1,340 matches
-
Desigur, nu-1 epuizează pe homo duplex, doar îl exemplifică prin frecvență și culoare locală (națională). Alcătuit, în general, din stări contrastante și aflate într-un echilibru mereu instabil modelul luat în discuție este definitoriu pentru o dublă dimensiune a balcanismului - parodică și de evocare. Forme de manifestare sau, mai exact, derivate tipologice dar și simbolice sau de atitudine îl constelează în polarizări semnificative. La meridianul românesc, de pildă, în "polul plus" s-ar plasa nastratinismul (< Nastratin Hogea și posteritatea acestuia), conciliatorismul
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
îi dezvăluie treptat structura artistică 64. Descrierea ekphrastică din Pseudocynegeticos servește astfel drept instrument al prefacerii pretextului în text: obiectele de artă sunt stimul pentru invenția textului literar. Cu Dicționarul onomastic al lui Mircea Horia Simionescu ekphrasis-ul trăiește vârsta sa parodică. Publicată prima dată în 1968 într-o primă formă ce conținea indicele imaginar până la litera J și completată apoi în 1977 cu volumul Jumătate plus unu, cartea ajunge la forma sa finală și integrală odată cu ediția din 2008. Dacă Pseudocynegeticos
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
de posibile nume pe care o alcătuiește pentru prietenul său Radu Petrescu, al cărui fiu încă nu se născuse - îl numește "roman cu o mie de personaje"66. Mircea Horia Simionescu recurge de câteva ori la referința picturală în explicarea (parodică) a numelor. Agata este prilejul pentru o referință la un personaj dintr-un tablou al cărui titlu nu este numit, aparținând lui Géricault: Într-o seară de iarnă, mă aflam în salonul ei încărcat ca un muzeu cu obiecte de
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
atât de grotești petreceri, precum aceea descrisă în prima parte a romanului și la care a avut grijă să invite câțiva dintre "contaminații" de moarte (...)3. Un alt critic, Valeriu Cristea, comentează caracterul livresc al romanului observând totodată și intenția parodică a autorului care recurge la numeroase referințe și aluzii culturale. Atunci când le exemplifică însă, Valeriu Cristea, deși observă evocarea tablourilor (ca mecanism de aluzie culturală), nu exemplifică și citarea tabloului lui Peter Janssens Elinga: Roman livresc și parodic sau, mai
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
și intenția parodică a autorului care recurge la numeroase referințe și aluzii culturale. Atunci când le exemplifică însă, Valeriu Cristea, deși observă evocarea tablourilor (ca mecanism de aluzie culturală), nu exemplifică și citarea tabloului lui Peter Janssens Elinga: Roman livresc și parodic sau, mai bine zis, roman și livresc și parodic (căci e vorba în primul rând, după cum am arătat mai sus, de romanul unui puternic creator), Lumea în două zile conține referințe și face aluzii la o serie de scriitori și
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
referințe și aluzii culturale. Atunci când le exemplifică însă, Valeriu Cristea, deși observă evocarea tablourilor (ca mecanism de aluzie culturală), nu exemplifică și citarea tabloului lui Peter Janssens Elinga: Roman livresc și parodic sau, mai bine zis, roman și livresc și parodic (căci e vorba în primul rând, după cum am arătat mai sus, de romanul unui puternic creator), Lumea în două zile conține referințe și face aluzii la o serie de scriitori și de personaje celebre, citează titluri de opere literare, evocă
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
tipuri de roman politic: romanul justițiar formă a "romanului anchetă, mărturie sau dezbatere, a romanului-reconstituire îndreptat mai ales asupra evenimentelor deceniului șase", romanul ideologic sau romanul puterii (ce apare începând cu deceniul opt), romanul mitic-politic (parabola politică) și romanul polemic, parodic. Astfel, în tipologia lui Marcel Corniș Pop romanul lui George Bălăiță Lumea în două zile se încadrează în categoria romanului mitic-politic (parabola politică), dar și în cea a romanului polemic-parodic. O altă tipologie a romanului politic românesc din perioada postbelică
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
a reprezentării verosimile în romanul realist 18, ipostaziat aici prin romanul cu temă politică. De altfel, celălalt caz studiat al ekphrazei, ekphrasis-ului inventat (Mircea Horia Simionescu) nu se construiește într-un roman scris în cheie realistă, ci într-o scriitură parodică de metaroman. Ekphrasis și invenția colecției muzeale Una din întrebările implicite studiului poeticii ekphrasis-ului în romanul românesc privește direct momentul de emergență a acestui dialog al literaturii cu pictura. Singura perioadă literară care oferă exemple considerabile ale acestui dialog ekphrastic
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
de răscruce. Majoritatea termenilor utilizați de către antropologi sunt folosiți, de asemenea, de către toată lumea. Ei nu sunt niciodată "exclusiv savanți" sau "integral tehnici", ci au adeseori o conotație ideologică. Trebuie să remarcăm, de altfel, că jurnalismul folosește cu plăcere o antropologie parodică, întrebuințând fără rigoare noțiuni exotice în mod ironic pentru a desemna un statut sau o atitudine în societatea noastră: se va vorbi despre "șeicul de la Collège de France", despre "casta absolvenților de la Școala Națională de Administrație", despre "Marele Șef" al
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
care pornesc de la culturi sau de la tradiții etnice. Indivizi și instituții elaborează teorii sociale integrând mai mult sau mai puțin explicit vocabularul și ideile științelor umaniste și reconfigurându-le pentru nevoile cauzelor lor. Această proliferare a discursurilor identitare, adesea hibridă, uneori parodică, se constituie într-un nou obiect de studiu pentru antropologie. Bachelard ne atrăgea atenția asupra categoriilor simțului comun. În zilele noastre, aceste categorii sunt vehiculate cel mai adesea într-un mod necritic de către presă, care împrumută în mod liber de peste
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
neolitici. Succesul a fost rapid. Experimentat în realizarea unor expresii datorită „tradiției” de mascagiu, Niculae Popa reușește dintr-o dată să intre în esențialul formei, să croiască în piatră caractere și să alcătuiască o lume comică și arhaică în același timp, parodică și hieratică, expresivă nu prin virtuozitatea cu care știe să prelucreze forme ci prin desăvârșita ignorare a detaliilor nesemnificative, prin siguranța cu care „materializează” noțiunea de sculptură. Lucrările lui în piatră nu prezintă etape de asimilări, de clarificări în vederea unei
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
neolitici. Succesul a fost rapid. Experimentat în realizarea unor expresii datorită „tradiției” de mascagiu, Niculae Popa reușește dintr-o dată să intre în esențialul formei, să croiască în piatră caractere și să alcătuiască o lume comică și arhaică în același timp, parodică și hieratică, expresivă nu prin virtuozitatea cu care știe să prelucreze forme ci prin desăvârșita ignorare a detaliilor nesemnificative, prin siguranța cu care „materializează” noțiunea de sculptură. Lucrările lui în piatră nu prezintă etape de asimilări, de clarificări în vederea unei
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
lucrare, iluministă prin spiritul ironic și general baroc și prin apartenența la vârsta emancipării culturale din secolul XVIII. Consider însă că substanța narativă a epopeii este de tip medieval. O integrez așadar ca "martor" în seria respectivă, ca reflectare - chiar dacă parodică, poate cu atât mai interesant - a unor topoï medievali ai imaginarului (de ordin istoric, politic, legendar și simbolic, social și cultural). Vezi și Manolescu 135-48. 17 Pentru ritualul occidental, vezi Le Goff "Ritualul simbolic al vasalității". Pentru un alt ev
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
aceste hoituri împuțite!” Teroarea e necesară bunei funcționări a limbii de lemn care întruchipează puterea „Partidului” și capacitatea lui de a impune indivizilor un discurs situat la antipozii adevărului. Fără aportul terorii, limba de lemn se pretează de minune registrului parodic, favorizând nașterea umorului specific țărilor comuniste, produs al decompunerii limbii de lemn. LAOGAI Acest termen chinez înseamnă „reformare prin muncă”, adică executarea unor pedepse în lagărele cu profil agricol și în închisorile-uzine”, dar desemnează prin extensie ansamblul arhipelagului concentraționar: lagărele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
romanul 1984, care sintetizează practicile totalitare ale unei puteri omnisciente datorită tehnicii; înventând o „novlangue”, Orwell insistă asupra pervertirii limbajului și asupra schimbării sensului cuvintelor în regimul totalitar: „Război” înseamnă „pace”, „libertate” - „sclavie”, „ignoranță” - „forță”. Acest roman de anticipație aparține (parodic) genului utopiei, ales și de Evgheni Zamiatin pentru a denunța, în anii 1920, implacabila dictatură birocratică pe cale de a se instala în URSS (Noi ăștia, 1924). Literatura mărturiilor O consecință neașteptată a celui de-al doilea război mondial: apar numeroase
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
clasa de mijloc, care a și dat de altfel mulți artiști și inventatori acestui stil. În anii ’30, uimitorul Emmett Miller a fost, În acest sens, unul dintre precursorii unui lung șir de creatori inspirați de o viziune multiculturală și parodică asupra propriilor practici (Tosches, 2003). Metisajul cultural și la nivelul reprezentărilor este anunțat prin asemenea experiențe de amestecare a stilurilor și de reînsușire a lor. Departe de voința Îndoielnic „puristă” de a vedea În rock, În rap și În techno
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la efectul stigmatizărilor asupra minorităților care, În anumite cazuri, revendică printr-o confirmare cinică, artistică sau activă, „insultele”, „ideile luate de-a gata”, etichetările sau „imaginile de-a gata” distilate de ceilalți În privința lor (Goffman, 1975). Acest tip de reînsușire parodică este foarte frecvent Întâlnit la muzicienii underground, pop, rock, rap sau techno, dar și la tineri, pre-delincvenți sau nu, care ă de exemplu, În Franța ă exprimă În mod ostentativ stereotipul „arăbetelui”, vorbind În verlan cu un amestec de accent
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de oameni au fost uciși într-un cutremur puternic produs la Lisabona la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Această catastrofă naturală a redus optimismul și încrederea în progres caracteristice timpului. La scurt timp, Voltaire scrie Candide', un roman în notă parodică la adresa lui Leibniz, reprezentat de domnul Pangloss, și a Teodiceei sale. El face o distincție clară între istoria sacră și cea profană și contestă relatările biblice cu ajutorul criticismului istoric. Critica lui se îndreaptă și împotriva lui Bossuet, infirmând orice providență în
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cititorului cultivat și bucurându-se, împreună cu el, de noile descoperiri ale mai-vechiului. Important este mai degrabă cum se spune decât ce se spune. Poemele se contemplă lung în oglinzile șterse, căutând unghiul cel mai potrivit pentru ca nota lor ludică și parodică să fie percepută. Nichita Stănescu se copilărește, aici, cu foarte multă seriozitate... El va deschide, în deceniul ultim, și alte șantiere, căutând cu aceeași fervoare filoane lirice noi. Imaginea de final a operei sale este mai puțin clară, tocmai datorită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
un călugăr visează un cod coordonator, deși e un "patriarh al magiei negre"; doi pensionari comentează o dramă amoroasă; un nebun "mânca și cânta după gramofon" etc. De simbolism și implicit de reverberațiile poematice se îndepărtează prin ironie și tentația parodicului. Convenția lirică se atenuează tot mai mult în Impresii de roman, prin apariția unor nuclee epice și, mai ales, prin aceeași infiltrare a efectelor ironice. "Viața Românească", nr. 8-9, august-septembrie 2003 Mircea DINUTZ O carte de referință "Complexul Bacovia" E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
într-o zonă sofistică. Cultura de masă pe care și-a asumat-o socialismul a fost substituită de cultura de consum (alții o numesc cultură de coca-cola), marcată de spiritul ludic, prevalentă concretului, întoarcerea la real, conștiință textuala, biografism, ironie parodică etc. Nu întâmplător R. Enescu reproșa postmodernismului dezontologizarea limbajului și punerea lui sub semnul formalismului. Transmodernismul e susținut de noul ethos al transdisciplinarității, orientare susținută de B. Nicolescu. El "vede în logos, în întoarcerea la "sacru", șansa viitoare a umanității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mâini, ceva de felul struțocămilei cantemiriene. Singurul element, aparent comun, este esteticul, care e și fundamentul canonului. Faptul ar fi trebuit să fie o garanție pentru reușita istoriei manolesciene. Numai că autorul nostru a deformat conceptul de estetic în sensul parodicului și jocului postmoderniste, încât fatalitatea apariției struțocămilei literare n-a dispărut". Demersul lui Theodor Codreanu e unul riguros metodic și... explicativ. În primul rând cată să înțeleagă și să detalieze chestiunea... canonului, care este axul de construcție al întregii istorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Aceasta și pentru că volumul vizat constituie, în fapt, un "straniu hibrid". Și iată și explicația: "Simțind riscul, N. Manolescu a inventat metoda scrierii la două mâini, ceva de felul struțocămilei cantemiriene". De aici, probabil, deformarea conceptului de estetică "în sensul parodicului și jocului postmoderniste, încât fatalitatea apariției struțocămilei literare n-a dispărut". Așa se explica, după cum conchide Th. Codreanu, încercarea de "împăcare" a istoriei literare de tip călinescian cu "istoria canonică" a lui Harold Bloom. Din toate aceste motive autorul se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Este deținător a numeroase premii pentru debut, pe ntru pub licistică, Premiul Asociației Scriitorilor din Iași. Pe lângă cărțile personale, este prezent în diverse antologii de poez ie. „Autor de texte incisive, dar și lucid ludice. Umor de bună calitate, spirit parodic, analize subtile, anecdotică de sorginte junimistă, „coțcării seducătoare” (L ucian Va siliu). Și în rezumat, prezent cu un dialog imaginar despre vinul de Cotnar, în „Podgoria Cotnari” (coordonator V.D.Cotea) Poetul și academicianul - Maestre, un vers despre Cotnar îi spuse
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
finalul acesteia să fie receptat cu claritate. Expresia finală ce avansează cu precipitare spre registrul extrem acut al claviaturii sugerează dispariția bruscă și imprevizibilă a personajului fantastic, imaginea zborului și înălțării acestuia spre văzduh. III.12. Minstrels (Menestreli) Profilând evocarea parodică a unui spectacol de music-hall, Minstrels dezvăluie un adevărat crochiu umoristic realizat cu un acut simț de observație. Această creație face dovada atitudinii receptive ce a manifestat-o Debussy față de diversele formele de modernitate ce le oferea epoca sa prin
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]