2,757 matches
-
codru ne întâmpină spiridușii care ne însoțesc tot drumul, care ne este luminat de licurici. Gigel: - Mai spune-mi o dată care este sfârșitul ! Alina: - ( deschide cartea ) : Povestea spune că niciun om n-a ajuns și n-a intrat în Castelul Părăsit ! Paul: - Ăsta-i ghemul de mistere al Alinei ! Avem hartă, busolă și o poveste. Aventura noastră poate să înceapă. La drum ! Intră cu toții în pădure, apar licuricii care luminează drumul și spiridușii care-l arată. Atmosfera și fond muzical straniu
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
pe copii. Brusc se face liniște, lumină, apare în poiană ,,Zâna cea bună’’. Surpriză mare. ) Alina: - ,,Zâna cea bună ‘’?! ‘’Zâna cea bună’’: - Ei ! Ce-i cu voi în codrul des ? V- ați rătăcit ? Paul: - Noi, Zâna, am plecat spre castelul părăsit. Dar spiridușii care ne arătau drumul au dispărut. ( scoate din rucsac harta și busola ). Harta arată un drum, busola altul... ,,Zâna cea bună’’: - Spiridușii nu se afundă în codrul des și întunecat. La fel și licuricii. Dar ce căutați voi
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
care ne arătau drumul au dispărut. ( scoate din rucsac harta și busola ). Harta arată un drum, busola altul... ,,Zâna cea bună’’: - Spiridușii nu se afundă în codrul des și întunecat. La fel și licuricii. Dar ce căutați voi la castelul părăsit ? Alina: - Zână, știi unde se află castelul ? ,, Zâna cea bună’’: - O zână știe totul !... Dar la castelul părăsit n-a ajuns niciodată picior de om. Paul : - Castelul este părăsit și stăpânit printr-un blestem ? Deo vrajă ? ,, Zâna cea bună’’: - Castelul
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Zâna cea bună’’: - Spiridușii nu se afundă în codrul des și întunecat. La fel și licuricii. Dar ce căutați voi la castelul părăsit ? Alina: - Zână, știi unde se află castelul ? ,, Zâna cea bună’’: - O zână știe totul !... Dar la castelul părăsit n-a ajuns niciodată picior de om. Paul : - Castelul este părăsit și stăpânit printr-un blestem ? Deo vrajă ? ,, Zâna cea bună’’: - Castelul este păzit zi și noapte de șapte balauri cu șapte capete, fiecare aruncă flăcări și smoală în tot
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
mama Zmeului ne poate transforma în statui de piatră pe veci... Paul: - Înseamnă ca fluierul fermecat o transformă pe mama Zmeului într-o zână primitoare. ( cu fluierul în mână ) La drum ! Se aud urletele balaurilor). Cortină de lumină Zidurile Castelului Părăsit. Pe ziduri stau de pază balaurii cu șapte capete, care urlă îngrozitor. Alina: - Eu zic să ne întoarcem. Dacă fluierul întărâtă și mai rău balaurii ? Gigel: - Paule, ia cântă melodia magică, cum a zis Zâna ! ( Paul scoate fluierul și începe
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
toți Zmeii și cu toți balaurii întunericului ! Priviți curtea castelului : toți curtenii au prins din nou viață, nu mai sunt statui de piatră ( copiii se uită uluiți ) iar balaurii au fugit în codru. Paul: - Acum aflând adevărul despre secretele castelului părăsit, plecăm spre casă. Făt-Frumos: - Luați buzduganul. Ați promis Zânei că-i duceți buzduganul ca dovadă că ați fost la castel și pentru ca povestea să nu se oprească aici, luați buzduganul cu voi ca să vă aparați de lighioanele codrului și ca să
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
că-i duceți buzduganul ca dovadă că ați fost la castel și pentru ca povestea să nu se oprească aici, luați buzduganul cu voi ca să vă aparați de lighioanele codrului și ca să vă creadă și colegii că ați fost la Castelul Părăsit. Paul: - Și tu, Făt- Frumos rămâi fără buzdugan ? Făt-Frumos: - Curtenii mei îmi vor face unul și mai puternic. Drum bun ! Zâna cea Bună: - Drum bun, luați și fluierul fermecat. În drumul vostru de întoarcere veți întâmpina multe încercări și obstacole
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
zâne, zmei, copii. Ce haos o să fie... Gigel: - Zâne, Zmei ?! Paul: - Vor fi musafirii noștri și ai copiilor... Cortină de lumină. Fond muzical adecvat. Paul, Alina și Gigel în scenă. Paul: - Copii, ne-am întors din excursia noastră de la Castelul Părăsit. A fost o aventură teribilă, furtuni, fulgere, trăznete, balauri cu șapte capete, zâne, zmei... Alina: - Spiriduși și licurici care ne-au arătat drumul... Se aude o melodie stranie. Apare ,,Zâna bună’’ Paul: - Am adus de la casteleul părăsit un buzdugan care
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
rău oamenilor... Paul: - Și...și... Zmeul: - Și lui Făt-Frumos și Ilenei Cosânzeana... Zâna Întunericului: - Nu mai ești fiul meu, ai devenit un muritor de rând de care râd copiii ! Paul: - Făt-Frumos și curtenii vă așteaptă la un praznic la Castelul Părăsit. Zâna Întunericului: Muritori nenorociți, am să vă blestem ! Paul: - Fluierul fermecat și buzduganul le dăruim muzeului orașului. Le puteți vedea când doriți Drum bun ! ( Muzică, fulgere, trăznete, întuneric. Când se aprinde lumina, Zâna Întunericului și Zmeul au dispărut. În scenă
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Drum bun ! ( Muzică, fulgere, trăznete, întuneric. Când se aprinde lumina, Zâna Întunericului și Zmeul au dispărut. În scenă sunt Paul, Alina și Gigel ). Alina ( Deschide cartea cu povestea ): - Să scriem o completare și un final la poveste. Paul: - Secretele Castelului Părăsit ! Șase zile de aventură : zâne, zmei, balauri cu șapte capete, licurici și spiriduși, fulgere și trăznete, buzdugane și fluiere fermecate ! În șase zile am intrat și am ieșit din poveste, pe care am făcut-o adevărată. Gigel: - Vă așteptăm în
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
parte, delicate, deoarece, în ultima clipă, țăranii din Coatlinchan au refuzat să permită luarea statuii, imaginîndu-și că ploaia, atât de prețioasă pentru recoltele lor, va dispărea odată cu enigmaticul zeu de piatră, sălbăticit în albia uscată a râului unde a stat părăsit. Arheologii au fost amenințați și, în cele din urmă au trebuit să intre în joc niște promisiuni extramitologice pentru ca Tlaloc să poată fi mutat la muzeul național. În dimineața de aprilie când zeul a pornit la drum, numeroși țărani l-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să-și părăsească așezările, să se mute, să defrișeze alte păduri, să le dea foc, să ridice alte locuințe și temple. Toată istoria mayașilor e în această continuă hăituire a pădurilor. Dar pădurile se răzbunau crescând torențial peste urmele orașelor părăsite. Soarele și ploaia tropicală le ajutau să renască, să atace piatra, să-și ia revanșa asupra istoriei. Palenque, singur Soarele năucitor ne silește să ne facem coifuri de hârtie, ca să ne ferim de riscul unei insolații. Neobișnuiți cum suntem cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să mă supăr pe tine, am rostit rar, deși cred că aș vrea să o fac. Am băut prea mult în seara asta și nu înțeleg prea bine ce mi se întâmplă. Sunt amărât, profund îndurerat, mă simt singur și părăsit, dar nu sunt supărat. Abia atunci mi-am dat seama, ca de un lucru foarte important, că în seara asta am venit eu la Palmer în loc să-l chem pe el la mine. Nici măcar nu-mi trecuse prin minte să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
scrisoare, pur și simplu distrusă. Spectacolul acestei prăbușiri era extrem de jalnic și totodată de înspăimântător și nu mințisem cu nimic când îi spusesem lui Georgie că Antonia îmi solicită toată atenția. Casa din Hereford Square avea același aspect cenușiu și părăsit; după ce fusese pe jumătate dezmembrată părea să nu-și mai fi revenit. Adusesem înapoi, cu mașina, tablourile și obiectele mici, dar celelalte lucruri mutate în Lowndes Square erau încă acolo și Antonia, în seama căreia lăsasem sarcina de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sentinței, maiorul Spiru Gherasim XE "Gherasim, Spiru (locotenent-colonel)" a confirmat că la Săbăoani XE "Săbăoani" nu s-a dat apă evreilor. Trenul, a spus de data aceasta Gherasim XE "Gherasim, Spiru (locotenent-colonel)" , a fost garat fără locomotivă, pe o linie părăsită. „De la o distanță de 150 metri nu se putea merge decât cu batista la nas din cauza mirosului de cadavre.” Triandaf XE "Triandaf (locotenent)" i-a spus „că nu are hrană nici pentru oamenii de pază și că e ținut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
să-și părăsească locuințele s-au mutat În cartierele evreiești din sudul orașului, la rude, În sinagogi și În imobile ale instituțiilor evreiești care nu fuseseră confiscate. O parte din ei, s-au stabilit În cele din urmă În locuințele părăsite ale celor uciși sau În locuințe rămase nefolosite din cauza descompunerii unor familii. Circulația evreilor pe străzile orașului a fost limitată la anumite locuri și la anumite ore. Steaua galbenă, care a fost purtată la Iași aproximativ patru luni, a provocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
catalog al ororilor și n-aș fi rămas dacă vărul lui Baby, Tim, nu ni s-ar fi alăturat pe când eram la restaurant. Tim era ziarist la Sunday Herald și avea un simț al umorului la fel de sec ca o fântână părăsită. Nu era vina lui că era rudă cu Baby. Datorită lui, dubița mea era parcată chiar În față, nu pe vreo stradă lăturalnică din Soho. Văzând cât de mult beam, Tim s-a oferit pe la Începutul serii să rămână treaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu băuturile și se instală lângă mine. Masa noastră era Într-o nișă, Înconjurată pe două părți de o bancă. Tom privi În jur aprobator. Un grup de studenți se adunase În celălalt capăt al barului, lângă pian și șemineul părăsit, și făceau un tărăboi mai potrivit pentru o ședință de brokeri, dar, cu excepția lor, atmosfera era Încă relativ pașnică. Deci, ce-i cu invitația asta, Tom? am Întrebat. Adică, abia ieri te-am văzut. Tânjești după companie mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
adeseori că Rozanov nu are și nu simte nevoia de prieteni: tot ce-i trebuie lui sunt oameni cu care să poată dezbate probleme.) În unele momente, George îl vedea (sau încerca din toată inima să-l vadă) pe profesor părăsit, singur, așteptând ajutor. Pe vremuri, George aspirase să fie un discipol favorit, se imaginase a fi discipolul lui favorit. Își închipuise chiar că el e omul destinat a fi primul interpret al gândirii lui Rozanov în lume. Filozoful avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
părea să o cunoască mai bine decât o cunoaștea ea. Tot străbătând încăperile, se pomenise într-o galerie de unde privea în jos într-o sală mare, tenebroasă, ca un hol, plină de tot felul de vechituri. Sala era, fară îndoială, părăsită, și Alex își dădea seama că nimeni nu mai pătrunsese acolo de multă vreme. Mese, scaune, cuti, mormane de diverse obiecte, etajere pentru lămpi, ceasornice stricate, zăceau talmeș-balmeș, iar în mijlocul încăperii se afla un gramofon de modă veche cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Munții Stâncoși, îmi place Colorado, fiorul singuratic al zăpezii în noapte și plopii tremurători roșii, apoi liliachii, și lumina, dar cel mai mult cred că-mi plac orașele fantomă. Nu natura sălbatică, nici orașele mari, ci ruinele? Da... locurile acelea părăsite... casele vechi, pustii, dărăpănate, vechile instalații miniere și camioanele părăginite, roțile care zac în iarbă... pentru că totul pare atât de recent și totodată atât de sfârșit și apus pentru totdeauna... totul pare mai impresionant și mai mort și totuși mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apoi masa de prânz, luată mai mult sau mai puțin împreună, în măsura în care stâncile și bolovanii pot sluji de mese și scaune; după care, iarăși plimbări, incluzând un drum scurt pe uscat (nu cel al lui Brian), până la un vechi conac părăsit, cu o grădină sălbatică, cotropită de bălării, apoi încă o baie pentru cei care se mai simțeau în stare, pe urmă ceaiul, și din nou băuturi și, vremea de plecare. O zi lungă. Ruby și Gabriel preparau merindele (Gabriel adora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acele tălpi, în vremi străbune Călcat-au pe engleze dune? Și mielul sfânt, dumnezeiesc Păscut-a pe plai englezesc? Și chipul lui a scânteiat Pe cer englez, înnegurat? Cei patru tineri erau din nou împreună în grădina sălbatică a conacului părăsit. Tom, după cea de-a doua înfrângere, cum o socotea el, o îndemnase pe Hattie să meargă împreună în căutarea lui Pearl și a lui Emma. Pe urmă urcaseră toți patru în carcasa ruinată a casei, pardosită cu iarbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gândise că, într-un fel sau altul, va trebui s-o revadă pe Hattie, ca să spele petele de pe impresia pe care i-o lăsase prima lor întâlnire, când el se purtase ca o lichea. Dar întâlnirea lor din grădina conacului părăsit, privită acum în retrospectivă, îi apărea la fel de oribilă. Să fie din pricină că voise s-o impresioneze? Se prezentase lamentabil. Ea deținuse tot timpul avantajul asupra lui, fusese rece, superioară, aproape tăioasă. Tom nu reușise să exorcizeze răul. Și după aceea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cufundat în somn. Nici o lumină nu licărea dincolo de canal sau dincolo de vegetația, zdrențuită, mărăcinoasă, gunoioasă, care nu putea fi numită câmp și care separa canalul de case. De partea astălaltă, dincoace de grilaje și de garduri, un labirint de curți părăsite și de magazii dărăpănate, aparținând unor făbricuțe, și câteva clădiri de cărămidă despărțeau canalul de strada (cunoscută sub numele de „Calea comercială“), care ducea spre Victoria Park. Un câine lătra. George închise ochii și respiră încet și adânc. Simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]