1,237 matches
-
ea adevărata, mult visata libertate: libertatea de a se situa deschis pe pozițiile clasei muncitoare, de a milita sub steagul partidului acestei clase, unic reprezentant al intereselor poporului". Ocupația sovietică și instaurarea comunismului au adus pentru Dan Deșliu și poeții partinici, cît și pentru poezia lor, adevărata, mult visata libertate. Prezintă laudativ autorii și cărțile lor de poezie, unde aflăm o exprimare clară a ideilor înaintate, dar și paginile ziarelor și revistelor pline de poezii pe teme de mare actualitate ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a fi tratată, conform cerințelor, pe baza concepției științifice despre lume a clasei muncitoare, concepția marxist-leninistă. Criticul nostru va raporta în fața Congresului că "de la o critică predominant reacționară, idealistă și estetistă, s-a ajuns acum la o critică predominant științifică, partinică". Impetuos, va prezenta principiul fundamental al întregii noastre literaturi ca fiind "acela al spiritului de partid, recunoaștere deschisă a faptului că pentru noi literatura face parte integrantă din cauza generală a proletariatului". Criticul realist-socialist Paul Georgescu opune concepției false a "artei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
false a "artei pentru artă", a "independenței" artistului, nu mai puțin "autonomiei esteticului", "convingerea noastră liberă (observați, ca în cazul tipic al mincinosului care spune exact invers decît crede, exagerînd și accentuînd pe latura mai puțin credibilă, cum toți scriitorii partinici își prezintă opțiunea lor realist-socialistă ca una liber aleasă și dintr-o profundă și intimă chemare, n. n.) că literatura slujește interesele poporului, luptă împotriva exploatării și umilinței, pentru reala libertate și fericire a omului. Partidul îndrumă literatura înarmîndu-i pe scriitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
au înfeudat politicii de partid, unei ideologii extremiste, despre care erau perfect conștienți că nu cultivă adevărata literatură. Deși știau că mint, știau care era adevărul, fiind suficient de inteligenți și cultivați în a decela între literatură și nonliteratură, combăteau partinic, marxist-leninist, cu vehemență tot ce știau bine că era marea literatură română, pentru a deschide drum liber imposturii realist-socialiste. Criticii aveau menirea de a se maturiza prin însușirea consecventă a metodelor științifice de lucru, singura cale ce asigura eliminarea treptată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru fericirea omului. Pentru un muncitor de rînd ar fi greu de conexat misiunea literaturii cu exploatarea omului de către om, dar în comunism dicta clasicul articol leninist "Opoziția de partid și literatura de partid", permanent punct de referință pentru scriitorimea partinică. În temeiul leninistului articol, vigilentul șef de "Gazetă literară" atenționează: "Influența acestor teorii burgheze despre libertatea absolută a creației a putut duce la lansarea unor asemenea formulări confuze ca aceea a "redării adevărului integral". Reflectarea veridică a vieții în literatura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
idei, ușurează calea spre estetism". Finalul coraportului Problemele criticii, cum era de așteptat, este unul triumfalist, în nota dominantă a epocii, declarîndu-se înfrîngerea principalelor poziții ale criticii burgheze, prin saltul de la critica predominant reacționară, idealistă și estetistă la critica științifică, partinică. Într-o manieră asemănătoare vor fi discutate Problemele dramaturgiei, în coraportul lui Mihail Davidoglu. Trecînd peste corapoartele Literatura minorităților naționale din R.P.R. (Nagy Istvan), Traducerile literare (Alexandru Balaci), Literatură pentru copii și tineret (Marcel Breslașu), toate în aceeași notă apologetică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care eu singur nu mi le lămuream". Partidul l-a lămurit pe Boureanu unde a greșit, dar cine era, cum arăta, cum se manifestă această entitate n-am aflat nici de la autorul Satului fără nume și nici de la alți scriitori partinici. Maria Banuș, cuprinzîndu-i pe toți participanții, declară: "Sîntem poeți revoluționari, poeți care ne-am dăruit cu sufletul cauzei poporului, socialismului. Avem o concepție clară, științifică despre lume și despre artă". Nici Titus Popovici nu duce lipsă de lozinci revoluționare prezentate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Realitatea contemporană cere mijloace de expresie corespunzătoare. Numai în acest fel poezia temelor actuale va fi și o poezie a sensibilității moderne a omului care merge spre comunism". Marin Preda este printre puținii care reușește cu eleganță să nu fie partinic, axîndu-se direct pe chestiuni literare. Aflăm ce a făcut, sub îndrumarea partidului, Ion Vitner, medicul dentist care l-a alungat pe G. Călinescu de la catedra universitară pentru a se instala el, vorbind celor prezenți la plural, dar gîndind la singular
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
faptul că experiența de viață a autorului Moromeților a fost luminată de marxism-leninism. Eugen Jebeleanu dezvăluie care îi este busola după care se ghidează nu numai el: "Busola noastră, a scriitorilor din R.P.R., membri sau nemembri de partid este spiritul partinic. Spiritul partinic este acela care ne-a ajutat și ne ajută tot timpul să sondăm și să descoperim nu orice adevăr, ci singurul adevăr pe care-l căutăm: adevărul care duce lumea înainte, adevărul obiectiv". Tudor Arghezi, recuperat de ideologia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
experiența de viață a autorului Moromeților a fost luminată de marxism-leninism. Eugen Jebeleanu dezvăluie care îi este busola după care se ghidează nu numai el: "Busola noastră, a scriitorilor din R.P.R., membri sau nemembri de partid este spiritul partinic. Spiritul partinic este acela care ne-a ajutat și ne ajută tot timpul să sondăm și să descoperim nu orice adevăr, ci singurul adevăr pe care-l căutăm: adevărul care duce lumea înainte, adevărul obiectiv". Tudor Arghezi, recuperat de ideologia comunistă, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Alecsandri, C. Dem. Teodorescu, care ar fi cules doar balade și doine în consens cu interesele claselor exploatatoare. În realitate ar fi fost refuzat acel folclor cu miez revoluționar. Folcloristica cu amprentă marxistă reselectează textele în grilă maniheistă. Mihai Beniuc, partinic în Despre poezie (ESPLA, 1953), susține fără argumente sau exemple reale: "Poezia noastră populară, mai ales cea epică, are un pronunțat caracter de clasă, de luptă de clasă. Ea nu este a boierilor ce huzuresc, ci a celor ce suferă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dovedit, cum afirmă Țandără, unul dintre cei mai buni torționari, cei mai puternici torționari ai penitenciarelor. Pachetele primite de politici erau confiscate și apoi preluate și împărțite între torționari. Un colonel, Marin Constantinescu, îi organizează în comitete ce urmăreau educarea partinică a celor din lagăr. Comunismul a fost o societate a suspiciunii generalizate. Țandără avea un comitet secret care supraveghea comitetul constituit oficial, conform indicațiilor colonelului. După reușita deplină în organizarea lagărului, va primi sarcină să meargă periodic, pe cîte 30-35
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cît mai numeroase de presupuși vinovați, de la mulțimea membrilor PCR, la lucrătorii din structurile Securității cale de a echivala simpli plătitori de cotizații cu marii sau mărunții șefi din nomenclatură, cu drept de decizie și salarizări consistente pentru activitatea lor partinică, alături de tovarășii lor de drum din aparatul represiv. A afirma, după modelul Ion Iliescu, că 90% din populație era implicată, prin faptul că, de exemplu, simplii membri de partid aveau la rîndul lor familii, este nu doar aberant, ci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Tismăneanu și, implicit, a finalizării condamnării regimului, care ne-a terorizat 45 de ani, drept ilegitim și criminal, condamnare însușită (în pofida sprijinului tacit al președintelui Senatului acordat atitudinii huliganice a șefului PRM), în final, de către Parlament. Au fost destule voci "partinice" care susțineau inutilitatea condamnării, socotită, de exemplu, de un vechi nomenklaturist, precum Ion Iliescu, drept realizată în Decembrie 1989. Dacă mai erau îndoieli, manifestările banditești ale "tribunului" și "gărzilor" sale, din timpul discursului prezidențial, au demonstrat cu asupră de măsură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
era executarea sumară a vinovaților și îngroparea de către localnici în marginea satului ca, astfel, înspăimîntați de ce i-ar fi putut aștepta, să-și predea fără crîcnire cotele și să se înscrie în gospodăria colectivă. Și ministrul adjunct Pintilie Gheorghe îndrumă partinic într-o Ședință cu comandanți de Regionale și Județene de Securitate din 1 martie 1950. O preocupare a adjunctului este racolarea de informatori: "am spus în felul următor: ce înseamnă tovarăși, fiecare meseriaș, fiecare doctor, orice om are o sculă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cred că a trăit destul, cît să ajungă general. Culoarea verde-pămîntie a feței, exploziile de violență, ura ce emana din toată ființa lui nu anunțau o viață lungă. Nimeni nu m-a urît așa de tare. Era o ură principială, partinică, marxist-leninistă, orientată activ împotriva unui dușman al poporului. Privirea i se întuneca, ochii i se umpleau de sînge, buzele i se învinețeau și-și lansa întrebările, amenințările, înjurăturile ca pe niște sentințe capitale. Îi plăceau și mișcările. Deși reduse ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1956, cînd cei implicați proiectaseră o manifestare studențească ce prevedea unele revendicări, lotul în care se afla și autorul nu avea nimic la activ poate unele gînduri și opinii nu toate conforme cu ideologia, dar numai bune de a răstălmăci partinic cu sprijinul martorilor bine instrumentați și al unui complet de judecată în totul rău intenționat. Între personajele care împărțeau dreptate, unul care după '89 va binemerita este creionat cît se poate de colorat: "Judecătorul, flancat de doi asesori populari, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
MITOLOGIE ȘI POEZIA CONTEMPORANĂ (DE LA A. TOMA LA A. PĂUNESCU ȘI RETUR) / 24 CUM ÎȘI CÎNTAU POEȚII CONDUCĂTORII COMUNIȘTI / 30 SCRIITORUL ȘI SECURITATEA / 33 SCRIITORII ÎN CAZARMĂ / 39 ÎNTRE ZIARISTICĂ ȘI LITERATURĂ / 45 G. CĂLINESCU ÎNTRE AUTONOMIA ESTETICULUI ȘI ANGAJAMENTUL PARTINIC / 52 VIRGIL IERUNCA, O CONȘTIINȚĂ CRITICĂ A EXILULUI / 65 DIN VREMEA PROLETCULTISMULUI ÎN FLOARE / 81 DESPRE UN PROCES CARE N-A MAI AVUT LOC / 92 TRAGEDIA PITEȘTI / 103 UN CONGRES AL SCRIITORILOR / 112 VICTIME ȘI EROI / 143 LITERATURA ORIZONTALĂ sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Chivu Stoica și ceilalți -, numind În funcții importante oameni ceva mai capabili, precum Gogu Rădulescu cu un doctorat În economie la Sorbona sau Niculescu-Mizil ce venea la rându-i dintr-o familie muncitorească cu o tradiție de luptă sindicală și partinică, ins de o reală inteligență și bună pregătire profesională, ca și mai tânărul Iliescu, care, În acel moment când Îl auzeam vorbind În fața unei adunări constituite mai ales din intelectualii Bucureștilor, era atunci, mi se pare, doar adjunctul sau șeful
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mergeți imediat În audiență la tov. Originară din Fălticeni (Șoldănești). Președinte al Consiliului Județean Suceava (care e o valoroasă personalitate culturală) și să-i expuneți acest proiect, după ce Îl veți Închega până la amănunte. Proiectul acesta va da o Înaltă semnificație partinică acțiunii culturale a Comitetului de Cultură din jud. Suceava și-i va ridica interesul țării. Vă rog răspundeți-mi ce ați făcut. Cu aleasă stimă, Prof. Univ. Dr. Dan Smântânescu </citation> <citation author=”SMÂNTÂNESCU Dan” loc=”București” data =”12 febr
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
întâlniri - televizate, în mod obligatoriu - cu persoane din conducerea statului, pe care le moralizează și cărora le trasează sarcini și obiective de activitate. Aceștia, evident, pleacă rușinați capul și iau notițe... Întâlnirea demarează plicticos: vorbește cineva din conducerea orașului - un partinic relativ tânăr, care spune niște banalități, apoi Thomas Wolhfahrt, conducătorul Trenului Literaturii, cu un cuvânt de salut care nu poate fi prea nou, pentru că a tot salutat în această călătorie președinți de țări și primari. Wolga Ipatava, scriitoare belorusă, colega
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
individualității ca atare și construirea bazei materiale și „dogmatice” pentru cultul personalității și al familiei „domnitorului comunist”. Eu însă, nebănuind, nedecriptând în acele semne, încă ascunse, pofta de tiranie totală a lui Ceaușescu, o tiranie „individuală”, mult deosebită de tiraniile „partinice” ale colegilor lui de la conducerea statelor comuniste vecine, devenisem unul dintre susținătorii, chiar admiratorii săi. La început, inși ca mine nu erau mulți în sectorul artei, oamenii erau neîncrezători pentru că tânărul Ceaușescu, ca activist de partid, general de securitate și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sale aproape regulate cu factori de decizie din zonele majore de activitate socială - se întâlnea, lunar aproape, cu membrii biroului U. Scriitorilor, oferind ore întregi unor discuții destul de libere, arătând nu o dată flexibilitate și capacitatea de a disjunge între „dreptatea partinică și cea profesională”, nu o dată preferând profesionalismul real, acceptând „cadre” în conducerea unui sector sau altul care nu erau, în mod evident, cadre „de nădejde ale partidului”, ci buni tehnicieni, buni specialiști. Chiar și printre cei vreo 39 de prim-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dar și un curent nou, în poezie, proză și chiar în critică, unde au pornit luptele complicate și acerbe - greu de explicat tinerilor de azi sau celor care ne priveau de la o distanță comodă - între critica dogmatică, înfeudată ultimelor comandamente partinice, și „tinerii” critici care, înainte de a fi analiști și cărturari, au devenit „luptători”. Pentru o „altă” literatură, cea adevărată, respectând în primul rând criteriul estetic, dar și pentru readucerea în discuție a marilor nume ale clasicilor și ale moderniștilor dintre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
șefii politicii occidentale, contractele comerciale cu unele țări „imperialiste-reacționare”, cum erau cele cu Șahul Iranului etc., și nu în ultimul rând că țările vecine din nord, aflate sub același regim comunist, porniseră și ele pe un drum al atenuării sloganurilor partinice, orientându-se, fiecare după specificul și tradiția ei, spre o „normalizare în cadrul sistemului”. Un „sistem” pe care nimeni, absolut nimeni, nici înlăuntrul și nici în afara „lagărului comunist”, nu-l credea atât de aproape de prăbușire. (Fapt tipic și într-un fel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]