3,882 matches
-
și covoare în culori stinse pe care pășiseră, acum două și trei sute de ani, cadâne în iminei și picioare goale cu degetele strălucind de nestemate. Șirazuri, Tebrizuri, Buhara, Ghiordezuri, Ispahan... Se opri în hol gâfâind și se lăsă jos pe pardoseală de marmură. "Nu sânt Clar! Le-au luat, le-au azvârlit pe fereastră sau le-au dat foc, dracu' să-i ia, dar nu sînt! Totul a fost inutil, îngrozitor de inutil. Afară doar..." Începu să ciocănească pereții. * Melania Lupu îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Zotikos, Attalos, Kamasis și Philippos, și calitatea lor de martiri ai lui Cristos, sunt notate pe pereții criptei. Construcția criptei, realizată din cărămizi și pietre legate cu mortar alb-roz, prezenta, in interior, o structură etajată, la partea superioară, pe o pardoseală alcătuită din trei lespezi mari de calcar și mai înaltă cu câteva zeci de centimetri față de prag, un mare sicriu trapezoidal, din scânduri subțiri de brad, putrezite în mare parte. Dimensiunile sicriului: 1,98 m x 1,40 m; lățimea
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
cercetate peste 60 de morminte simple și un cavou romano-bizantin. Acesta din urmă, de mari dimensiuni (8 x 3,5 m), construit din cărămizi și lespezi de piatră, constituită din dromos și cameră funerară, cu interiorul tencuit și pictat, cu pardoseala din plăci de cărămidă, a servit drept loc de înmormântare pentru 39 de indivizi ai unei familii înstărite din oraș. Între anii 2004-2010 au existat diverse abuzuri asupra sitului arheologic din partea unora, provocându-i distrugerea cvasitotală. 12.3. Noviodunum (Isaccea
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
ȘASE METRI, ALE CĂRUI FUNCȚII VITALE SE ACCELERAU APROAPE DIRECT PROPORȚIONAL CU DIFERENȚA DE MĂRIME. ÎN ACEASTĂ LUME A VIEȚII ACCELERATE, MOARTEA VENEA FOARTE REPEDE, ȘI ÎN TIMP CE CADAVRUL SE RĂCEA PÎNĂ LA O ANUMITĂ TEMPERATURĂ, ENERGIA DE AMPLIFICARE ERA TĂIATĂ, PARDOSEALA SE ÎNCLINA ȘI TRUPUL ALB ALUNECA PE O BANDĂ TRANSPORTOARE CĂTRE MAȘINA DE COLECTAT DATE, DE UNDE ERA ARUNCAT ÎNTR-O BAIE DE RAZE CARE-L DEZINTEGRA. APOI PROCESUL SE REPETA. SE REPETA, SE REPETA, SE REPETA LA INFINIT. SE REPETA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
O CAPCANĂ, N-AVEA DE CE SĂ SE TEAMĂ. SE DECISE SĂ NU-ȘI FACĂ GRIJI ȘI SĂ NU AIBĂ TEMERI, CEL PUȚIN O VREME. PRIVI, PLIN DE CURIOZITATE, LA VITRINELE ÎNȘIRATE DE-A LUNGUL PEREȚILOR SAU ARANJATE ÎN ORDINE PE PARDOSEALĂ. ERAU NIȘTE CONSTRUCȚII STRĂLUCITOARE, CAM VREO DOUĂSPREZECE ÎN TOTAL. HEDROCK SE APROPIE DE UNA DIN ELE, CEA DE LÎNGĂ UȘĂ, ȘI SE UITĂ LA CELE PATRU CARABINE MONTATE ÎNĂUNTRUL VITRINEI. VEDEREA LOR ÎI DĂDU FIORI DE PLĂCERE. FUSESE PROFUND IMPLICAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
către măruntaiele astronavei. Intrară într-o adevărată lume a motoarelor. Reactoare titanice de modelul știut, bazat pe sistemul cu expansiune, monștri strălucitori de formă ovală care umpleau în întregime o sală mare înghesuindu-se aproape burtă lîngă burtă pe întreaga pardoseală. Hedrock le numără de la treapta cea mai de jos. Erau 17 și simțea că celălalt se așteaptă să-și manifeste surprinderea. ― Bine, dar aici sînt motoare care produc 30 de milioane de cicli, zise el, și uimirea nu-i era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
APROXIMATIV 53 DE KILOGRAME. CA SĂ NU RIȘTE, SE GÎNDI LA O LOVITURĂ CARE PUTEA UCIDE UN OM PUȚIN MAI GREU. GREER NU PĂREA UN TIP PREA ROBUST. Firește însă trebuia să țină seama și de grosimea de 10 cm a pardoselii. Din fericire, formula ei de rezistență se baza pe tensiune. Făcu corecțiile necesare și apoi apăsă pe butonul de declanșare. Greer se prăbuși. Hedrock se duse sus, unde zăcea acum întins individul, cu picioarele pe un scăunel. Cercetă trupul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DIZOLVĂ NUCLEUL DE PROPULSIE, PREFĂCÎNDU-L ÎNTR-O MASĂ INFORMĂ DE METAL CARE ÎNCEPE SĂ SE TOPEASCĂ ȘI SĂ SE RETRAGĂ DIN CE ÎN CE. AVU TOATĂ RĂBDAREA NECESARĂ. ERA O FEMEIE DE O RĂBDARE INFINITĂ. AȘTEPTĂ PÎNĂ CÎND PE PARDOSEALĂ NU RĂMASE DECÎT O GRĂMĂJOARĂ CA O PATĂ DE METAL INCANDESCENT; APOI, ÎN SFÎRȘIT MULȚUMITĂ, SE URCĂ DIN NOU ÎN AUTOAVIONUL CU CARE VENISE. ÎN TIMP CE SE ÎNTORCEA LA PALAT, SPRE SFÎRȘITUL DUPĂ-AMIEZII, CERUL ERA ACOPERIT DE NORI DIN CE ÎN CE MAI NEGRI. zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
A-ȘI RECĂPĂTA ECHILIBRUL. RĂMASE CLĂTINÎNDU-SE ACOLO ÎN BEZNĂ. PÎNĂ ATUNCI, ÎȘI PĂSTRASE CALMUL LUPTÎNDU-SE DIN RĂSPUTERI SĂ DEDUCĂ ÎNȚELESUL FIECĂREI EXPERIENȚE ÎN SINE. ACEASTA ÎNSĂ ÎL DEPĂȘEA. PANICA ÎL CUPRINSE APROAPE CA O LOVITURĂ FIZICĂ. ÎN LOCUL UNEI PARDOSELI EXISTA O ȚESĂTURĂ DE FUNII CA ODGOANELE CORĂBIILOR CARE STRĂBĂTEAU MĂRILE PĂMÎNTULUI ÎN ZILELE DE DEMULT, SAU CA PLASA VREUNUI PĂIANJEN DE PROPORȚII DE COȘMAR. FĂCU O PAUZĂ ÎN GÎNDURI ȘI PE SPINARE ÎI TRECURĂ FIORI RECI. CA O PLASĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
în cale, ci calcă peste trupurile lor de parcă ar fi fost doar niște nori de gaze. Pereții cedau în fața masivității lui, dar operațiunea trebuia efectuată cu multă prudență, Ar fi fost la fel de ușor, chiar prea ușor, să se scufunde prin pardoseală și să intre în pămînt. Experiențele de laborator ale inventatorului și ale asistenților acestuia produseseră o asemenea victimă și nu era de dorit repetarea situației. Pentru a evita calamitatea, personalul de cercetare stabili ca spațiul nou să fie creat inițial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
destinație) era arma folosită de Hedrock cînd ajungea la ziduri. Mai întîi un salt ușor, urmat, cînd atingea dușumeaua cu picioarele, de apăsarea pe dispozitivul de activare a inelului, apoi slobozirea acestuia, urmată de o aterizare foarte blîndă pe o pardoseală care ceda sub tălpile lui ca un strat gros de noroi. Lucrul era foarte simplu pentru niște mușchi atît de bine coordonați ca ai lui. Ajunse la ascunzătoarea mașinilor pe care de mult le acordase cu elementele acestui spațiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să asculte de nici un fel de argumente raționale. Prietenii mei or să-l anunțe pe noul ei doctor, Telinger, că ai sosit. Rămîi în apartamentul tău pînă cînd te chemăm. Așteptarea era cumplită. Hedrock măsura în sus și în jos pardoseala acoperită cu covoare moi, gîndindu-se la lunile îndelungate în care îi fusese interzis accesul în palat. De fapt ultimile zile fuseseră cele mai rele. Se răspîndiseră șoaptele. Hedrock le auzea peste tot. Nu veniseră prin teleecrane. Oficial nu se rostise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dor de mare. Fără să mă gândesc prea mult, am pătruns în curtea liceului. Nisipul scârțâia sub tălpi ca amintirile. Doamne, cum au trecut anii. Nu m-am putut stăpâni și am pătruns. În clădire. Rea inspirație. Am regretat imediat. Pardoseala tocită, zidurile scorojite, în loc să-mi stimuleze melancoliile ca nisipul din curte, mi-au arătat cum se pot degrada amintirile. Am făcut și greșeala de a urca la etaj. M-au ispitit scara în spirală strânsă și o mică vanitate. Vroiam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
După o zi în care vedeai sărăcia lumii a treia și, adesea, violențe sângeroase, să te întorci la Colony era ca și cum ai fi revenit la un paradis al siguranței. Același sentiment îl avură și acum, când plătiră taxiul și intrară. Pardoseala rece, din piatră a holului, portretele vechi și desenele de pe pereți, plecăciunea de „bun venit“ a angajaților. „Colony“ era un nume potrivit; întreaga clădire părea desprinsă direct din anii ’20. Îi reveni în minte amintirea camerei în care dormise acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acela de om să solicite o slujbă. Era impresionat și copleșit. Ignatius se trezi în cel mai nereprezentativ birou în care intrase vreodată. Becurile, care atârnau în mod neregulat de tavanul pătat, aruncau o lumină slabă peste scândurile deformate ale pardoselii. Dulapurile vechi, în care se țineau registrele, împărțeau camera în mai multe spații mici, în fiecare fiind câte o masă de scris vopsită într-un portocaliu foarte ciudat. Prin ferestrele prăfuite ale biroului se vedea un peisaj cenușiu: cheiurile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dor de mare. Fără să mă gândesc prea mult, am pătruns în curtea liceului. Nisipul scârțâia sub tălpi ca amintirile. Doamne, cum au trecut anii. Nu m-am putut stăpâni și am pătruns în clădire. Rea inspirație. Am regretat imediat. Pardoseala tocită, zidurile scorojite, în loc să-mi stimuleze melancoliile ca nisipul din curte, mi-au arătat cum se pot degrada amintirile. Am făcut și greșeala de a urca la etaj. M-au ispitit scara în spirală strânsă și o mică vanitate. Vroiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
diabolicul nostru relatează și faptul că la Chartres există o crăpătură Într-un vitraliu al corului și că la o anumită oră a zilei o rază de soare pătrunde prin crăpătură și luminează Întotdeauna același punct, mereu aceeași piatră din pardoseală. Nu-mi amintesc ce concluzie se trage de aici, dar, În orice caz, e vorba de un mare secret. Iată mecanismul. În corul de la Saint-Martin-des-Champs se află o fereastră cu o mică rosătură În punctul unde două ochiuri colorate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lucru era pentru Bacon, sau pentru Postel sau chiar și pentru Foucault - fiindcă, desigur, dacă a montat tarantela Pendulului, făcea și el parte din clică -, ce mare lucru era, zic, pe toți sfinții, să pună o hartă a lumii pe pardoseală și s-o orienteze după punctele cardinale? Ne aflăm pe un drum fals.“ „Nu suntem pe un drum fals“, am spus, „mesajul spune un lucru pe care nimeni nu-l putea ști: ce hartă anume să folosească!“ 83 O hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de șapte ani. Fran fu intrigată de cât de bine își amintea. — Și ce i s-a întâmplat? Cum a scăpat? Laurence se întoarse brusc, lovind din greșeală o carafă de cristal plină cu sherry, care se făcu țăndări pe pardoseala de piatră din bucătărie. — Scuze, zise el aplecându-se să strângă, sunt foarte neatent uneori. Uite, Francesca, voiam să te întreb ceva. Ai fi de acord să plecăm undeva în weekend? Știu un loc foarte special unde am putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
teamă. Agentul Romeo verifica ușa, iar el Îl pierduse din vedere pe onorabil. Dac-ar fi fost pe stradă, aceasta ar fi fost o scăpare de neiertat. Îl căută, strecurându-se În transept. Încălțările lui scârțâitoare de lac scrâșneau pe pardoseala de marmură. Lăsă În urmă cardinalii, crucifixurile și mormintele familiilor patricienilor. Nici măcar nu-i băgă În seamă pe sfinți, pe profeți, pe Isaia și pe San Guglielmo, pe Santa Caterina și pe San Girolamo, pe Santo Stefano și pe San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se rostogoliră cât colo pe ciment. Scutierul ninja al lui Anzalone Îi lovi cu piciorul aruncându-i sub vasul toaletei. Kevin puse mâinile pe pământ și Începu să meargă de-a bușilea, căutându-și ochelarii. Îi păreau nespus de Îndepărtați. Pardoseala era umedă, căci e greu să nimerești gaura când faci pipi. Anzalone Îi legănă În fața ochilor un cilindru roșu, dar Kevin, fără ochelari și cu ochiul cel bun acoperit de bandaj, nu vedea bine și nu-și dădea seama despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
al unui băiețel. De fapt nu și-l văzuse nici pe al ei. Fundulețul dispăru Într-o pereche de chiloți albaștri cu delfini ce săltau În apa mării. Băiețelul Încovoiat Își trăgea cu greu pantalonii și bâjbâia cu mâinile pe pardoseală, ca un câine - Întinse o mână pipăind În căutarea ochelarilor. Era Kevin Buonocore. Camilla Închise ușa, temându-se să nu fie văzută. Kevin n-ar fi iertat-o niciodată dacă l-ar fi surprins Într-un asemenea hal - umilințele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mea, e perfect. — M-am purtat urât cu el, spuse Valentina dezamăgită. — Acum Îi trimit un mesaj să vină la meci, o liniști Miria. Și În timp ce ea stătea culcată pe spate, iar Axel Rose aprindea luminile din magazin și ștergea pardoseala plină de păr și de sânge cu o cârpă, Miria Își luă trusa din geantă și Începu s-o machieze cu rimel și cu tuș, pentru a-i mări ochii - căci dacă Jonas mușcă momeala și vine la meci, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a trupului, lipsită de memorie, acea repetitivitate cotidiană, absența viitorului erau ceea ce alții numeau fericire. Antonio rămase Întins pe banca din saună În timp ce corpul lui elimina ura, oboseala și durerea - care Îi picurau din pori pe prosop și pe scândurile pardoselei. Ar fi rămas ore În șir acolo Înăuntru, poate până și-ar fi pierdut cunoștința, poate pentru totdeauna. Dar când ușa se deschise și două fâțe musculoase, goale ca niște viermi, veniră să se Întindă pe bănci, sporovăind, se Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un ospătar În haină albă Îl Întrebă dacă vrea un aperitiv, un pahar de spumos, sau o Coca-Cola - dar Antonio nu pierdu timp să le răspundă și intră În salon. Zeci de balonașe roșii pluteau - suspendate la câțiva metri deasupra pardoselii - sau săltau pe aceasta, Îndepărtându-se cu unduiri pline de grație. Cântecelul cu cădița se terminase, chiar dacă melodia chinuitoare continua să-i răsune În urechi. Corul infantil intona acum Perdono/ sì quel che é fatto é fatto io però ti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]