1,423 matches
-
peritonitei și distensia anselor intestinale în ileusul paralitic; - ecografia abdominală, explorare de rutină și senzitivă în 80% din cazuri, evidențiind colecțiile intraabdominale lichidiene sau gazoase; este foarte utilă în diagnosticul abceselor, localizate în special în spațiul subfrenic drept sau în pelvis; - tomografia computerizată, sensibilă și cu specificitate de 95%, utilizată numai în anumite condiții pentru a stabili cu exactitate diagnosticul unor procese patologice care pot justifica prezența peritonitei sau existența unor boli asociate; - rezonanța magnetică este rar folosită din cauza costului ridicat
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
Gâtul este partea corpului care leagă capul de trunchi. Acesta prezintă: -oregiune posterioară (nucală) alcătuită din: vertebre, articulați și mușchi; -o regiune anterioară, ce conține: mușchi, fascii, osul hioid, laringele, traheea, esofagul și tiroida. Trunchiul este format din: torace, abdomen, pelvis și pereții trunchiului. Cavitățile viscerale (torace, abdomen, pelvis) conțin organele interne specifice fiecărei zone în parte. Cavitatea abdominală este despărțită de cea toracică prin mușchiul diafragm. Cavitatea abdominală se continuă caudal cu cavitatea pelvină care este închisă inferior de diafragma
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
trunchi. Acesta prezintă: -oregiune posterioară (nucală) alcătuită din: vertebre, articulați și mușchi; -o regiune anterioară, ce conține: mușchi, fascii, osul hioid, laringele, traheea, esofagul și tiroida. Trunchiul este format din: torace, abdomen, pelvis și pereții trunchiului. Cavitățile viscerale (torace, abdomen, pelvis) conțin organele interne specifice fiecărei zone în parte. Cavitatea abdominală este despărțită de cea toracică prin mușchiul diafragm. Cavitatea abdominală se continuă caudal cu cavitatea pelvină care este închisă inferior de diafragma pelvină și de cea urogenitală. Pereții trunchiului sunt
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
proporției (Fiaura 6): - există 3 faze în evoluția variațiilor de proporții între statură/ lunaimea/ ățimea seamentelor: 4-6 ani, 6-15 ani, peste 15 ani, - fiecare seament are o evoluție proprie în raport cu statura, - sexul individului caracterizează dezvoltarea osoasă a centurii scapulare, a pelvisului. 6. Leaea pubertății : -înainte de instalarea pubertății creșterea staturală are loc pe seama membrelor inferioare predominând procesele de alunaire osoasă, -după pubertate procesele de creștere și dezvoltare se realizează pe seama trunchiului, prin înaroșarea scheletului și prin dezvoltarea masei musculare. 7. Leaea
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
gâtului anatomic și are direcția corpului osului. Are formă patrulateră. Pe fața medială prezintă fosa trohanteriană (fossa trochanterica) în care se inseră terminal mușchii obturatori (extern și intern) și gemenii bazinului. La nivelul marelui trohanter se inseră mușchii care unesc pelvisul cu femurul, mușchi pelvitrohanterieni: piriformul, fesier mic și mijlociu. Micul trohanter (trochanter minor) este o proeminență mamelonată, situată la partea posteroinferioară a colului. La nivelul său se inseră terminal mușchiul ilio- psoas. Cei doi trohanteri, mare și mic, sunt uniți
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
palmare. ARTICULAȚIILE MEMBRULUI INFERIOR (juncturae membri inferioris) Articulațiile membrului inferior se deosebesc ca fiind articulații ale centurii membrului inferior (articulațiile oaselor coxale între ele și sacroiliace) și articulațiile membrului inferior liber (2, 11, 12, 18, 20). ARTICULAȚIILE OASELOR BAZINULUI Oasele pelvisului se articulează între ele prin două articulații sacro-iliace în parte posterioară și prin simfiza pubiană în partea anterioară. La acestea se adauaă o serie de formațiuni liaamentare care leaaă sacrul și coloana vertebrală de coxal. 1. Articulația sacro-iliacă (articulatio sacroiliaca
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
se termină la nivelul tuberozității ischiatice în partea posteromedială; - sacro-spinos (lig. sacrospinos) se inseră cu un capăt pe marginea laterală a sacrului și a coccisului, iar prin celălalt pe spina ischiatică. Prin așezarea lor ligamentele sacro-tuberale și sacro-spinoase completează posterior pelvisul, transformând spațiul dintre marginea laterală a sacrului și marginea posterioară a coxalului în două orificii: - orificiul superior este delimitat de: ligamentul sacro-tuberos (medial), conturul marii incizuri ischiatice (superior), ligamentul sacrospinos (inferior) și este traversat de mușchiul piriform; - orificiul inferior este
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
coloanei vertebrale (a mușchilor ce asigură postura verticală) necesită o atenție deosebită, astfel încât aceștia să fie capabili să asigure stabilitate și funcționalitatea zonei. Interesantă și reală se dovedește a fi afirmația aceluiași autor citat mai sus, că „postura generală a pelvisului ar trebui să fie de aplecare posterioară”, în acest caz „sprinterii eficienți execută o rotație pelviană pe cele trei axe” ceea ce „poate crește lungimea pasului cu încă 5 cm, care pe întreaga lungime de 100 m echivalează cu 2,5
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
cele trei axe” ceea ce „poate crește lungimea pasului cu încă 5 cm, care pe întreaga lungime de 100 m echivalează cu 2,5 m sau un sfert de secundă”, aspect ce avantajează enorm câștigarea unui concurs. Pe înclinația ușoară a pelvisului este necesară o centrare neutră a capului, gâtului și coloanei vertebrale, acest lucru asigură „libertatea de mișcare și facilitează relaxarea, accentuând revenirea forței elastice din partea centrală și de la extremitățile mușchilor”. Poziția verticală a trunchiului cu zona pelviană puțin rotită
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
cu o fază a cărei acțiune de frânare este minimalizată sau absentă, cu efect pozitiv ce menține sau accelerează mișcarea de înaintare a corpului. Mișcarea labei piciorului de agățare a pistei și de tracțiune spre înapoi ca efect al poziției pelvisului asupra curbei mișcării piciorului anulează forțele negative reprezentate de contactul tălpii cu solul și le transformă în forțe pozitive. Prin urmare, trebuie luată în considerare mișcarea de agățare-tracțiune a labei piciorului, ce are efecte pozitive asupra creșterii vitezei de deplasare
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
corticala de la bază. Intre piramide se descriu coloanele renale. Vârful unei piramide formează o papilă renală. Fiecare papilă drenează urina într-un calice mic. Calicele mici se unesc pentru a forma un calice mare. Urina apoi coboară în bazinetul renal (pelvis). Din pelvis, ureterele coboară până la vezica urinară. 23. Vascularizația renală La cea mai mare parte dintre organe, dispunerea arterelor, venelor și capilarelor servește la distribuirea uniformă a sângelui prin organ. La nivel renal însă, aranjamentul vaselor de sânge are o
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
bază. Intre piramide se descriu coloanele renale. Vârful unei piramide formează o papilă renală. Fiecare papilă drenează urina într-un calice mic. Calicele mici se unesc pentru a forma un calice mare. Urina apoi coboară în bazinetul renal (pelvis). Din pelvis, ureterele coboară până la vezica urinară. 23. Vascularizația renală La cea mai mare parte dintre organe, dispunerea arterelor, venelor și capilarelor servește la distribuirea uniformă a sângelui prin organ. La nivel renal însă, aranjamentul vaselor de sânge are o semnificație funcțională
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
acest nivel, trebuie condusă până la exteriorul corpului printrun ansamblu de conducte musculo-membranoase care alcătuiesc căile urinare. Din punct de vedere a poziționării lor anatomice, căile urinare sunt împărțite în căi urinare intrarenale (ductele papilare (canalele Bellini), calicele mici, calicele mari, pelvisul renal (bazinet)) și căi urinare extrarenale (uretere, vezica urinară, uretra). Funcția căilor urinare intrarenale este de a conduce urina finală către bazinet, de unde va fi preluată de uretere și condusă la vezică. Tuburile drepte sau colectoare apar în zona radiată
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
multor piramide renale și care se vor uni pentru a forma calicele mari. Fiecare calice mare este alcătuit din 2-3 calice mici. Calicele mari sunt formațiuni similare celor mici, care se reunesc câte 2-3 pentru a forma zona colectoare renală - pelvisul renal, numit și bazinet. Mucoasa căilor urinare este alcătuită din epiteliu tranzițional (mai este denumit și uroteliu), așezat pe o lamina propria laxă. Celulele sunt tipice pentru uroteliu, în formă de “umbrelă” sau “parașută”, prezentând microfilamente sau “vezicule” cu aspect
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
difuze, nespecifice, care variază de la un bolnav la altul. Cea mai tipică formă de tulburare în sensul acesta este sindromul dureros difuz căruia nu i se poate găsi nici o cauză somatică. El este localizat în coloana vertebrală (rahialgii), torace, abdomen, pelvis etc. Asistăm la o înlocuire a principiului plăcerii cu principiul durerii (Schmerzprinzip), ca formă de manifestare a frustărilor libidinale somato-psihice ale individului. Ne aflăm în fața unei situații clinico-psihologice absolut noi: plăcerea este înlocuită cu durerea. Să explicăm acest aspect. Formarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
această cale. Urmează detașarea de embolusuri tumorale cu însămânțarea organelor de drenaj în funcție de anatomia sistemului venos (sistemul port--ficat, sistemul cav--pulmon, venele pulmonare-inimă--sistem arterial--orișice organ). Și în cazul sistemului venos se poate produce inversarea de flux acolo unde sunt plexuri bogate (pelvis, în jurul vertebrelor) și deficiențe valvulare. Cel mai edificator exemplu de tumoră generatoare de trombi tumorali venoși este carcinomul renal. Extensia seroasă. Este frecvent întîlnită în cavitatea peritoneală și în cea meningee, rară în cavitatea pleurală și foarte rară în cavitatea
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
între celulele lor componente are loc un fenomen de inducție reciprocă (fig. 2.3) care determină, prin proliferare și diferențiere celulară, două evenimente (5, 10, 11): -ramificarea corectă a mugurelui ureteric, care va forma sistemul excretor arborescent canalele colectoare, calicele, pelvisul renal și ureterul care drenează urina din tubii nefronilor la vezica urinară; -transformarea (conversia) sau diferențierea celulelor mesenchimale din imediata vecinătate a vârfurilor mugurilor în celule epiteliale polarizate (care vor forma unitățile nefretice alcătuite din glomerulii și tubii) și fibroblastele
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
clinice și datele familiale pot face diagnosticul diferențial cu ADKD. O situație asemănătoare o produce depleția cronică de potasiu (din aldosteronismul primar sau acidoza tubulară renală distală). Chiștii sinusului renal (chiști peripelvici sau parapelvici) pot fi multipli și bilaterali, modificând pelvisul renal. Distincția față de ADKD este ușor de făcut prin ultrasonografie. Rinichiul spongios medular se caracterizează prin chiști mici ce includ canalele colectoare medulare și dau pe urografie un aspect tipic de striații în perie, pe rinichi de mărime normală; în
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
mai mici de 3 cm, și/sau tumori mari cu structură heterogenă, adenopatii și metastaze. Examinarea CT se repetă la distanță de 2-3 ani. Chiștii sinusului renal pot fi multipli, bilaterali, înconjurând arborele pielocalicial și determinând alungiri, deplasări, amprente ale pelvisului renal, recunoscute la urografie. Distincția de ADPKD este ușor de făcut prin ecografie și CT. Rinichiul spongios medular se caracterizează prin dilatarea tubilor colectori în una sau mai multe piramide renale, uni- sau bilateral. Se formează cavități cyst-like (1-7,5
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
practicată decât în cazul în care nefromegalia excesivă se opune plasării ortotopice a grefei renale, cînd se va face numai nefrectomie unilaterală, pe partea transplantării, sau bilaterală la pacienți cu rinichi giganți, care pot interfera cu plasarea unei alogrefe în pelvis. Nu se recomandă efectuarea nefrectomiei bilaterale concomitent cu transplantarea renală, pentru a nu cumula un risc operator excesiv, ci prima va preceda cu 6-8 săptămîni TR, interval în care se vor trata infecțiile și se va obține reechilibrarea biologică a
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
mai înalte [82]. Tehnica operatorie pentru timpul doi al procedeului este aceeași ca în cazul reparării standard a anevrismelor aortei descendente toracice sau ale celor toraco-abdominale (a se vedea mai jos). Pacientul este așezat în poziție pentru toracotomie stângă, cu pelvisul în unghi de aproximativ 60˚ față de masă depinzând de cât de jos pe aortă va fi efectuată anastomoza distală. Se prepară ambele regiuni inghinale în așa fel ca acestea să fie în câmpul operator steril pentru situația în care ar
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
ANALIZĂ DISCRIMINATORIE. ANALIZĂ DE CLASIFICARE Date fiind resturile scheletului unui adult, legiștii pot determina cu mare acuratețe sexul acestuia - este posibilă o precizie de 90% sau chiar mai mare, dacă sheletul rămâne întreg. Cele mai utile, pentru determinarea genului, sunt pelvisul și craniul. Întrucât scheletele masculin și feminin prezintă foarte puține diferențe înainte de pubertate, determinarea sexului unui copil pe baza scheletului este foarte dificilă. Imaginile următoare prezintă un schelet uman și instrumentele cu care se realizează măsurători asupra acestuia (exponate la
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
fi măsurate pe schelet: diametrele biacromial, biiliac (sau “lărgimea pelviană”), diametrul bitrochanteric, diametrul toracic anteroposterior, diametrul toracic transversal, al articulației pumnului, al genunchiului, al gleznei și înălțimea pot contribui la problema de clasificare a determinării genului, în medicina legală. Importanța pelvisului în determinarea genului sugerează includerea diametrului biiliac ca o variabilă de clasificare, dar această măsurătoare se dovedește a fi nepotrivită pentru acest scop. De fapt, este variabila scheletală din setul de date considerat, cu cea mai mică putere predictivă privind
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
139-148). Angiografia convențională oferă informații utile despre tortuozitatea laterală a arterelor iliace comune, cea mai variabilă angulare întâlnită în segmentul vascular iliac, dar acuratețea acestor măsurători nu a fost probată din cauza existenței curbaturii acestor vase în planul antero-posterior la traversarea pelvisului. Explorarea angio-RMN oferă mai multe informații în acest sens, recent Tillich și colab. propunând determinarea unui indice al tortuozității iliace (suma valorilor curbaturii pentru toate punctele cu o curbatură de ≥ 0.3 cm-1). Smedby și colab. remarcau faptul că atunci când
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
obturatorie (a. obturatoria) pornește din trunchiul anterior al arterei iliace interne (există și variante în care artera se desprinde din artera epigastrică inferioară sau din artera iliacă externă), se îndreaptă paralel cu linia arcuată spre canalul obturator pe unde părăsește pelvisul. După ce dă la intrarea în canalulbturator un ram pubian (r. pubicus) la ieșirea din canal se divide în două ramuri terminale: ramul anterior (r. anterior) cu direcție înainte și în jos, pe marginea anterioară a găurii obturatorii, fiind acoperită de
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]