18,714 matches
-
corpul ăsta mic de femeie, făcut dintr-un singur rid și un suflet. Întinde unghiile de domnișoară gata să zgârie un spate tânăr spre telecomandă. Diego tace și, în locul lui, vocea grea îmi spune nu mai pot. La urechea mea, paharul de apă clipocește a nerăbdare. Ce o mai minți? Nimic, bunico, nici nu poate să vorbească bine. — Ei, nu poate, se preface. Și tic. Și tac. Și tic. Și tac, pentru că asta face moartea din oameni, îi tace și îi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pune o întrebare puțin probabilă: — Tu ce crezi că s-ar întâmpla dacă toți oamenii s-ar gândi la același lucru, în același timp? I-am răspuns că nu știu, dar am putea discuta subiectul la o cafea sau un pahar cu vin. Și a fost de acord. Fără să ne mai spunem ceva, am ieșit din metrou - ea mergea un pic în urma mea - , apoi am luat-o înspre stația de autobuz, unde am vorbit tot felul de aiureli, despre vreme
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aiureli, despre vreme, oameni și mașini. În zece minute am ajuns la mine. Mai aveam niște prăjituri de la mama și o sticlă de vin. Era cam frig în casă, așa că am dat drumul la aerotermă. Stăteam amândoi pe pat, cu paharele în mână și m-am uitat mai bine la ea. Avea părul castaniu, un pic ondulat, până la umeri, buzele cărnoase și niște șosete roșii cu dungi subțiri, albe, cred. Ne-am privit vreo cinci minute, apoi am pus paharele pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu paharele în mână și m-am uitat mai bine la ea. Avea părul castaniu, un pic ondulat, până la umeri, buzele cărnoase și niște șosete roșii cu dungi subțiri, albe, cred. Ne-am privit vreo cinci minute, apoi am pus paharele pe masă, am luat-o în brațe, iar ea m-a strâns puternic. Am sărutat-o și mi-a plăcut. Mi-am adus aminte că mai aveam un pic de iarbă, undeva, pe șifonier, era un chiștoc vechi de câteva
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în evidență mâinile prelungi și palide care se-ntindeau să mângâie buclele fetei. Târfa! Fecioara greșită! Spurcăciunea! Tratează prețul vânzării! Își pregătește fuga! Ofițerul făcu un semn. Chelnerul, în vestă albă, lățindu-și crupele grase și frângându-și șalele, umplu paharele cu șampanie. Ei bravo! Omenirea se-neacă, zbătându-se în propriul ei sânge, până-n gât, și ăștia beau șampanie! Hitlerlandul zeităților blonde care se pregăteau să arunce-n aer orașul sau măcar o parte din el, pe principiul: "după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
coborau din mahala sau ocoleau orașul prin marginea mahalalelor: "LA FORMAREA IDEILOR" Firma mare, de tablă portocalie, atârna sub geamul fetelor. Ce atrăgea toate privirile încă din piață erau cele două sticle de un chil montate-n tablă și două pahare lunguiețe, pe care le credeai umplute cu bere. Când se-mbăta și se-mbăta destul de des, mai ales sâmbăta și duminica seara asta era distracția preferată a uneia dintre fete, a nemțoaicei, să arunce cu sticle goale, dacă putea ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care fluxul clienților nu este dirijat, servirea se face de către vânzător, plata se face anticipat, iar unitatea este dotată cu mese de tip „expres”; pizzerie, unde se desfac sortimente de pizza, salată de crudități, patiserie, sucuri, bere și vin la pahar; snack-bar, prevăzut cu tejghea-bar care permite accesul unui număr mare de consumatori, iar mâncărurile sunt pregătite total sau parțial în fața lor (cartofi prăjiți, sandvișuri, hamburgheri, frigărui ș.a.). 4. Cofetăria este o unitate de alimentație publică, specializată în desfacerea unui sortiment
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
știucă, crap, caras, biban, morun) și multe legume (roșii, ardei, morcov, ceapă, țelină, pătrunjel) fiind completat, la felul doi, cu saramura de crap și pește la proțap. La desert, se consuma plăcinta dobrogeană cu brânză de oi, servită cu un pahar de chefir și celebrele dulciuri turcești: șerbet, alviță, baclavale. Dintre băuturile alcoolice, vinul de Murfatlar n-are egal. În Maramureș, sunt prețuite o serie de bucate specifice civilizației păstorești, bazate pe carnea de oaie și cea de vită, la care
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
maro și a plecat în drumul ei. Eu am rămas singură și, când m-am întors, l-am văzut pe părintele Solcan pe deal. Când am ajuns lângă el, bea apă dintr-o căldare. Mi-a oferit și mie un pahar cu apă cristalină. Atunci a apărut Maria, îmbrăcată în haine împărătești alb-argintii strălucitoare cu marginile și ghileții aurii, cu coroana pe cap și mi-a făcut semn s-o urmez. Am urcat la biserica din Frasin, unde Ea a intrat
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
se umplură de lacrimi. Mă trezisem cu ea în biroul meu de la redacție, după o scurtă discuție telefonică, din care nu înțelesesem mare lucru. - Maria, ce e cu tine? Liniștește-te, ia loc. Poți să-ți ofer un ceai, un pahar cu apă? Eram derutată. Femeia pe care o cunoșteam de ceva timp, aflată la vârsta maturității, se comporta acum ca o adolescentă debusolată de primele izbucniri ale iubirii. De ce vorbea așa ea, cea care îmi lăsase impresia, din tot ceea ce
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în întuneric. Și totuși, putea să jure că auzise o voce. Oare strigase el? Posibil, poate chiar el... În amintirea clipelor dulci, ale unei iubiri venite... la apus. Blestemată să fii, dragoste târzie! FLASH 14 (Noi și partea plină a paharului) „A fost un accident groaznic, ceva de nedescris, cred că n-a supraviețuit nimeni!” „Ai văzut cum i-au mințit, cu locurile de muncă, până s-au văzut sus?” „Știai că pe vecinul de la etajul patru l-a părăsit soția
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
paradoxal, preferăm să răsturnăm, mărind la nesfârșit, bulgărele de zăpadă al dezastrelor, nenorocirilor, necazurilor și dezamăgirilor de tot felul. Dar Frumosul? Să fim noi, în esența noastră, mai pesimiști decât alții? N-am învățat încă să privim partea plină a paharului? FLASH 15 (Alma) Duminică. Sfârșit de noiembrie, cenușiu și rece. Curtea bisericii aproape că s-a golit, eu am rămas printre ultimii, chinuindu-mă să deschid umbrela. Nu mai e nevoie. Picăturile de apă s-au transformat treptat în fulgi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pe toți. Aștepta o ocazie să facă această invitație și chiar fusese acceptată. Era o seară caldă, plăcută, briza adia ușor iar muzica bună Îi atrăgea pe tineri către ringul de dans. Au servit câte ceva, au ciocnit și câte un pahar de vin, pentru prietenie, spusese Pavel, apoi a invitat-o pe Teia la dans. Silviu și Andreea plecaseră primii spre ring. De câteva ori Teia Îi vedea șușotind și ceva nu-i plăcea. Ei Îi plăceau lucrurile clare, fără ascunzișuri
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
gravă. Îmi amintesc că își petrecea foarte mult timp în atelier. Am fost bună prietenă cu Grigore Popovici, era profesor de desen. Lucra în special flori. Noi îi spuneam Moș Guta, deseori ne adunăm la el în atelier, la un pahar de vin roșu. Pe artistul Boușcă l-am cunoscut foarte bine. A fost profesor la Academia de Arte din Iași, cunoștea mai multe limbi străine. Soțul meu lucra la Arhivele Statului cu sediul în clădirea din curtea Mănăstirii Golia, unde
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
uitate, de parcă n-ar fi fost cu lacrimi udate. Trinitas Am îngenuncheat azi în fața credinței, m-am gândit la Tiron martirul pe care îl invocau cei din catedrală. Corul se ridica rugăciune de îngeri spre cer Tatăl nostru, versurile ne revigorează paharul este plin de sfiiciunea păcătosului, așteptând iertarea veșnică. Preotul aduce mirul și oamenii cântă, să-i învăluie în odăjdiile rupte din soarele mântuirii. Și cântecul se-nalță tot mai sus, să nu-l putem ajunge -. Ceva din noi își ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
la mănăstire am pus o lumânare pentru sat, ciudat, am văzut și am visat: caii ce s-au întors la arat. Murim de două ori? În amintirea familiei Marin Ghiță din Bușteni Ce mult a trecut de când am ciocnit un pahar cu prietenul meu, bătrânul sticlar. Erau artă: vasele și țoiul cu acel gât subțire de mire! Sticlele rotunde, ovale, mai mari și mai mici se jucau în mâna lui ca niște pitici. Era un fel de Dumnezeu înfierbântat, în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
soare încărcate. Abanosul, nucul, cireșul și stejarul se împletesc gotic sau rococo din alte rostiri, vin în avalanșe amintiri. Șifoniere cu oglinzi, trec dincolo de spațiul lăzilor de zestre pictate cu miri. Am mai găsit și metale, sticle și vitralii cucernice, pahare îmbrăcate în zale sfioase de mătase și cristale. Ce suflare și gesturi amăgitoare în linii curbe, cu prospețime de floare. Ce laude să aduc acestui miraj năuc, dislocat din timpul ceasornicului așezat pe scrin, când depresia de venin o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cu har, într-o lume de mărgăritar? Vitrinele Lilienei Au dispărut din casele de rând, au rămas expuse în galerii ca niște căpitani lăsați la vatră. În aerul lor de piatră, în această clipă, văd un înger sub aripă purtând pahare de Nancy, cești brodate în aur și culori ca o bucurie descopăr un obraz tânăr și veșnic nevinovat de timpul care demult a plecat. Stăruie în respirația mea, gesturile își fac loc în timpane rămân în timp, ca sfintele icoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mărunte, parcă nici n-ar fi fost, nimeni nu le mai știe; mai are rost să afle cum erau bunicile îmbrăcate? Spunea inginerul Calciu de lângă mine. Despre talcioc, târgul cu piese rare am aflat din Scrinul negru: ceștile de mătase paharele de velur, oglinzi venețiene și cărți uitate, îmbrăcate din piele aleasă, nu mai erau la ele acasă. Un scrin negru ciudat, o amforă veche, cine mai se-adapă cu o astfel de apă? Stau în iatac și privesc înapoi: mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și să ne cheme cel care rost mai are în ultimul popas. Tristețea-n agonie se strămuta în mine în plină zi cu soare și cu brățări de aur. Era licoarea urii, iubirea suferindă, în chin te îmbăta ca un pahar cu vin, dar ce frumos era să treci peste nisip, să mai poți vedea o lacrimă fierbinte, rămasă fără chip... Și va mai trece o vreme, și va mai trece-un ceas, va râde clipa în minutare de solie oprite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Bunica ageră la minte plângea, doar Tata mare umblat prin lume avea în colțul ochilor altare strivite în lumea aceasta cu treptele trecătoare. Frumosul chip al tatălui meu veghea sever un destin îngenuncheat. Au trecut de la unul la altul un pahar, dar eu n-am băut avar din licoare, nu m-am îmbătat. Angela, vara mea, de mică înțelegea suferința; fără mare popas, am rămas cu tristețea somnului greu, respirând odată cu trupul și sufletul ei și al meu. Simțurile nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
gravă. Îmi amintesc că își petrecea foarte mult timp în atelier. Am fost bună prietenă cu Grigore Popovici, era profesor de desen. Lucra în special flori. Noi îi spuneam Moș Guta, deseori ne adunăm la el în atelier, la un pahar de vin roșu. Pe artistul Boușcă l-am cunoscut foarte bine. A fost profesor la Academia de Arte din Iași, cunoștea mai multe limbi străine. Soțul meu lucra la Arhivele Statului cu sediul în clădirea din curtea Mănăstirii Golia, unde
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
abia la 11, spune Lucy. − Eu nu mai merg, spune Shelley. Am ore doar până la 12 și ultima oră e sportul. Mai bine hai să mâncăm că mi-e foame. Mănâncă și pun vasele în chiuvetă: două farfurii și două pahare, cuțite și furculițe. − Le spălăm după prânz! Lucy mai prinde două ore la școală și vine acasă la prânz. Încălzesc borș, apoi tocană. Patru farfurii merg la grămadă, în chiuvetă. Și pahare, linguri, furculițe. După ce mănâncă seara, dau drumul la
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3085]
-
pun vasele în chiuvetă: două farfurii și două pahare, cuțite și furculițe. − Le spălăm după prânz! Lucy mai prinde două ore la școală și vine acasă la prânz. Încălzesc borș, apoi tocană. Patru farfurii merg la grămadă, în chiuvetă. Și pahare, linguri, furculițe. După ce mănâncă seara, dau drumul la apă în chiuvetă, așteptând apa caldă. Și până atunci dau drumul la televizor. Un film bun! Au uitat de vase și apa curge, umple chiuveta, dă pe de lături. În pauza filmului
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3085]
-
zgâlțâie pe Shelley. − Deșteptarea! Azi nu mai lipsim. Într-adevăr, ajung la timp, dar nu știu temele la obiectele la care au lipsit ieri. Așa că fiecare vine acasă cu câte un patru. Când să spele vasele, mai sparg vreo două pahare în chiuvetă, punând farfuriile deasupra, dar în rest totul e bine. Seara e emisiunea lor preferată, iar apoi începe un film grozav. Adorm pe la miezul nopții. Cum să se trezească la șapte? Nici vorbă. Și iar lipsesc vreo trei ore
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3085]