1,244 matches
-
procesului de creație. Pentru a Îndeplini această misiune, critica are În clasa muncitoare, În marele tezaur de experiențe ale partidului, În Învățămintele pe care le oferă arta și literatura sovietică, un sprijin nelimitat. Urmând Învățătura partidului, Însușindu-și profund spiritul partinic, semnalând cu dragoste orice realizare prețioasă a artei și literaturii noastre, apropiindu-se de creatorii noștri și ajutându-i, critica Își va Îndeplini misiunea”.(Octavian Păscăluță) Dar ce cărți de critică literară apar? Comparativ cu emulația editorială În perimetrul poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai știm că marele cititor, Scânteia, Își expusese În 2 august nemulțumirea privind activitatea acesteia cerând „să luptăm pentru o critică de artă principială, pătrunsă de spirit de partid” (vezi nota 68 și contextul). Această opinie trebuia, Însă, conform principiului partinic, să pornească de la mase, de jos În sus. Așa se face că, Începând cu articolul lui Geo Dumitrescu din 16 iunie (vezi nota 67 și contextul) și până În 2 august, data sus-pomenitei intervenții a Scânteii, revista Flacăra va găzdui, număr
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
alterează fundamental conținutul celor mai omenești sentimente. (Ă). Remarcabil este felul În care autorul arată cum pentru Râduia, Jura și pentru membrii organizației de partid, lupta Împotriva bandei de chiaburi pune În față, În mod direct, necesitatea adâncirii conștiinței lor partinice, arătând cum evenimentele ascut simțul de clasă al țăranului muncitor, cum Îi structurează o personalitate de luptător. Cu un mare simț al gradației, scriitorul zugrăvește prăpastia care se cască din ce În ce mai adâncă Între țăranii muncitori și chiaburime. Masa țăranilor muncitori apare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În ultima parte a comentariului său, Geo DUMITRESCU 26 pune și de data aceasta punctul pe „i” - așa cum o făcuse și În anul precedent cu privire la nuvelistică, numai că acum În sens invers - dovedind lipsa poziției de clasă și a atitudinii partinice a autorului În Înfățișarea tuturor celorlalte aspecte ale realității: „Ana Roșculeț nu oglindește În ultimă instanță cu fidelitate realitatea, ba dimpotrivă, o denaturează. (Ă). Oamenii de partid din carte, atât secretarul organizației cât și În parte Pavel Vasile, președintele sindicatului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Înlăturarea concepțiilor și deprinderilor vechi, burgheze din creația literară». (Ă). Este valabilă pentru toată lumea această mândră lozincă a partidului, care se află deasupra oricărui loc de muncă din țara noastră: «Construim fără burghezie și Împotriva burgheziei»”. Ce a urmat după partinica intervenție a lui Geo Dumitrescu? Au fost mai multe consecințe. Pentru cazul În speță: autocritica celor vizați (critici și autor), Întâlnirea lui Marin Preda cu muncitoarele de la F.R.B. și Înmulțirea acestor forme de confruntare a operei cu instanța cititorilor - motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe calea bătătorită a enumerării calităților și deficiențelor (Ă) neridicând problemele generale legate de dezvoltarea literaturii noastre, recenzenții - Între care se numără și semnatarul acestui articol - au fost Împinși să facă serioase concesii naturalismului din nuvelă. Fără un puternic spirit partinic, critica s-a lăsat astfel sedusă de particularitățile și «ciudățeniile» unui personaj care promitea să fie interesant”. * Apoi are loc - tot din inițiativa revistei Flacăra - Întâlnirea lui Marin Preda cu cititorii de la F.R.B., cerută În scrisoarea mai sus citată. Relatarea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Marin Preda. În această discuție s-a ajuns la concluzia că, Într-adevăr, nuvela are multe lipsuri și că aceste lipsuri și confuzii sunt determinate de poziția autorului față de lumea pe care o descrie, mai exact de lipsa unei poziții partinice a autorului În creația sa literară. O trăsătură esențială este individualismul, dar aceasta nu este decât una din trăsăturile care alcătuiesc caracterul ei, conturându-i personalitatea. De fapt, Însăși concepția pe baza căreia autorul a construit personajul nuvelei sale este
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fi trebuit să apară În primul plan, să trăiască puternic, să domine acțiunea, stârpind În Mirona toate buruienile prin acțiuni susținute și nu prin discursuri. Studiind mai adânc concepția marxist-leninistă și metoda realismului socialist, punând În centrul preocupărilor ei atitudinea partinică, luarea de poziție, nu decorativ, ci aceea care rezultă din analiza și Înfățișarea realității și apoi din redarea ei artistică, căutând să Înfățișeze limpede lupta dintre nou și Învechit, Cella Serghi va putea, fără Îndoială, să depășească lipsurile romanului Cad
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ajutat pe Ion Istrati să desprindă elementele esențiale ale realității, i-au determinat În mod hotărâtor succesele. Dacă romanul său are după cum vom vedea numeroase lipsuri, acestea provin din faptul că scriitorul nu s-a așezat Întotdeauna pe o poziție partinică la interpretarea literară a materialului de fapt care stă la baza Grâului Înfrățit. Aceasta se vede În primul rând În faptul că el nu a știut să Închege Într-o imagine artistică pe deplin realistă munca de lămurire dusă de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
temei și la unele observații, fără a avea o ascuțime critică În stare să ajute atât autorului a cărui carte se recenzează, cât și cititorului pe care ar trebui să-l orienteze. Mai mult, tocmai acolo unde ar trebui intransigență partinică, principialitate și grijă deosebită, se manifestă scăderi vădite și lipsă de vigilență. Progresele făcute În domeniul prozei se resimt Încă de neglijențe redacționale. Anunțând publicarea, În curând, a romanelor Sfârșitul jalbelor (Al. Jar), Canalul (P. Dumitru), Temelia (E. Camilar), În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scriitorului de a crea noi cuvinte, alături de A. Toma este așezat și Matei Caragiale (1, 19). Autorii cred deci că se pot alătura pur și simplu scriitori atât de diferiți ca Toma și Matei Caragiale. (Ă). Lipsa unei atitudini ferm partinice duce la greșeli serioase și În capitolele despre genurile și speciile literare. Manualul propune de pildă o clasificare a speciilor genului liric ale cărei implicații ni se par de-a dreptul periculoase. Genul liric este subdivizat În următoarele grupe de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
exacte a pulsului receptării cărții, vom reproduce câteva comentarii din presă. În Flacăra 21: „Marele merit al lui Petru Dumitriu În romanul său Drum fără pulbere stă În faptul de a fi sesizat și zugrăvit În adâncime, de pe o poziție partinică, lupta dintre vechi și nou, dintre constructorii socialismului și vrăjmașii neîmpăcați ai vieții noi. Aceeași idee de bază străbate de la un capăt la altul romanul Oțel și pâine de Ion Călugăru. Sub nume diferite, folosind alte mijloace, dar urmărind aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o lume nouă, a oamenilor liberi constructori și apărători dârzi ai viitorului”. După acest preambul, Flacăra revine, curând cu o amplă cronică literară, În două părți, despre „primul roman al marilor construcții din țara noastră”, dovedind cum talentul plus devotamentul partinic al autorului reușesc să demonstreze „creșterea conștiinței socialiste (Ă) biruința socialismului În conștiințele oamenilor”, Începând cu muncitorii și Încheind cu intelectualitatea tehnică. „Acest marș triumfător spre socialism - scrie J. POPPER 22 - străbate romanul lui Petru Dumitriu deoarece scriitorul a avut
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
eroul timpului nostru? Fără Îndoială că nu. (Ă). La rândul său, Ovid S.CROHMĂLNICEANU 23, demonstrează, printre altele, de ce În ciuda unor lipsuri, romanul de debut al lui Petru Dumitriu are o puternică forță educativă, adică instigare la ură și mobilizare partinică: „Succesul romanului Drum fără pulbere, istoria dramatică a Începuturilor construcției canalului Dunăre-Marea Neagră, stă În Îndrăzneala cu care cartea lărgește tematica romanului nostru, pătrunzând În problematica omului nou și reușind adesea cu măiestrie să o Înfățișeze În noile relații de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
veridic acest proces dialectic. A determina valoarea romanului „Încredere” de M.Novicov, Înseamnă, În fond, a vedea cum a răspuns acestei sarcini prin mijloacele specifice literaturii. O dovadă a faptului că autorul a văzut just lucrurile, situându-se pe poziții partinice, este Însuși titlul pe care l-a dat operei sale: „Încredere”. În mod conștient, scriitorul a pus deci În centrul preocupărilor sale Înfățișarea elementului esențial: superioritatea morală a comuniștilor. (Ă). Această Încredere trece ca un fir roșu prin Întregul roman
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
practic și În compexul ideologic, P s-a manifestat, după 1920 ca o alternativă antiburgheză, preluând o parte din ideile lui Lenin din articolul Organizația de partid și literatura de partid (care stipula preeminența ideologiei clasei muncitoare În operă, Îndrumarea partinică, scriitorul-luptător, opera - curea de transmisie a politicii de partid, accesibilitatea, funcția educativă a scrierilor etc.). Din 1934, P este Înlocuit În literatura sovietică cu realismul socialist (RS). Tematic, literatura P a glorificat munca și proletarul („omul nou”), a impus o
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Cicerone Theodorescu (Cântece de galeră, 1945), Ion Th. Ilea (Simfonia furtunilor, 1946), Sașa Pană (Poeme fără de imaginație, 1947), Veronica Porumbacu (Cântecele Babei Dochia, 1947) ș.a. Începând cu anul 1948, În poezie și proză, patosul social va fi călăuzit apre cel partinic și socialist: Victor Tulbure (Vioara roșie), Marcel Breslașu (Poeme pentru un ziar de perete), Mihail Sadoveanu (Păuna mică) ș.a. Paradigmei proletcultiste, copilăriei RS, Îi aparțin și numeroasele poezii despre contemporaneitate, publicate În: Flacăra, Contemporanul, Scânteia, Viața românească, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
obiective au fost canalizate În trei direcții: elaborarea și conștientizarea bazei teoretice a RS, a complexului programatic și principial al noului curent sau metodă de creație; analiza constantă a fenomenului literar concret, călăuzirea fermă a acestuia spre tematica și finalitatea partinică, demascarea promptă a abaterilor de la canon și a influenței literaturii „decadente”, În scopul apărării purității r-s, precum și revizuirea moștenirii literare românești și universale prin prisma ideologiei de partid. Cele trei direcții aveau la bază experiența sovietică În domeniu. Cea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
P, acesta n-a dispărut ca obsesii și mentalitate. RS manierist și lozincard poate fi asimilat P. Dar În vremea atotputerniciei RS, Împotriva operelor de acest gen s-a exercitat o permanentă critică. Căci adevăratele opere realist-socialiste trebuiau să fie: partinice, tendențioase, politizate, cu foarte mult potențial combativ și revoluționar, cu o mai mare capacitate de instigare la ură și la lupta de clasă, astfel ca, pe terenul eliberat de „dușmănoasa ideologie burghezo-moșierească”, aceeași operă, mistificând realitatea, părăsindu-și statutul de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
realizarea sarcinii puse de tov. Gheorgiu și C.C. de a desființa cartelele. Tovarășă Ana, n-ați răspuns ce înseamnă aceste convorbiri laterale, nepatinice, cu Vasile Luca și Teohari Gerogescu? Convorbiri de acestea ați avut și înainte. Este aceasta o metodă partinică? Eu nu pot să spun ce ați vorbit, nu am de unde să știu, dar analizez faptele și convingerea mea este că ați avut relații antipartinice cu Luca și Teohari de mai mulți ani, că Dv. ați mers pe linia constituirii
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și a legalității revoluționare", respectiv "violarea principiului conducerii colective a partidului" și "acumularea unei imense și nelimitate puteri", utilizată, odată cu trecerea anilor, tot mai discreționar și abuziv (Hrușciov în Jacobs: 1979, 162). Inițiativa prim- secretarului PCUS era însă limitată și partinică deopotrivă. Limitată, deoarece "privea doar crimele comise împotriva partidului (nu și a societății, n.m.) și numai după 1936 (mai degrabă 1934, an în care s-a desfășurat al XVII-lea Congres al PCUS, n.m.)" (Pop: 2002, 50), adică după declanșarea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Congres al PCUS, n.m.)" (Pop: 2002, 50), adică după declanșarea Marii Terori; ori, se știa fără urmă de îndoială că și înainte de această perioadă avuseseră loc lupte pentru putere și "reglări de conturi" în PCUS care se soldaseră cu crime. Partinică, datorită faptului că destalinizarea avea implicații politice benefice pentru Hrușciov, permițându-i să discrediteze vechea gardă post-revoluționar leninistă care îi obstrucționa accesul spre obținerea unui grad de putere cât mai ridicat. Neintrând în cercul intim al lui Stalin decât după
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
membrilor de partid pe care ajunsese să îi considere indezirabili. De asemenea, în planul relațiilor internaționale îi era reproșată "afacerea iugoslavă" care, în optica lui Hrușciov, "nu conținea nici o problemă care nu ar fi putut să fie soluționată prin discuții partinice între tovarăși". Pe cale de consecință, "ar fi fost complet posibilă prevenirea rupturii relațiilor cu acea țară. Asta nu înseamnă", continua Hrușciov, "că liderii iugoslavi nu au făcut greșeli sau nu au avut lipsuri. Dar aceste greșeli și lipsuri au fost
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
era glorificat în baza celor mai frecvente argumente care contribuiseră la consolidarea cultului personalității sale: victoria împotriva invadatorului nazist, respectiv metamorfozarea Uniunii Sovietice ""țărănească și înapoiată în una din cele două superputeri mondiale"" (Werth: 2006, 92-94). Destalinizarea, oricât de limitată, partinică și lipsită de profunzime ar fi fost, nu punea în discuție rolul central al Uniunii Sovietice în interiorul taberei socialiste, nici pe cel al PCUS în raport cu celelalte partide comuniste din întreaga lume. "Percepția lui Hrușciov asupra Europei de Est a rămas
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Novalis: 2008, 139, 145). Ce altceva era Ceaușescu decât "principele" leninismului romantic? Un "principe" care credea, se pare, la fel ca și predecesorul său "în puterea miraculoasă" a artei, în special a literaturii, "de a educa pe oameni în spirit partinic", pe de o parte, respectiv "de a întreține o stare psihologică propice contrarevoluției", pe de altă parte (Nițescu: 1995, 96). Insistând asupra unei amprente ideologice cât mai profunde asupra vieții culturale și a societății în general, liderul PCR admonesta virulent
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]