1,851 matches
-
embedded Construcția și tehnologia sistemelor embedded 37 Figura 2.12 Conducta de instrucțiuni la nucleul ARM Cortex A9 Utilizarea mecanismului pipeline permite realizarea paralelismului la nivel de instrucțiune. Prin combinarea acestei tehnici cu alte îmbunătățiri arhitecturale se poate crește suplimentar paralelismul la nivel de instrucțiune și, deci, viteza procesorului. Două tehnici sunt utilizate în conjuncție cu mecanismul pipeline în procesoarele moderne - arhitectura VLIW (Very Long Instruction Wordă și arhitectura superscalară. Ambele tehnici vizează lansarea simultană în execuție a mai multor instrucțiuni
CONSTRUCŢIA ŞI TEHNOLOGIA SISTEMELOR EMBEDDED by Andrei DRUMEA () [Corola-publishinghouse/Science/674_a_1069]
-
poate observa în figura 2.15. Figura 2.15 Procesor superscalar cu trei conducte de instrucțiuni Există totuși limitări în creșterea performanțelor procesoarelor superscalare la creșterea numărului conductelor de instrucțiuni, limitări ce Țin de interdependențele din program: dependențe de date; Paralelismul la nivel de procesor O altă abordare în creșterea performanțelor unui microprocesor este utilizarea mai multor nuclee procesor în aceeași capsulă, fiecare cu memoria sa cache de nivel 1 și 2 și cu memorie cache nivel 3 și memorie principală
CONSTRUCŢIA ŞI TEHNOLOGIA SISTEMELOR EMBEDDED by Andrei DRUMEA () [Corola-publishinghouse/Science/674_a_1069]
-
Sandwich”) cu calibrare într-un punct. Citirea reacțiilor s-a făcut la analizorul Nobiscan 3A. Concentrațiile serice la majoritatea (95,4%) pacientelor au fost în limite normale (interval de referință de până la 7 ng ml). Nu s-a observat nici un paralelism cu CA 15-3, stadiul tumoral sau încadrarea anatomopatologică, nici pentru cea mai ridicată valoare a CA 15-3 (cazul mastită carcinomatoasă). Este un biomarker de natură mucinică, recunoscut de 2 tipuri de anticorpi monoclonali. Valorile crescute ale CA 15-3 sunt frecvent
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
86: 1 metru = 1650763,73 λ0, unde λ0 este lungimea de undă în vid a izotopului Kripton 86. Alte aplicații ale interferenței luminii: determinarea grosimilor foarte mici, măsurarea coeficientului de dilatație a cristalelor, măsurarea indicilor de refracție a gazelor, controlul paralelismelor cuțitelor unei balanțe etc. 2.2. Difracția luminii difracția luminii: ocolirea aparentă a unor obstacole de către undele luminoase, când acestea au dimensiunile comparabile ca ordin de mărime cu lungimea lor de undă. Fenomenul de difracție se explică pe baza principiului
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
muzicii de gamelan vor defini, din acel moment, idealul sonor al compozitorului francez. Asimilând noile concepte ale culturii și filosofiei orientale, Debussy este creatorul unei noțiuni inovatoare a timpului muzical. Astfel, discursul expozitiv, non-dezvoltător, structurile repetitive ale tratării motivice, multiplele paralelisme intervalice și acordice, mișcarea giratorie sugerată de evoluția ostinato a aceleiași structuri melodico ritmice expusă în tempo rapid, precum și statismul pedalelor sonore și ritmice difuzează o pregnantă impresie de stagnare, de suspendare (Mouvement, Le vent dans la plaine, Des pas
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cu una dintre tehnicile specifice acestui instrument - rasqueado, modalitate prin care toate corzile sunt puse în vibrație, în mod simultan, producând un efect puternic disonant, obținut printr-un atac rapid și energic. Acest tip de parafonie se suprapune adesea unui paralelism de cvinte perfecte, întreg agregatul sonor producând o impresie de acută instabilitate, de suspendare temporară metaforă sonoră a imaginii feerice ce se dorește evocată. În plan agogic, indicația Tempo giusto (tempo măsurat) a măsurii 17 semnalează apariția tempo-ului real
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
o constituie realizarea unui echilibru optim între sonoritate difuză și transparență, astfel încât să se evite cu prioritate menținerea unei sonorități constant confuze sau o permanentă fuziune a agregatelor armonice. Statismul pentatonicului și simetria avansării armonice (cu multiplele sale forme de paralelisme), asociate în mod organic cu uniformitatea ritmului izocron al evoluției și menținerea constantă a unui nivel dinamic extrem de redus (ppp - p) își confirmă „adecvarea” în contextul reprezentării acelei imagini statice a contemplației. Printr-o coerență desăvârșită a strategiei conceptuale, traiectoria
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sincopată, în care pauza devine un simbol al ezitării și nehotărârii. Țesătura sonoră a măsurilor 7 - 8 este un exemplu elocvent al concepției de scriitură simetrică specifică limbajului debussyst, care se evidențiază, de această dată, în multiple aspecte ale discursului: paralelismul acordurilor minore cu cvartă perfectă adăugată (cu unica excepție a acordului de re# micșorat); evoluția paralelă a acordurilor celor două planuri superioare; secvențarea descendentă prin același interval de cvartă perfectă (unitate intervalică decupată din linia melodică a temei - măsura 3
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al discursului afirmă ostinato ul unor acorduri majore (La, Re#, Fa#, Si# în două dintre aceste cazuri, Debussy optează pentru scrierea enarmonică a unor sunete constitutive), în care armonia de la major prevalează datorită plasării acesteia pe timpul tare al măsurii. Aceste paralelisme acordice suprapuse structurii diatonice de sol major exprimată de motivul tematic, pedalei armonice a acordului de do# minor cu sextă mare adăugată, precum și prezenței dominantei din registrul grav generează un efect de politonalism, asemănător atmosferei sonore din Brouillards. Motivul ostinato
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
va menține structura intervalică a versiunii originale, avansând prin aceleași intervale de 2m, 2M, 2+ și 3m, la care se vor adăuga octava perfectă și septima micșorată. În măsurile 38 - 39, scriitura simetrică generată de evoluția predominantă în tonuri și paralelismul acordurilor expuse în aceeași poziție vor contribui semnificativ, prin uniformitatea caracterului său, la neutralizarea tensiunii sonore acumulată anterior prin salturile de octavă și septimă, precum și atingerea nivelului dinamic mf. Construcția ritmică va prelua formula de , procedând ulterior la inversarea sa
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Modalismul ce derivă în mod constant din alterarea sunetelor () împrumută muzicii o vădită culoare arhaică. Plasarea pauzei în introducerea preludiului reprezintă un gest inspirat, proiectat în scopul de a salva discursul de la riscul monotoniei generate de expresia ritmului uniform și paralelismul prelungit al acordurilor perfecte. Nuanța impersonală statornicită încă de la primele rezonanțe ale preludiului își va accentua expresia odată cu reluarea melodiei introductive în ipostaza epurată a unisonului. Limpezirea sonoră astfel produsă va pregăti terenul apariției unei melopee cromatice orientală, expusă într-
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
printr-o atitudine depersonalizată, care îi permite menținerea obiectivității de percepție. Astfel, starea de contemplație va fi dublată de o atitudine plină de discreție și rezervare, iar impresia de neutralitate își va afla corespondențe de limbaj în diversele forme de paralelisme, scriitura simetrică, acordurile eliptice de terță și dinamici reduse, aspecte care conduc la o estompare semnificativă a imaginilor sonore. În acest fel, asistăm la o concentrare a simțurilor, în care auditorul este îndemnat să descopere sensul spiritual al misterului nerostit
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
învățător în domeniul lui. Etnoestetica, că metodă de lucru, trebuie să îndeplinească două criterii esențiale pentru menținerea în sfera de interes a științelor moderne : * raportarea corectă la izvoare sentințele și paremiologia sunt prioritare. * raportarea la o estetică savantă, pentru care paralelismele, delimitările și interfețele sunt absolut necesare. Astfel, etnoestetica tinde cumva să se subordoneze esteticii generale și filozofiei. Rămâne însă, strict legată și de domeniile etnologiei, prin origine, material, suportul ideologic, mentalitatea tradițională. Concluzionând, putem conchide că etnoestetica studiază geneza, principiile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ei doar o "ghiciseră", cunoașterea științifică nefiind posibilă decît în urma cercetărilor psihologiei experimentale. Totuși, nici el nu merge mult mai departe cu cercetările, păstrînd atît periodizarea propusă de Comenius, cît și caracterizările etapelor copilăriei întîlnite la predecesorii săi. Stabilește un paralelism între viața individuală și evoluția omenirii. Etapele de dezvoltare ale ființei umane corespund unor stadii ale dezvoltării societății. În primii șase ani ai vieții copilul parcurge etapele vînătorului și păstorului primitiv. De aceea, la această vîrstă este necesară realizarea unui
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
legări semantice 2) / 175 2.1. Cotopie, poliizotopie, heterotopie / 175 2.2. "Le Gymnaste" [Gimnastul] de Francis Ponge <1> / 180 2.3. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <3> / 184 3. Legări ale semnificantului / 187 3.1. De la aliterație la paralelismele gramaticale / 188 3.2. "Furia jocului eufonic" în Sonnet d'automne [Sonet de toamnă] de Baudelaire / 191 3.3. Gimnastul de Francis Ponge <2> / 196 4. Între spus și nespus: de la elipsă la implicit / 200 4.1. Elipsa ca formă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
113, "Aux sources de la polysémie nominale", Paris, Larousse, mars 1997. - François RASTIER: Sémantique interprétative, Paris, PUF, 1987. - Paul SIBLOT: "Isotopie et réglage du sens", Cahiers de praxématique 12, Montpellier, Université Paul-Valéry, 1989: 91-109. 3. Legări ale semnificantului Revenind la definiția paralelismelor gramaticale și a principiului de echivalență a lui R. Jakobson (1973), N. Ruwet este printre primii lingviști care a insistat asupra funcției lor textuale: Dacă ceea ce face ca o secvență de frază să devină un text sau un discurs coerent
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
care joacă un rol capital în structurarea discursului. Această funcție comportă o atitudine introvertită față de semnele verbale în unitatea lor dintre semnificant și semnificat și dobîndește o poziție dominantă în limbajul poetic. (Jakobson 1973: 485) 3.1. De la aliterație la paralelismele gramaticale Trebuie să ținem cont de patru tipuri de legări, deoarece ele joacă un rol adeseori important inducînd relații de echivalență între punctele unei secvențe verbale: Repetiții de foneme (aliterații și rime, paragrame și anagrame). Repetiții de silabe și/sau
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
unei secvențe verbale: Repetiții de foneme (aliterații și rime, paragrame și anagrame). Repetiții de silabe și/sau a unui anumit număr de silabe (ritm redat de număr). • Repetiții de lexeme și jocuri de omofonie, sinonimie, antonimie. • Repetiții de grupuri morfosintactice (paralelisme gramaticale). Există un tip de reluare care a fost inventariat de retorică și stilistică sub numele de anaforă (pe care nu trebuie să-l confundăm cu utilizarea lingvistică despre care am vorbit mai sus). Anafora stilistică este definită în Littré
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
aparenta sărăcie a celor două rime, vom porni de la o observație importantă a lui Jakobson: Rima este doar un caz particular, oarecum condensat, al unei probleme cu mult mai generale, putem spune chiar al problemei fundamentale a poeziei, care este paralelismul" (1963: 235). Conform acestui principiu, fiecare rimă se sprijină pe alte foneme sau grupuri eufonice (paronomaze) prezente în versuri. • Rima în /al/ Dacă examinăm îndeaproape materialitatea sonoră a versurilor care conțin rima în /al/, constatăm că acestea se compun dintr-
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
să vorbim aici de incompletitudine sintactică. Ceea ce contează sînt efectele formale și semantice produse de elipsele succesive. Faptul că acestea pot fi acoperite ne permite să mizăm pe prezența implicită a sensului și pe materialitatea ritmică. În T36 și T37, paralelismele morfosintactice și ritmul ternar sprijinit pe sintaxă, alcătuiesc, dincolo de frontierele punctuației, întreaga poeticitate a acestei proze: T36 [...] la o unică pădure pentru cei patru ochi uimiți neagră ai noștri, - la o plajă pentru doi copilași credincioși, - la o casă pentru
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
există decît o singură categorie de locuitori /// nu există decît francezi // în întregime // francezi în întregime // cu aceleași drepturi // și aceleași îndatoriri /// (Aplauze) Această perioadă, determinată din plin de interacțiune (în special aplauzele care întrerup fluxul verbal), este structurată de paralelisme și de număr (subliniez cu bold reluările și cu capitale silabele accentuate; indicația de pauze și aplauze dă o idee despre ritmul vorbirii): [...] în toată AlGEria // nu există decît o SINGURĂ categorie de locuitori /// (Aplauze) nu există decît francezi // (Apl
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
este necesară revenirea la o poziție sintactică anterioară (vom vedea exemple mai jos în textul lui La Bruyère). • Perioadele organizate în jurul conectorilor. Subtitlul din T63, în italice sub titlul mare, este un bun exemplu de perioadă construită pe baza unui paralelism (legare a semnificantului prin repetiția lexicală și sintactică a subiectului și a verbului la perfect compus) care întărește semantic o antiteză construită pornind de la o negație și articulată în jurul conectorului DAR: T63a Franța a pierdut o bătălie! Dar Franța nu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a subiectului și a verbului la perfect compus) care întărește semantic o antiteză construită pornind de la o negație și articulată în jurul conectorului DAR: T63a Franța a pierdut o bătălie! Dar Franța nu a pierdut războiul! Alineatul și punctuația exclamativă întăresc paralelismul gramatical și transformă cele două fraze tipografice într-o unitate argumentativă de sens pe care o putem considera ca pe o perioadă cu doi membri: [e1-p DAR e2-non q]. Această perioadă concesivă conduce la o concluzie care, prin e2-non q
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
privilegiază experiențele esențiale ale grupului, iar spațiul ar fi mai degrabă cadrul experiențelor celor mai îndepărtate ale grupului. Aceste două idei conduc spre necesitatea unei tranziții, dar o tranziție dificilă, între timp și spațiu, căci ar trebui să existe anumite paralelisme între capitolul despre spațiu și cel despre timp, iar acest raport între adevărul timpului trăit și facticitatea timpului exterior să-și găsească echivalent într-o dublă natură a spațiului. Spațiul Capitolul despre spațiu este cel mai puțin finisat, avînd o
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
timpului exterior să-și găsească echivalent într-o dublă natură a spațiului. Spațiul Capitolul despre spațiu este cel mai puțin finisat, avînd o rezervă de texte multidimensionale: este extrem de dificil de interpretat, căci se pare că Halbwachs voia să continue paralelismul cu timpul, fără să renunțe la regîndirea sistemului în ansamblu pornind de la spațiu. În primul rînd, ideea clar exprimată de la început, cum că timpul ar constitui cadrul pentru memoria lucrurilor esențiale, spre deosebire de spațiu, nu pare întotdeauna adevărată. Zidul orașului, de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]