap-opera, o carte nu poate scăpa neatinsă de microbul așteptărilor cititorilor ei. Primele pagini ale memoriilor Principesei Ileana nu au izbutit să îmi spulbere neîncrederea: un ton parcă prea senin, prea prietenos, mici naivități de adolescență
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
medicală, a îngrijit răniții români din spitale austriece, a lucrat pentru Crucea Roșie, a înființat propriul ei spital lîngă Bran, s-a ocupat de refugiați și de copiii rămași orfani. În 1947, odată cu abdicarea lui Mihai I, Domnită Ileana a părăsit definitiv țară, stabilindu-se pînă la urmă în Noua Anglie, în America. Trăiesc din nou ar fi putut fi cartea unei nostalgice, descinsa în muzeul amintirilor sale, dar nu este, fiindcă Ileana nu scrie pentru ea însăși, ca într-o
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
Ioan Holban Între cărțile de poezie ale lui Adrian Ălui Gheorghe, șapte la număr, Complicitate (Editură Libra, 1998) ocupă o poziție specială, este poate chiar placă turnanta a liricii sale pentru că, iată, el părăsește - fără păreri de rău, cum se vede - registrul "textualist", specific generației din care face parte, recuperînd - și aici, Laurențiu Ulici are încă o dată dreptate - "vitalitatea de odinioară": de la citirea ironică a lumii, de la textuarea realului cu încercarea de a descoperi
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
laică; o excelentă coincidență, care vestește "sfîrșitul sfîrșitului". Pînă la căderea lui Napoleon al III-lea, biserica română mai putea spera încă în protecția împăraților, pe care se sprijinea (și mai ales pe Franța) de atîtea secole. De îndată ce Franța a părăsit-o, a scăzut și suveranitatea laică a Bisericii. Totuși, biserica catolică nu va ceda pentru nimic în lume, niciodată și nimănui, această putere a sa și accepta mai degrabă să piară creștinismul cu totul, decît să-și piardă dominația laică
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
în încercările mele poetice. Grație acestui lucru, existența mea părea să se justifice cumva [...] doar poezia era unica mea șansă de a rezista”. În cercul de refugiați polonezi, el este ocrotit cum nu se poate mai bine, fără să-l părăsească de fel credința în Dumnezeu. Soarele îi surâde după colțul tuturor dramelor. Lăudat că scrie, ba precum Lermontov, ba ca Esenin ori Maiakovski - Petia devine portdrapelul prozatorului Bednarski. În finalul romanului, îi apare și numele. Dacă nu cumva a fost
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
Scorsese și "muză" lui David Lynch, cu care a început prin a face Blue Velvet ("Rossellini, Scorsese și Lynch, iată Trinitatea mea!"). Cînd, pe neașteptate, s-a trezit părăsita de David Lynch, l-a sunat pe Scorsese. "David m-a părăsit", l-a anunțat. "Știam", mi-a răspuns, spre surprinderea mea, pentru că nimeni nu aflase încă. "De unde știai?" "De la televizor! La Cannes, cînd a primit Palme d'or pentru Sailor și Lule, te-a sărutat pe gură în fața ziariștilor. Or, voi
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
voi propune. Cum aș fi putut să -l refuz? De cînd fusesem izgonit, din motive vădit politice, de la revista Familia, adică de 16 (șaisprezece) ani, n-am mai avut dreptul să lucrez în vreo redacție, nici dreptul de a-mi părăsi domiciliul tîrgujian. Apollo îmi făcea un semn încurajator, în cîmpul semiotic mai larg al uriașelor schimbări îmbucurătoare ce se vesteau. Însetatului i se întindea un ulcior cu apă, flămîndului i se dăruia un codru de pîine. M-am apucat îndată
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
care își bătea cu sălbăticie soția, aproape nevorbindu-i. Nechifor a plecat în țară leșeasca la carte. În vacanțele petrecute acasă atmosferă era aceeași. Ba chiar într-o vacanță s-a trezit cu o mamă nouă. Scîrbit peste măsură a părăsit totul, cufundîndu-se în pustnicie. Ascultîndu-l, Pafnutie îl sfătuiește pe ucenic să se reîntoarcă acasă, să-și salveze părinții fiind util oamenilor și țării. Ucenicul asculta sfatul. Se întoarce acasă. Tatăl său era istovit de boală și de trai destrăbălat, cu
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
au determinat o direcție a filmului de artă în cinematografia românească. Sunt puțini autorii de filme de artă în orice țară, sunt puțini în lume. El a fost unul dintre aceștia. Prin filmele sale el aparține mereu viitorului. Ne-a părăsit un adevărat prieten. Un luptător lucid, neobosit, pentru interesele breslei, pentru valoare în cultura filmului oriunde trebuia ea apărată. Iulian Mihu este un adevărat creator de filme irepetabile și inimitabile, un autor total. Iată-l debutând cu un film absolut
Despre Iulian Mihu by Savel Stiopul () [Corola-journal/Journalistic/17803_a_19128]
-
Alexandru Darie, la Teatrul de Comedie. Și mi-am adus a-minte de Visul unei nopți de vară, pus în scenă imediat după Revoluție, spectacol care a bătut cinci continente și care, paradoxal, i-a adus regizorului decizia de a părăsi Comedia, punînd capăt unor tensiuni, si de a pleca la Bulandra. Acolo au urmat Mephisto, Poveste de iarnă, Iulius Caesar, Trei surori, 1794. Să nu uităm de invitațiile numeroase de a lucra afară. Și la Freiburg, si la Tokio, de
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
aceeași perioadă. De fapt, prin cele două expoziții, artistul definește o vîrstă unică a picturii sale și demonstrează o viziune și o stilistica perfect unitare, chiar dacă între momentele demonstrației s-a interpus un interval de patru ani. Modern fără a părăsi convenția tabloului, diversificat fără a trădă continuitatea unor motive, riguros în construcția imaginii fără a neglijă forță de seducție a culorii, exact ca un geometru în reprezentare, dar de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisă, George Tzipoia este un spirit
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
întipărească înăuntru, pe placă fumurie... * Fugă aviatorilor germani, lăsați de camarazii lor de război români să fugă, să decoleze, rapid, după 23 august 1944, când, fostelor trupe aliate, trupelor germane, li se acordase un răgaz de 48 de ore, ca să părăsească țara. Un neamț, neavând loc, se legase cu niste curele de aripă unui Messerschmit. Gest cavaleresc din partea ofițerilor români, foști aliați, desi regele rupsese cu ei. Germanii au fost primii care n-au respectat răgazul de 48 de ore, bombardând
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
titlu ionescian să spunem (Viitorul e-n ouă), care însumează trei piese; cea dinții da și titlul cărții, Sărută-mă și Creierul. Așadar, din 1996 lui Vlad Zografi i se publică anual o carte de teatru. Recentă apariție de la Humanitas părăsește filonul istoric, antic sau mitic și dezvolta mai degrabă presiunea actualității imediate sau tratarea unor idei, deja emblematice pentru autor, într-un text parabolă. Toate cele trei piese sînt traversate, în vesminte diferite, de aceleași obsesii auctoriale sesizabile încă din
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
a ediției ^99. Și tot la capitolul nostalgie, iată două știri din "Le Monde", pentru un fel de Cannes "pe un bloc de gheață": "Imelda, văduva dictatorului filipinez corupt Marcos, a regăsit cu emoție palatul prezidențial pe care l-a părăsit în fugă în ^89, ca să primească un premiu, cu ocazia sărbătorii mamelor"... (Ha, ha, nu?) Și a doua știre: "ăDraga mea soție, arunc acest mesaj în mare, numai că să văd dacă o să-l primești într-o ziă, scria, în
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
un judecător ideal). Asupra tânărului planează acuzația că și-a ucis iubita, aruncând-o în fața metroului. În realitate a fost vorba de o sinucidere perfida, "victima" urmărind că prin moartea ei să se răzbune pe cel care voia să o părăsească. Prozatorul face portrete expresive și memorabile avocatului și perfidei femei, care mai are și un nume sugestiv: Ambrozia-Coca Dumitrit. Avocatul îi provoacă repulsie arestatului, determinându-l să se întrebe ce anume îi displace la omul desemnat că apărător al lui
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
în care el a fost vioară întîia), cînd a inițiat manifestația studențimii în fața Teatrului Național împotriva unei reprezentații cu o piesă bulevardiera în limba franceză. Mișcarea sămănătorista, pe care Iorga a condus-o, și-a trăit, atunci, apogeul, curînd profesorul părăsind conducerea revistei, creînd Neamul Românesc, care a fost sîmburele noului organism politic, din 1910, Partidul Naționalist Democrat, la care participă, cu vicepreședinte chiar A.C. Cuza, de pe atunci antisemit maniacal. Are cuvinte de indignare față de condițiile care au provocat răscoală din
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
însușita, fie și contra oricui, de imperiosul prim-ministru". Iorga, de la început, filoantantist, a avut tăria de a sta împrejurul cumintelui prim-ministru, nealăturîndu-se cercurilor furibund antantiste (N. Filipescu, Take Ionescu, Delavrancea). I s-au adus, pentru asta, numeroase acuzații, părăsind și secretariatul Ligii Culturale. Dar și-a păstrat, neclintita poziția. Unii au spus ca Ducă, ca ministru al Instrucțiunii, a avut misiunea de a-l răsplăți pe Iorga pentru atitudinea să, ipoteza care reiese și din memoriile lui Ducă. E
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
1992 - vol. al III-lea (1956-1959). - 1994 - vol. al IV-lea (1960). Autorul își întrerupe acum povestirea "din motive de sănătate", făgăduind cititorilor să-i însoțească "și pe ultima parte a drumului parcurs pînă în vara anului 1964, cînd vom părăsi împreună prima închisoare pentru a reveni în cea înconjurată de grațiile, sîrmă ghimpată și cîinii de pază de la hotarele țării..." - 1996 - vol. al V-lea și ultimul (1960-1964), cu un capitol încheiat cu plecarea din România și sosirea la Zürich
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
voie să se plângă de marginalizare ea este, mi s-au părut antologice și geniale. În mod cert, literatura noastră a câștigat de pe urma pactului. Starea morală a celui care semnase poate fi ghicita din aceea că, la un moment dat, părăsind întreaga agoniseală a unei vieți, a fugit în străinătate. Drept care Securitatea a încasat ultimele dividente ale contractului. Un al treilea capitel din care se înoadă firul Ariadnei: din ce motive notele sale informative erau așa de lungi și cu atâta
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
de unde n-a mai revenit în țară decît prin octombrie 1940 și plecînd din nou, de astă dată ca atașat de presă pe lîngă guvernul francez de la Vichy, prin februarie-martie 1941. Dar e adevărat că, din studenție pînă ce-a părăsit țara, locul său zilnic de care, cu siguranță, le știe? Episodul cu revista Meșterul Manole e, desigur, adevărat. Dar Vintilă Horia fusese cunoscut în epocă drept un adept al extremei drepte. Ca și în cazul poetului Horia Stamatu, despre care
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
fundat ultimul val suprarealist în 1944, care, avîndu-l în frunte pe reînapoiatul de la Paris Gherasim Luca, îi prenumăra pe Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Paul Păun, D. Trost, Dan Faur ș.a. Gruparea a fost anihilată, de proletcultism, în 1947, Gherasim Luca părăsind din nou țara. Supraviețuitorii acestui ultim val suprarealist sînt, azi, Gellu Naum, la București, și Paul Păun la Paris. Clarificatoare, la urma urmei, este evocarea despre cei doi poeți a lui Virgil Gheorghiu. Cel dintîi, autenticul, era enigmaticul poet cu
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
emanate mai curînd din zonele literaturii. Imaginea sa este oarecum textualistă prin asumarea ei ca o construcție convențională, în cadrul căreia modelul este privit cu detașare și recompus într-un plan strict cultural, uneori chiar cu accente livrești, însă pictorul nu părăsește coerența reprezentării și o anumită acuratețe calofilă a acesteia spre a merge către expresiile efemere ori către activismul social și reconsiderările estetice ale plasticienilor opzeciști. Cu alte cuvinte, Ion Dumitriu acoperă un set de reflexe de natură spiritualist-metafizică, tipice pentru
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
care îl consider punctul de plecare al unei nu știu cît de fericite sau nedesăvîrșite activități literare, acel mic obiect care, în epoca aceea, valora cît salariul pe cîteva luni al unui om de treabă. Mi-am amintit că îmi părăsisem ceasul doar după primii pași pe strada care ducea către mijlocul orașului. Și m-am întors să îl recapăt, cu toată sila, cu tot dezgustul pentru acea femeie, pentru acea jalnică cocioabă. Am bătut în ușă ascultîndu-mi bătăile inimii, apoi
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]