6,523 matches
-
dune cu sfârșeala moleșitoare a celui ce și-a încheiat o lungă zi de trudă în care, timp de douăsprezece ceasuri, a izbit o nicovală cu un ciocan de fier înroșit. Pentru o clipă, peisajul se coloră într-un roșu palid, ca de sânge amestecat cu apă, și s-ar fi putut crede că roșul acela estompa fără stridențe restul culorilor, deoarece în trecere le transforma una după alta într-o infinită gamă de cenușiuri ce puneau stăpânire pe lume ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un puf roșcat ca pubisul școlărițelor, prazul cu alura lui cazonă, prins În fascii, verdele lui provocator Îmi amintește de patrule, de camuflaj, de bande teroriste; dar iată verzele Înfoiate, placide ca niște cloști ce-și apără puii, și eleganța palidă, argintie a andivelor care te duc cu gîndul la arhipelaguri neexplorate, insulele andive, spui, zîmbești și vezi indigenele cu ghirlande de flori În jurul gîtului, tremurîndu-și șoldurile Într-un dans promițător. Cred că tomnatecul Gauguin s-a plimbat mult prin piețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În nările calde ale vietăților mici care se iubesc prin cimitire. CÎnd rostești numele unui mort, imaginea chipului său Îți apare mereu În aceeași ipostază, de parcă din toate fotografiile cu el nu mai găsești decît una singură. Daniel, un copil palid, cu o căciulă rusească, cumpărînd mere În piața Amzei. Virgil, la 2 Mai, Într-o cămașă cadrilată, fîlfîindu-i deasupra blugilor, scoțînd apă din puț. Marius citindu-le prietenilor Într-o cameră cu lumina În surdină un pasaj frivol dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
așa ne Învățau mamele noastre pe vremuri că e frumos să lași totdeauna o bucățică În farfurie. Ce tîmpenie! - și se strecoară tiptil În vestibul, Își pune fulgarinul pe umeri și Închide binișor ușa În urma lui. țce lună Înaltă și palidă haloul ăsta mă sperie și casele cu care am copilărit scheletice colțuroase Împlîntîndu-și oasele În clisa caldă vîscoasă o mahala mustind În noroi dezbrăcată lubrică asemenea cadavrului unei proxenete bătrîne o Întîlnire de dinainte de viață o vedere de după moarte urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
patru decenii. Iată-mă deci după o absență de doisprezece ani pășind din nou pe coridorul Editurii Științifice și Enciclopedice, unde mi-am petrecut fără Îndoială cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Ritualul se păstrează, doar imaginile par mai palide, mai fantomatice. Pe toată lungimea culoarului sînt Înghesuite dulapuri și birouri, sertare puse unele peste altele, fișiere și maldăre de dosare și manuscrise. Pereții sînt jupuiți, fisurile tăind pieziș zidurile sînt astupate cu ciment, stropi mari de humă proaspătă, smîntînoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de mine că aș fi putut fi martora unei Întîmplări compromițătoare de care nu mai voia să-și amintească. Oameni bătrîni, gîngănii mărunte Încercînd să escaladeze pereții alunecoși ai sticlei Înaintînd spre gîtul Îngust prin care se filtrează o lumină palidă și căzînd de fiecare dată la fund cu burta În sus, agitîndu-și piciorușele În aerul muced, cu disperare și scîrbă. După doisprezece ani retrăiesc la fel magnetismul acestui coridor, cu idilele lui secrete, cu amabilitățile, cu iscodirile, cu răzbunările, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În arenă - nu eram gladiatorii, nu eram leii, nici sfinții, nici martirii. Noi eram oniricii, eram clovnii, fără săbii și scuturi, electrizați sub reflectoare de comenzi scurte tăioase, de bice urcînd rumegușul În trîmbe În jurul siluetelor noastre dansante ca eșarfele palide ale Isadorei. Noi n-am avut știre de nici o speranță de viață la naștere. Timpul nostru a fost scurt ca un hohot de rîs Într-o cameră de gazare. Treceam În centru fără să știm că ne aflăm Încercuiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
propriei lor respirații și au visat clovni uriași cu coame galbene zburînd deasupra pămîntului ca niște torțe Îndepărtate și cortul circului nu s-a aprins... și atunci a apărut În locul rîsului, acolo, În mijlocul arenei o carte cu foile subțiate și palide, aproape friabile, cu paginile mîncate de o lepră vineție, spongioasă și oamenii au Început să strige: Uite realitatea! Uite realitatea! și cuprinși de atîta grija pentru acea jerpelitură pe care ei o credeau realitate nu și-au mai adus aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
veche, ne apropiem de graniță, ne apropiem de țară nimănui. Dincolo de golfuri În urma noastră sute de trupuri goale Întinse cu indiferența cadavrelor la morgă după un cutremur. Picioare mușchiloase, zvelte, groase, flasce, infirme. SÎni rotunzi, alungiți, impertinenți, triști, umili. Sfîrcuri palide plictisite, Întărîtate, negre, roșii ca moțul curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget de mănușă, senzaționale, ofensive, Înfricoșătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
peisaj care rămîne mereu pe loc Într-un timp trecut În nemișcare, uitat acolo ca un burlan care nu reține nimic, un burlan prin care se scurge planeta. O mulțime gălăgioasă, pestriță, chipuri neasemănătoare ce se reînnoiesc fără Încetare corpuri palide, corpuri cu pigmenți, galbene, negre, alungite, rotunde, Într-o continuă vibrație, agitate, lente, obosite. Identice. Molecule ale unui organism reglat perfect la semnalul unui robot poliglot. „Călătorii pentru avionul În direcția Berlin sînt rugați să se prezinte la vamă... Les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
praf se strecoară Între magaziile coșcovite ale stației de betoane și maidanul uriaș, plin cu containere de gunoaie fumegînde, unde nu mai mișcă nimic decît șobolanii În petrecerea lor nocturnă, printre cutii de conserve aruncate și sticle goale În veghea palidă a unui felinar cu neon care se stinge și se aprinde cînd te aștepți mai puțin, stătea lîngă buncărul de descărcare, unde compresoarele de aer zăceau inerte; nici o presiune de nicăieri, nici o violență care să te trezească, doar dinții mărunți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
parte. El, păianjenul. Într-o bună zi, Eberhart a rămas la mal. Fața îi era acoperită de umbră, seara nu a cotrobăit nicăieri. Mâna i se sprijinea pe leii jilțului. Dimineață m-am dus în grădină, sub platan. Soarele lumina palid și ploșnițele mișunau pe uscături. Noaptea m-am culcat și a doua zi m-am uitat din nou la gângănii. Una s-a răsturnat și s-a oprit. Apoi s-a oprit și cealaltă. Doar așa, din mers. La prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
spus ce vorbea tanti Mae cu mine. După aceea eram supărați unul pe altul și mie-mi părea rău că deschisesem gura. Dar tot nu credeam că tanti Mae era demnă de milă. Tanti Mae zicea că mă fac din ce în ce mai palid, așa că am început să ieșim la plimbare în fiecare după-amiază. Dacă mă-ntrebați pe mine, mie mi se părea că devin mai înalt și mult mai aprins în obraji, dar nu aveam nimic de făcut, așa că mă duceam cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Soarele era sus bine de tot și intra puternic în cameră. Nu mai stătusem dezbrăcat în bătaia soarelui, așa că m-am apropiat de fereastră și am lăsat lumina galbenă să cadă pe mine. Corpul meu avea o tentă de alb palid cu excepția feței și a brațelor. Adierea vântului mă înconjura răcoroasă. Am zăbovit multă vreme acolo privind copacii de pe deal, cerul albastru cu cei câțiva nori de deasupra pinilor. Alunecau încet și l-am urmărit pe unul până a dispărut după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să-l îndrepte. Avea ochii ațintiți asupra orașului, nu știu exact pe unde. Privea fix în jos, spre oraș, atâta tot. S-a întunecat pe verandă după ce norii au început să acopere luna. Curând nu mai era decât o strălucire palidă pe cer, acoperită de un fum cenușiu. Puteai vedea umbrele norilor pe dealuri, străbătând valea cu viteză. Nu peste mult timp, tot cerul era plin de fum cenușiu, care venea dinspre sud și arăta de parcă valea ar fi fost acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
încâlcită de crengi, ca un șal aruncat lejer peste umeri. Frunzele moarte de pe jos erau îmbibate de ploaie, întunecate și triste, fără pic de roșu în ele. Nu m-am gândit niciodată că toamna putea fi atât de cuminte și palidă. Mi-am spus cu hotărâre că dacă m-aș duce acasă, probabil m-aș îmbăta crunt și sentimental. Puteam face asta la fel de bine și cu oameni în jur. Zgomotul s-a revărsat imediat cum am deschis ușa din față, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o pisică ce se cuibărește într-o poală caldă și până dimineață n-am mai știut de nimic. Nici măcar un vis, doar uitare de sine. * * * M-am trezit când au început să cânte păsările. Lumina din cameră era limpede și palidă; soarele răsărea sau răsărise de puțin timp. încă îmi zvâcnea capul de la amfetamină, iar combinația între amfetamină și alcool îmi producea un amestec perfect de sete arzătoare și durere de cap infernală. Aș fi încercat să mai iau o doză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
probabil în propria vomă uscată. Asta ar completa decorul. Gazonul, neîngrijit și gol, era acoperit de frunze uscate. Se micșora până când dispărea într-un pâlc de copaci înalți și pe jumătate goi, cu crengile gravate strident pe fundalul unui cer palid al unei dimineți de toamnă, rece și clară. Aerul circula înviorător prin plămânii mei și am început să simt cu adevărat că sunt vie, în ciuda menghinei din jurul capului. Ignorând restul, a fost o petrecere reușită. Nu luasem prea multe droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
birouri, ea e Sam Jones, prietenă cu Lee. Poți să te ocupi de recepție cât timp îi ofer o cafea? Judith Frank, o femeie înaltă, de o eleganță glacială, cu părul lung și blond și un nas la fel de lung și palid, a ridicat din sprâncene și a murmurat un „Bună“ în direcția mea. Am murmurat și eu unul înapoi. Și-a împins scaunul în spate și s-a ridicat în picioare, afișând un corp care se potrivea cu părul și nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ridicat din sprâncene și a murmurat un „Bună“ în direcția mea. Am murmurat și eu unul înapoi. Și-a împins scaunul în spate și s-a ridicat în picioare, afișând un corp care se potrivea cu părul și nasul; lung, palid și acoperit de o rochie scumpă bej. Purta dresuri transparente și strălucitoare ce făceau ca picioarele ei să pară acoperite de un lac incolor. Făcându-i un semn lui Shelley, s-a îndreptat spre galerie, închizând ușa în urma ei. Shelley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
gândindu-mă cum să încep discuția pe care o aveam în cap. Dar s-a întâmplat să o facă Claire în locul meu. —Mai vrei? a spus ea. Nu, mersi, sunt plină. A fost exact cât aveam nevoie. Claire era mai palidă ca de obicei și avea urme adânci de umbre mov sub ochii ei albaștri. Poți să mai iei dacă vrei, a spus nepăsătoare. Nu-i păstrez nimic lui Paul, nenorocitul dracului. —V-ați certat? am întrebat natural. —O ceartă? Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la căldurică, cu pisica lui, Fat Shirley, în poală. M-am cățărat pe scară și ajunsă în vârf am rămas nemișcată, verificând să nu fie cineva prin apropiere. Acoperișul era negru ca smoala, pătat ocazional de o lumină portocalie și palidă împrăștiată de un felinar stradal, straniu și inutil, estompată în colțurile ferestrelor de la mansarde. Nimeni nu muncea la ora aia; ferestrele erau negre precum acoperișul, mânjite de un strat gros de praf și găinaț de pasăre. Era o noapte fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sunat mai degrabă ostil. Era ca și cum ne înfruntam. Vin pe aici din când în când, a spus dând din umeri. Nu te-am mai văzut până acum. Fața lui era îngustă și osoasă, pomeții ridicați și gravați ostentativ sub pielea palidă, atât de palidă de parcă nu fusese văzută niciodată de soare. Părul era șaten și neregulat, ca și cum și l-ar fi tăiat singur. Dar ceea ce mi-a atras atenția a fost privirea lui, ochii purtau o strălucire malefică ascunsă; ochi alungiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ostil. Era ca și cum ne înfruntam. Vin pe aici din când în când, a spus dând din umeri. Nu te-am mai văzut până acum. Fața lui era îngustă și osoasă, pomeții ridicați și gravați ostentativ sub pielea palidă, atât de palidă de parcă nu fusese văzută niciodată de soare. Părul era șaten și neregulat, ca și cum și l-ar fi tăiat singur. Dar ceea ce mi-a atras atenția a fost privirea lui, ochii purtau o strălucire malefică ascunsă; ochi alungiți, un pic înclinați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fără ca Feifel să știe cum. Se ducea ca un automat la redacție, apoi rămânea acasă, fumând sau răsfoind ziare din Tel Aviv. Fără să se simtă în nici un fel viu. - Mi-am pierdut căldura omenească, își spunea îngrijorat. Devenea din ce în ce mai palid, căci boala lui înainta în tăcere. Sentimentele lui se treziseră brusc când își dăduse seama să nu mai avea mult de trăit. Râsese încurcat: - Doamne, viața e atât de scurtă și am atâtea de făcut! Respirase greu în ultimul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]