4,933 matches
-
de reconstruire a unei națiuni distruse de război. Revoluțiile și colonialismul oferă totuși teren fertil modernismului extrem din mai multe motive. Regimul revoluționar și cel colonial dispun fiecare de un neobișnuit grad de putere. Statul revoluționar Înfrânge regimul precedent deseori partizanii Îi Încredințează misiunea de a reface societatea după chipul său, iar capacitatea vlăguitei societăți civile de a opune o rezistență activă este limitată. Așteptările milenariste, asociate Îndeobște cu mișcările revoluționare, nu fac decât să dea un nou impuls ambițiilor extrem-moderniste
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și În cantitatea specificată de către biroul național central de statistică, așa cum prevăzuse Lenin. Transformarea lumii fizice nu era totuși singurul punct de pe agenda bolșevicilor. Aceștia doreau o revoluție culturală, crearea unui om nou. Membrii intelighenției laice erau cei mai devotați partizani ai acestui aspect al revoluției. La sate s-au organizat campanii de promovare a ateismului și de suprimare a ritualurilor creștine, s-au inventat cu multă pompă noi ceremonii funerare și nupțiale „revoluționare” și a fost Încurajată o alternativă la
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
extrem-moderniste de organizare a vieții și producției tind să diminueze competențele, agilitatea, inițiativa și morala beneficiarilor vizați. Ele instaurează o formă ușoară a acestei nevroze instituționale. Sau, dacă ar fi să ne exprimăm În termenii utilitariști pe care mulți dintre partizanii acestor proiecte i-ar recunoaște, aceste planuri tind să diminueze „capitalul uman” al forței de muncă. După cum a observat Jacobs, mediile complexe, diverse și animate contribuie la crearea unei populații rezistente, flexibile și competente, care are mai multă experiență În ceea ce privește
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Duduca Mamuca. Acuzat de imoralitate, H. se apără magistral și obține achitarea. Nu-i uită pe cei care l-au atacat, printre ei fiind Titu Maiorescu și V.A. Urechia. Polemica neîntreruptă de mai târziu, susținută cu un caustic spirit partizan, prin atacuri sarcastice, farse, hărțuieli, campanii de presă, își are sursa în întâmplările petrecute la Iași. În urma diligențelor lui V. Alecsandri, este numit membru în Comisia moșiilor mănăstirești și, în vara lui 1863, se mută la București. Dacă perioada ieșeană
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
se arată sensibil în primul rând la latura ei protestatară, de revoltă și critică socială. Mai puțin înclinat spre analiză, I.-R. s-a angajat într-o critică de conținut, cu temeiuri etice și sociologice, exegezele lui dominate de spirit partizan dezvăluind o vocație de ideolog. SCRIERI: Scrieri literare, pref. Sofia Nădejde, postfață Cezar Vraja [G. Ibrăileanu], Iași, 1895; Religia, familia, proprietatea, București, 1909; ed. București, 1945; Eminescu și Lenau, Iași, [1911]; Culegere de articole, pref. Pompiliu Andronescu-Caraioan, București, 1951; Datoria
IONESCU-RION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
romane tot mai obediente față de ideologia realismului socialist. O nuvelă ca Moartea lui Iosif Clișci (1948) ilustrează, fără talent, discursul postbelic de înfierare a hitlerismului. Într-o Franță ocupată de naziști, oamenii sunt incluși într-o tipologie dihotomică: nemții și partizanii francezi, apărători ai libertății și umanității. Albert, personajul principal, deține o poziție importantă în Rezistență, iar traseul său este emblematic. În urma sabotării unui convoi german, este rănit și moare. Accentul cade explicit pe exemplaritatea conduitei sale, implicând patriotism, curaj, spirit
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
trecând dinspre individual spre general, principiu și tipologie. La catedră, a fost un maestru fermecător, făcând din interpretarea unui text un act de desfătare spirituală. Literatura era pentru el un mod de existență, ceea ce îl punea în polemică deschisă cu partizanii frumosului în sine, de „dincolo de bine și de rău”. Entuziasmul sincer, îndoiala profund umană, conștiința ardentă îl definesc ca pe una dintre personalitățile de prim-plan ale epocii. Pe lângă opera propriu-zisă, revista „Viața românească” e creația monumentală a criticului. „Cât
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
din 21 februarie 1946. Nota relatează că, în urma dispoziției șefului Misiunii Politice Americane din București, Burton Y. Berry, doctorul Frank Shea a întocmit un amplu raport referitor la împrejurările care au determinat acțiunea dizidentă a lui Nicolae Lupu și a partizanilor săi. Majoritatea amănuntelor din raport au fost • Paul D. Quinlan, Ciocnire deasupra României. Politica anglo-americană față de România, 1938-1947, Iași, 1995, p. 147. • Vezi Misiunile lui A. I. Vâșinski în România (Din istoricul relațiilor româno-sovietice, 1944-1946). Documente secrete, București, 1997, p. 231-242
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de următoarele motive: l. Lipsa totală de fonduri (Cu câteva zile înainte de despărțirea lui de Maniu, Lupu a solicitat și i s-a aprobat un fond de 300.000 de lei din partea organizației Sectorului Galben al P.N.Ț.); 2. Influența partizanilor săi, care l-au amenințat că vor trece de partea lui Anton Alexandrescu; și 3. Acțiunea lui Lupu a fost determinată de manevrele Ministerului de Interne, care a scontat o lovitură politică menită să slăbească în mod hotărâtor structura partidului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ANB, colecția Microfilme Franța, rola 11 (C.P.C. Turquie - Bucharest, vol. 26, f. 14-22). • Ibidem. izbucni ea ar fi, spune diplomatul francez, numai în numele separației, pentru care pledează Rusia; agentul ei „a primit ordine de a reuni cât mai frecvent posibil partizanii săi și cheltuieli de reprezentare i-au fost alocate în această intenție“49. Aruncând toată responsabilitatea asupra Franței, Al. I. Cuza lasă - crede Tillos - câmp liber de acțiune Rusiei. De altfel, situația din România devine și subiectul predilect al baronului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
uniuni personale între România și Ungaria. Numai dușmanii României pot să născocească asemenea lucru, care ar fi de natură să strice pe români și cu marile puteri, și cu statele • Alexandru Marghiloman scria în jurnalul său: „regele declară că este partizanul unei perfecte înțelegeri cu Ungaria, fiindcă aceasta este singura țară conservatoare din Europa centrală care poate furniza un guvern stabil (monarhie?). Regele insistă asupra acestei idei, tocmai în momentul când Take Ionescu plimbă prin toată Europa proiectele lui de Mică
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
împotriva Rusiei în actualul război“. În martie 1916 era recenzată lucrarea lui Radu Rosetti, Atitudinea României în războiul actual, București, 1915, 88 p., precizându-se: „Alături de d-nii P. Carp și C. Stere, distinsul istoric d. Radu Rosetti este unul din partizanii cei mai convinși ai continuării politicii noastre tradiționale alături de Puterile Centrale“ („Viața Românească“, vol. XL, nr. 1-3, 1916, p. 306-307). • Radu Rosetti, Schimbarea la față a Italiei, în „Viața Românească“, vol. XXXVII, nr. 4-6, 1915, p. 237. • C. Stere, Din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unei coaliții a Europei împotriva statului de la Răsărit imediat după război (schițată de unii), noi „vom fi demult înghițiți de Rusia“71. Așa cum era și firesc, redacția s-a solidarizat cu C. Stere, respingând invectivele ce-i erau adresate de partizanii alianței cu Antanta, pe care-i acuza, la rându-i, de un fals patriotism: „Am scris aceste rânduri ca să rămână scrise aici și istoricii viitorului să știe că s-au ridicat cu deznădejde, răsunătoare în pustiu, și alte glasuri, de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
maiorul Crețu, din Slatina, și locotenentul Simescu, din Piatra-Olt gară, ar fi fost organizatorii grupului din Munții Arnota, în primele luni ale anului 1949. Ei ar fi stabilit legături cu colonelul Arsenescu și cu locotenentul Arnăuțoiu, care organizau grupul de partizani din Munții Muscelului, precum și cu colonelul Atanăsescu, liderul unui grup (de 28 de oameni) din pădurea Sarului. Legătura între aceste grupuri ar fi fost asigurată de Ion Costin, șeful restaurantului din Piatra-Olt gară21. • Ibidem, p. 102 (doc. de la AMJ, DIM
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu trenul până la Băbeni, de unde grupul era preluat de omul de legătură, un ceferist pe nume Mircea. Acesta îi conducea la trenul cu linie îngustă (popular „mocăniță“), cu care ajungeau în comuna Bistrița, la poalele muntelui unde se afla tabără partizanilor. Bagajele suplimentare erau lăsate la mănăstirea Bistrița. La ajungerea în tabără se utiliza o parolă: „Pasărea...“, la care se răspundea „...ciripește“23. Pentru a se feri de lapoviță și de ploi, partizanii sosiți în primul val și-au instalat tabăra
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bistrița, la poalele muntelui unde se afla tabără partizanilor. Bagajele suplimentare erau lăsate la mănăstirea Bistrița. La ajungerea în tabără se utiliza o parolă: „Pasărea...“, la care se răspundea „...ciripește“23. Pentru a se feri de lapoviță și de ploi, partizanii sosiți în primul val și-au instalat tabăra în două peșteri alăturate, organizându-se un serviciu de pază, cu santinele. Ulterior s-a început amenajarea zonei, s-a făcut instrucție de luptă, s-a • ASRI, fond „D“, dosar 60, f.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
erau în cantități insuficiente. Dat fiind că localitățile din vecinătate, de unde ar fi urmat să se facă aprovizionarea, erau supravegheate de securiști (care aveau și o rețea informativă la dispoziție), legăturile se stabileau cu prudență 24. Modelul de organizare al partizanilor din Munții Arnota îl reprezentau taberele legionare așa cum le gândiseră „părinții fondatori“ ai Legiunii în perioada interbelică. „Eram împăcați cu conștiința că ne împlinim datoria [...] Era o frățietate deplină. Nu se făcea caz de studii, că ești de la țară sau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
se făcea caz de studii, că ești de la țară sau de la oraș. Era multă omenie, camaraderia era mare. Trăiam în rugăciune, evident în ceasurile de tihnă, cu convingerea că suntem ocrotiți de o putere Dumnezeiască“, avea să rememoreze un fost partizan. Pentru a nu da de bănuit trecătorilor și pentru a nu fi surprinși grupați în caz de atac, partizanii umblau răsfirați în echipe, având și un serviciu permanent de pază25. Derularea evenimentelor avea să reliefeze că acest lucru a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în rugăciune, evident în ceasurile de tihnă, cu convingerea că suntem ocrotiți de o putere Dumnezeiască“, avea să rememoreze un fost partizan. Pentru a nu da de bănuit trecătorilor și pentru a nu fi surprinși grupați în caz de atac, partizanii umblau răsfirați în echipe, având și un serviciu permanent de pază25. Derularea evenimentelor avea să reliefeze că acest lucru a fost respectat doar la început. Cea mai mare parte a timpului era rezervat procurării celor necesare supraviețuirii. S-au construit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rezervat procurării celor necesare supraviețuirii. S-au construit adăposturi pentru dormit, s-a făcut un cuptor pentru copt pâinea sau mălaiul, unde câte unul dintre fugari făcea de serviciu zilnic. În cursul dimineții se adunau lemne necesare gătitului. De obicei, partizanii stăteau în pădure, în apropiere, câte unul sau câte doi. Se pusese la punct și un serviciu de planton, efectuat ziua și noaptea, pentru a se observa dacă nu venea cineva pe potecă. Din când în când, câte doi-trei partizani
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
partizanii stăteau în pădure, în apropiere, câte unul sau câte doi. Se pusese la punct și un serviciu de planton, efectuat ziua și noaptea, pentru a se observa dacă nu venea cineva pe potecă. Din când în când, câte doi-trei partizani coborau la poalele munților pentru a-i întâmpina pe curieri ori pe studenții sau muncitorii care urmau să li se alăture. Fugarii purtau discuții între ei, subiectele fiind războiul, evenimentele externe, cu accent pe încordarea existentă între sovietici și americani
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
guverne cu interese capitaliste, sau democrație capitalistă, care nu vor mai dezlănțui o nouă prigoană împotriva noastră [a legionarilor, nota D.D.]. Se afirma că mișcarea legionară în urma rectificării programului va fi admisă în arena politică“26. Din mărturii reiese că partizanii din acest grup coborau des în satele din zonă, la oameni de încredere, întreținând sentimentele anticomuniste în vederea unei acțiuni de amploare împotriva regimului 27. Grupul „Arnota“ a mizat, după cum s-a întâmplat în cazul atâtor formațiuni anticomuniste, pe izbucnirea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
intervenție armată din partea americanilor, care vor răsturna regimul, singurii care o vor face deoarece o intervenție internă nu are nici o șansă de reușită, iar atunci mișcarea [legionară] va purta de grijă fiecărui membru“28. Deși situați pe o poziție defensivă, partizanii din Munții Arnota s-au decis să nu aștepte pasivi căderea regimului comunist. Oprițescu își îndemnase subordonații ca în cazul „când vor fi atacați de autorități să răspundă cu focuri [de armă] împotriva acelora și nimeni să nu se predea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Vâlcea a întocmit în februarie 1949 un „plan de acțiune informativă în problema «Bande»“, care prevedea: 1) Adâncirea acțiunii informative în jurul mănăstirilor (Stânișoara, Turnu, Robaia, Bistrița, Horezu și Arnota) și satelor (Costești și Bărbătești) din regiune, unde existau semnale că partizanii aveau susținere, inclusiv în forma aprovizionării. Se dispunea ca la mănăstirile Stânișoara și Turnu să fie dirijat și instruit informatorul „Nica“, care urma să activeze sub coordonarea unui sublocotenent de la Regionala Vâlcea. Două informatoare aveau să fie reactivate la mănăstirea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Dispunând de suficiente informații, Securitatea a trecut la operații împotriva grupului din Munții Vâlcei, condus efectiv de Ion Oprițescu. Securiștii reușiseră să recruteze ca informator un țăran (Constantin Ciorgan) din satul Bistrița, județul Vâlcea, persoană de sprijin a grupului de partizani. Astfel s-a aflat că în una din nopțile de început de aprilie 1949 trebuia să aștepte un număr de fugari, care veneau cu trenul de la București, pentru a-i conduce la grupul din munți. S-a decis să se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]