3,994 matches
-
counter terrorism. Procedures and forms" We have tried to discuss about the military interventions effectiveness and in the war against terrorism by analyzing two cases: the US military interventions in Iraq and Afghanistan and the antiterrorism strategy of Israel against Palestinian terrorist groups. A drawback of the military operations in the war against terrorism is the problem of the collateral victims. Most of these things happen as a result of the air strikes campaigns. The military intervention option is the first
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
statuia sau tăblițele din biserici). A fost logistica ideală a celui urmărit. A persecutatului. Deteritorializat = dematerializat. Teritorializat = greoi. Dumnezeul fără trup este cel al proscrișilor. Strămoșii lui Abraham erau idolatri, ei îl adorau pe zeul "El" așezat într-un sanctuar palestinian, ca un spirit al locului. Pentru idolatru, riscul era schimbarea zeului odată cu schimbarea locului, din curtoazie, oportunism sau prin forță. De aici și procesul idolilor și interesul de a avea propriul zeu, un zeu pentru sine, pe care să-1 aduci
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ar fi putut folosi adresarea obișnuită, prezența și în manuscrisele de la Qumran, cu aby. A preferat abba, ce nu se regăsește nicăieri în sfera religioasă, în izvoarele iudaice contemporane lui. E drept că adesea se citează un text din Talmudul palestinian în care harismaticul Hanan vorbește despre Dumnezeu că despre „abba din cer”; când i se adresează, însă, în rugăciune, o face cu cuvintele „Stăpâne a toate”. În lumina întregii învățături evanghelice despre „Tatăl”, sensul folosirii acestui cuvânt de Isus, care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
yoghinilor hinduși. Reactivând tezele platoniciene asupra sufletului și a metempsihozei platoniciene, gnosticii reînnoadă cu izvoarele întregii gândiri grecești: celălalt țărm al bazinului mediteranean... Astfel încât influențele presupun și un aport din partea spiritualităților importante din punct de vedere geografic: mazdeismul persan, iudaismul palestinian, foarte probabil orfismul helenistic și bineînțeles, pitagorismul și platonismul grecești. Dualismul maniheismului chaldeean - secolul III al erei noastre - este și el coborâtor din aceste influențe amestecate atunci când opune binele și răul pe același principiu ca și gnosticii. Luptă între Lumini
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rezerve față de mișcările mesianice, sadduceenii sunt violent atacați de farisei, ale căror smerenie și virtute sunt știute ca neavând suport în realitate! Balamacul fariseu bătându-și joc de milostenia sadduceeană... Michna și Guemara - cele două părți constitutive ale Talmudului, una palestiniană și redactată în ebraică, cealaltă scrisă în arameeană, limba vorbită în Babilonia - evocă un personaj care neagă nu existența unui Creator ci implicarea acestuia în amănuntele și în viața cotidiană a lumii. Numele său? Apikoros - Epicurianul... Rabinii consideră ca ateu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai „vârstnicul” Grup Islamic Armat din Algeria, Harakat ul-Mujahedin pakistanez sau, mai nou, organizația Al-Qaida din Irak) sugerează că ele sunt „ONG ale crimei” cu un caracter transnațional accentuat sau, oricum, în creștere. Aceeași componentă este evidentă în cazul organizației palestiniene Hamas, născută sub egida vechii organizații islamiste transnaționale „Frățiile musulmane” (cu originea și centrul ideologic în Egipt). Și anumite grupări din cadrul Organizației pentru Eliberarea Palestinei au trecut prin „faze teroriste” cu caracter transnațional, în perioada luptei armate anti-israeliene. În fine
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Amenințările la adresa securității nu rămân, de regulă, cantonate într-un anume sector. Ele se conjugă și, de multe ori, se potențează reciproc. Tensiunea, deseori cu accente de violență, din conflictul din Orientul Mijlociu nu se reduce la problema existenței unui stat palestinian sau a securității militare israeliene. La o simplă privire, mai pot fi identificate și problema refugiaților, a terorismului (controlul exercitat de Autoritatea Palestiniană asupra spațiului intern), a infrastructurii și economiei din teritoriile în discuție, problema accesului la resursele de apă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
deseori cu accente de violență, din conflictul din Orientul Mijlociu nu se reduce la problema existenței unui stat palestinian sau a securității militare israeliene. La o simplă privire, mai pot fi identificate și problema refugiaților, a terorismului (controlul exercitat de Autoritatea Palestiniană asupra spațiului intern), a infrastructurii și economiei din teritoriile în discuție, problema accesului la resursele de apă, cvasi-limitate la Iordan ș.a.m.d. Se ridică problema ierarhizării amenințărilor de tipuri diferite, care este un privilegiu al deciziei politice. Pentru multitudinea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
susținut aceleași idei oral sau în scris; trimiterea implicită îl vizează în special pe Teodor din Mopsuestia. Alte scrisori expun chestiuni doctrinale legate de evenimente locale; așa se întâmplă cu unele răspunsuri - ce datează probabil din anii 431-434 - trimise diaconului palestinian Tiberiu și colegilor săi care i se adresaseră lui Chiril ca să-i ceară să ia poziție împotriva tezelor susținute de unii membri din comunitatea lor potrivit cărora, dacă Biblia spune că omul e făcut după chipul lui Dumnezeu, atunci putem
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
condamnă tezele origeniste (sau suspecte de origenism); cf. despre epistolă aici, pp. ???-???. El a obținut adeziunea la anatema contra lui Origen din partea patriarhilor și a episcopilor, fiind sprijinit și de origeniști ca Domițian sau Teodor Ascida, însă neînțelegerile dintre călugării palestinieni au continuat și s-au accentuat după moartea lui Nonnos în 547, când origeniștii s-au împărțit în isocriști (care afirmau că în momentul apocatastazei toți oamenii vor deveni asemenea lui Cristos) și protoctiști (care susțineau că în apocatastază numai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
L. Perrone, La chiesa di Palestina e le controversie cristologiche. Dal concilio di Efeso (431) al secondo concilio din Constantinopoli (553), Paideia, Brescia 1980. - Despre monahism: D.J. Chitty, The Desert a City. An Introduction to the Study of Egyptian and Palestinian Monasticism under the Christian Empire, Mowbrays, London-Oxford 1966; J. Binns, Ascetics and Ambassadors of Christ. The Monasteries of Palestine, 314-631, OUP, Oxford 1994; L. Perrone, I monaci e gli „altri”. Il monachesimo come fattore d’interazione reliogiosa nella Terra Santa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acest document, este important pentru reconstituirea textului grecesc al operei, chiar dacă trebuie utilizat cu prudență pentru că poate conține denaturări, cu atât mai mult cu cât citatele nu par să fie luate direct din opera lui Origen, ci din memoriul călugărilor palestinieni; izolându-le de context, adversarii i-au atribuit de multe ori lui Origen idei pe care el le propune doar ca posibilități, sau pe care intenționa chiar să le respingă (cf. vol. I, pp. ???-???). Scrierea se încheie cu zece propoziții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
I, pp. ???-???). Scrierea se încheie cu zece propoziții anatemizate (anatematisme). În martie sau aprilie 553, Justinian a trimis episcopilor reuniți pentru conciliu, înainte însă de începerea acestuia, o Epistolă despre Origen și adepții săi în care prezenta sintetic greșelile călugărilor palestinieni origeniști, sublinia legătura lor cu doctrinele pitagorice și platonice despre preexistența sufletelor și cerea conciliului condamnarea lor. Aceasta a fost pronunțată, însă, din câte se pare, nu de către conciliul ecumenic care a început la 5 mai (și în documentele căruia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Justinian scutiri fiscale; în timpul disputelor teologice, Leontie apără conciliul de la Calcedon, însă Saba îl îndepărtează când descoperă că e origenist, iar Leontie rămâne la Constantinopol și, după aceea, contribuie la introducerea în cercurile imperiale a unor reprezentanți ai origenismului palestinian, printre care Domițian și Teodor Ascida (aici, p. ???). Născut la Constantinopol prin 480-490, Leontie povestește într-o scriere a sa în care îi combate pe nestorieni și pe eutihieni că a fost nestorian el însuși, dar s-a lepădat de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
temei; aceste două opere trebuie să provină de la alt autor, a cărui personalitate literară a fost studiată pentru prima dată de M. Richard (1944). Acesta a stabilit că Leontie din Ierusalim și nu Leontie din Bizanț a fost apocrisarul călugărilor palestinieni care a participat la Constantinopol la colocviul cu monofiziții în 532-533 și la sinodul din 536 (aici, p. ???); într-adevăr, potrivit lui Richard, florilegiul severian criticat în al doilea apendice al tratatului Contra monofiziților (cf. aici, mai jos) prezintă afinități notabile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ale Discursurilor îl făcuseră într-adevăr să ajungă la convingerea că există în această operă două straturi succesive, din care primul i s-ar datora lui Isaia cel Bătrân, sihastru foarte activ la Scheti în deceniile dinainte de anul 400. Monahul palestinian ar fi responsabil pentru stratul cel mai recent. Totuși, această analiză n-a avut succes printre cercetători. Opera lui Isaia apare în manuscrise sub forma unor Discursuri (logoi) ascetice, însă ordinea și compoziția lor variază foarte mult în manuscrisele grecești
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Palestina II. A devenit călugăr cu puțin înainte de noiembrie 543; cum, de obicei, renunțarea la cele lumești avea loc la 18 ani, se presupune că s-a născut prin 524. El însuși povestește (Viața Sfântului Sava 199) că vestitul călugăr palestinian Sava, prieten al părinților săi, văzându-l împreună cu tatăl său pe când se găsea în 530 la Schitopole, a afirmat: „De acum înainte, acest copil este învățăcelul meu și fiul Părinților din pustie”, și îl numea și după aceea învățăcelul său
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se apuce de treabă fără întârziere și să scrie una după alta viețile celor doi sfinți părinți. Acestea sunt așadar primele după hagiografii compuse și sunt și cele mai ample; erau dedicate unora dintre cele mai importante figuri ale monahismului palestinian. Eftimie, născut în Armenia în 377, trăise începând de la vârsta de douăzeci și unu de ani în Palestina unde întemeiase numeroase mănăstiri printre care și Marea Lavră, la sud-est de Ierusalim, lăcaș care există și astăzi și poartă numele Sfântului Sava discipolul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
personaj. Grija sa pentru exactitatea cronologiei relative (vârsta personajelor în momentul când se petrece un anumit episod) și a celei absolute nu e doar o dovadă că e un autor credibil, ci ne permite să și cunoaștem bine istoria Bisericii palestiniene din secolele al V-lea și al VI-lea. Structura biografiilor e simplă pentru că se bazează pe o ordine cronologică riguroasă, iar la sfârșit apare de fiecare dată un rezumat, narațiunea propriu-zisă evitând orice exces de retorică și de moralism
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
antiteze la Paris”. Paradoxal, cea mai semnificativă recunoaștere a impactului cultural, moral și civic major al emisiunilor sale rămâne încercarea de asasinat politic din 18 noiembrie 1977, când este transportată în comă la spital, după ce fusese agresată de un terorist palestinian în solda lui Nicolae Ceaușescu. Activitatea publicistică începută la București își află un făgaș nou la Paris. Studiile și articolele sale consacrate literaturii române apar în limba franceză în periodicele „Preuve”, „L’Alternative”, „Les Cahiers de l’Est”, „Témoignages”, „La
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
el, au susținut aceleași idei, oral sau în scris; avem o trimitere implicită la Teodor de Mopsuestia. Alte scrisori expun chestiuni doctrinale legate de evenimente locale; așa se întîmplă cu unele răspunsuri - ce datează probabil din anii 431-434 - trimise diaconului palestinian Tiberiu și colegilor săi, care îi cerusră lui Chiril să ia poziție împotriva tezelor susținute de unii membri din comunitatea lor, potrivit cărora, dacă Biblia spune că omul e făcut după chipul lui Dumnezeu, atunci putem să-i atribuim lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în care condamnă tezele origeniste (sau suspecte de origenism; despre epistolă cf. pp. 000-000). El a obținut adeziunea la anatema contra lui Origen din partea patriarhilor și episcopilor, inclusiv a unor origeniști ca Domițian sau Teodor Ascida, însă neînțelegerile dintre călugării palestinieni au continuat și s-au accentuat după moartea lui Nonnos, în 547, cînd origeniștii s-au împărțit în isocriști (care afirmau că în momentul apocatastazei toți oamenii vor deveni asemenea lui Cristos) și protoctiști (care susțineau că în apocatastază numai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
L. Perrone, La chiesa di Palestina e le controversie cristologiche. Dal concilio di Efeso (431) al secondo concilio din Costantinopoli (553), Paideia, Brescia, 1980. - Despre monahism: D.J. Chitty, The Desert a City. An Introduction to the Study of Egyptian and Palestinian Monasticism under the Christian Empire, Mowbrays, London, Oxford, 1966; J. Binns, Ascetics and Ambassadors of Christ. The Monasteries of Palestine, 314-631, OUP, Oxford, 1994; L. Perrone, I monaci e gli „altri”. Il monachesimo come fattore d’interazione reliogiosa nella Terra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
anexat documentului, este important pentru reconstituirea textului grecesc al operei, chiar dacă trebuie utilizat cu prudență, deoarece poate conține denaturări, cu atît mai mult cu cît citatele nu par să fie luate direct din opera lui Origen, ci din memoriul călugărilor palestinieni; adversarii i-au atribuit de multe ori lui Origen, izolîndu-le de context, idei pe care el le propune doar ca posibilități sau pe care intenționa chiar să le respingă (cf. vol. I, pp. 000-000). Scrierea se încheie cu zece anatematisme
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vol. I, pp. 000-000). Scrierea se încheie cu zece anatematisme. în martie sau aprilie 553, Iustinian a trimis episcopilor reuniți pentru conciliu, înainte însă de începerea acestuia, o Epistolă despre Origen și adepții săi în care prezenta sintetic greșelile călugărilor palestinieni origeniști, sublinia legătura lor cu doctrinele pitagorice și platonice despre preexistența sufletelor și cerea conciliului condamnarea lor. Aceasta a fost pronunțată, însă, din cîte se pare, nu de către conciliul ecumenic care a început la 5 mai (în documentele căruia nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]