1,265 matches
-
Societății Regale" în lucrarea sa "An Essay Towards A Real Character and a Philosophical Language" definește o lungime, un volum și o masă „universală”. Lungimea era definită drept 38 de țoli de Prusia (cca. 993,7 mm), corespunzând lungimii unui pendul cu semiperioada micilor oscilații de o secundă. Volumul era definit prin latura unui cub de lungime dată, iar masa era cea a apei de ploaie care umplea acest volum. În 1675 savantul italian Tito Livio Burattini redenumește măsura universală a
Sistemul internațional de unități () [Corola-website/Science/308434_a_309763]
-
dată, iar masa era cea a apei de ploaie care umplea acest volum. În 1675 savantul italian Tito Livio Burattini redenumește măsura universală a lui John Wilkins "metru", iar ca definiție renunță la țolul de Prusia, păstrând definiția pe baza pendulului. Lungimea astfel definită este de 993,9 mm. Această valoare depinde însă de accelerația gravitațională, care prezintă mici diferențe într-un loc sau altul. Adunarea Constituantă Franceză, la propunerea lui Talleyrand se pronunță în 1790 pentru crearea unui sistem de
Sistemul internațional de unități () [Corola-website/Science/308434_a_309763]
-
loc sau altul. Adunarea Constituantă Franceză, la propunerea lui Talleyrand se pronunță în 1790 pentru crearea unui sistem de unități de măsură stabil, uniform și simplu, iar ca unitate de bază este ales metrul lui Burattini. La obiecția că lungimea pendulului cu semiperioada de o secundă nu este aceeași peste tot, în 1793 metrul este definit provizoriu ca fiind exact a 10 000 000-a parte dintr-un sfert de meridian terestru. Cu această unitate se definesc unitățile de volum și
Sistemul internațional de unități () [Corola-website/Science/308434_a_309763]
-
interesului său major de la matematică/astronomie către geodezie/geofizică. Ca director al "Centrului Internațional pentru Mareele Terestre" (1958-1995), a fost inițiatorul și motorul unei activități internaționale de prelevare, elaborare și interpretare a datelor. Măsurătorile de maree terestre cu "clinometrul cu pendul orizontal de cuarț Verbaandert-Melchior" au început în 1957; prima prelucrare a datelor pe calculator a urmat în 1958. Împreună cu Johnny Flick, a instalat (1968), într-o fostă mină de gips, "Laboratorul Subteran de Geodinamică Walferdange" (Luxemburg) - care funcționează astăzi în cadrul
Paul Melchior () [Corola-website/Science/307396_a_308725]
-
antianemice. Carpinus betulus L. (carpen) este un arbore de cca 20-25 m înălțime, comun în pădurile din zona silvostepei pînă în etajul fagului (uneori este specie dominantă, dar rar formează arborete pure). Înflorește concomitent cu înfrunzirea. Pe un ax lung, pendul, se află achene numeroase, care au la bază o bractee trilobată (spre deosebire de C. orientalis Mill. - cărpiniță, la care bractea este întreagă). Lemnul de carpen este considerat printre cele mai valoroase esența ca lemn de foc. Au flori unisexuate, dispuse monoic
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Mill. - cărpiniță, la care bractea este întreagă). Lemnul de carpen este considerat printre cele mai valoroase esența ca lemn de foc. Au flori unisexuate, dispuse monoic. Frunzele sunt compuse și conțin substanțe aromatice. Florile mascule sunt grupate în inflorescențe amentiforme, pendule, au un perigon sepaloid și 3-40 stamine. Florile femele sunt solitare sau dispuse cîte 2-5, situate terminal pe lujeri din anul respectiv și au 2-4 tepale verzi, ovar infer cu două stigmate papiloase, groase. Polenizarea este anemofilă. Fructul este o
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
valoare forestieră, ornamentală, meliferă, medicinală, dar mai ales antierozională și de fixare a dunelor de nisip. Este un arbore cu lujeri spinoși (stipelele sunt transformate în 2 ghimpi puternici), cu frunze imparipenat-compuse. Florile au corolă albă, sunt grupate în raceme pendule și conțin robininâ, acaciină, uleiuri volatile etc., fiind utilizate în industria parfumurilor, iar în medicina populară se recomandă pentru calmarea tusei. Scoarța de salcâm se folosește în hiperaciditate, în ulcer gastric și duodenal și ca purgativ. Plante cu frunze alterne
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Popovici și aici învățau 60 de elevi, din care 40 de băieți și 20 de fete. În vara anului 1906 fizicianul maghiar Loránd Eötvös a efectuat experimente fizice de gravimetrie în comuna pe atunci numită "Mikelaka". Prin măsurătorile efectuate cu "pendulul Eötvös" s-au colectat date în sprijinul teoriei echivalenței dintre masa inertă și masa grea („Principiul Echivalenței Slabe”). În anul 1953, în paralel cu faleza Mureșului, a fost construită o linie de cale ferată nouă care face legătura, pe podul
Micălaca () [Corola-website/Science/303850_a_305179]
-
redusa la o valoare de 7V, se mentine un efect de frânare de 20% din (suma) incarcarii(lor) maxime a(le) osiei fixe. 2.4. Dispozitivele de control destinate reglarii forței de frânare, care reacționeaza la înclinarea în direcția drumului(pendul, sistem resort-masa, schimbarea inerției lichidului) sunt atașate șasiului, dacă remorca are mai mult de o axă și un dispozitiv de tractare reglabil vertical. În cazul remorcilor cu o singură axă și a remorcilor cu axe strans cuplate, unde distanța dintre
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88811_a_89598]
-
scurs pana atingeau Pământul, constând în final din datele obținute ca cele doua variabile respectă o relație de directă proporționalitate. Într-un alt experiment celebru, dorind să demonstreze mișcarea heliocentrică a Pământului, J. B. Leon Foucault (1851) a suspendat un pendul de 28 de kg la o înălțime de 67 de km din clădirea Panteonului din Paris. Mișcarea lenta a acestuia în sens contrar acelor de ceasornic a constituit un argument științific valid pentru heliocentrism. Desigur, aparatura experimentală din ce în ce mai dezvoltată din
Fenomen fizic () [Corola-website/Science/304260_a_305589]
-
a Călărețului de Aramă pentru a vizita Catedrala Isakievski (secolul al XVIII-lea) cu o cupolă impunătoare, situată la o sută de metri înălțime, coloane de malachit, mozaicuri, icoane, fresce, porți aurite. Și ca o curiozitate aici este amplasat celebrul Pendul al lui Foucault. Nordica capitală, comparată prin frumusețea peisajului și romanticele canale cu Veneția, prin spiritualitate cu intelectuala Florența, prin grandioasele monumente din împrejurimi cu Versailles-ul, dispune de importante edificii ecleziastice și laice, de instituții culturale (academii, universități, colegii
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
fost adaptată noului scop; lucrările de amenajare s-au terminat în anul 1971 și muzeul s-a deschis în ianuarie 1972. În prezent, muzeul are o colecție de aproape 1000 de piese (numai în parte expuse), printre care: cadran solar, pendul construit din lemn în 1634, ceas pus în mișcare printr-o cădere de apă (Londra, 1654), primul ceas de buzunar („oul de Nürnberg”), orologii de turn, o piesă din 1693 (realizare a ceasornicarului Ralf Gout), ceasul de mână construit în
Muzeul Ceasului () [Corola-website/Science/311741_a_313070]
-
într-un raport variabil, curba caracteristică ce descrie variația acestui raport fiind funcție de atât de constantele constructive ale aparatului dar și de frecvența undelor înregistrate. După locul unde sunt amplasate seimometrele se clasifică: Seismometrele cu înregistrare indirectă permit separarea senzorului (pendulului fizic) de înregistrator, cel care trebuie ferit de trepidații fiind senzorul. Această separare ajunge până la ordinul sutelor de kilometri, senzorii fiind instalați în mai multe puncte liniștite din țară, iar înregistratoarele fiind centralizate toate în aceeași încăpere, transmiterea informației seismice
Seismograf () [Corola-website/Science/311025_a_312354]
-
Pendulul lui Foucault (cu titlul original " Îl pendolo di Foucault") este un roman al scriitorului italian Umberto Eco. A fost publicat în 1988. Traducerea în română a fost făcută de Ștefania Mincu și Marin Mincu. "Pendulul lui Foucault" este împărțit în
Pendulul lui Foucault (roman) () [Corola-website/Science/311465_a_312794]
-
Pendulul lui Foucault (cu titlul original " Îl pendolo di Foucault") este un roman al scriitorului italian Umberto Eco. A fost publicat în 1988. Traducerea în română a fost făcută de Ștefania Mincu și Marin Mincu. "Pendulul lui Foucault" este împărțit în zece părți, fiecare fiind reprezentată de către un sefirot. Titlul este inspirat de pendulul Foucault, creat pentru a demonstra mișcarea de rotație a Pământului. Românul este impresionant atât datorită extraordinarului presupus plan al templierilor, cât și
Pendulul lui Foucault (roman) () [Corola-website/Science/311465_a_312794]
-
al scriitorului italian Umberto Eco. A fost publicat în 1988. Traducerea în română a fost făcută de Ștefania Mincu și Marin Mincu. "Pendulul lui Foucault" este împărțit în zece părți, fiecare fiind reprezentată de către un sefirot. Titlul este inspirat de pendulul Foucault, creat pentru a demonstra mișcarea de rotație a Pământului. Românul este impresionant atât datorită extraordinarului presupus plan al templierilor, cât și al multitudinii de referințe ale autorului la ocultism, cabala, alchimie și teoria conspirației: Principalele personaje ale românului sunt
Pendulul lui Foucault (roman) () [Corola-website/Science/311465_a_312794]
-
estul și vestul Europei, un grup nu sosește la întâlnire la data stabilită și lanțul se întrerupe. Cercuri oculte care au crezut teoria încep să suspecteze că ei cunosc acest secret, și îi urmăresc pe protagoniști, Belbo fiind spânzurat de pendulul lui Foucault din Paris, Diotallevi moare de cancer, iar cartea se termină cu Casaubon părând resemnat la gândul că va fi și el capturat. O sursă de inspirație pentru român a fost scurtă povestire "Tlön, Uqbar, Orbiș Tertius", a lui
Pendulul lui Foucault (roman) () [Corola-website/Science/311465_a_312794]
-
Paris, Diotallevi moare de cancer, iar cartea se termină cu Casaubon părând resemnat la gândul că va fi și el capturat. O sursă de inspirație pentru român a fost scurtă povestire "Tlön, Uqbar, Orbiș Tertius", a lui Jorge Luis Borges. "Pendulul lui Foucault" a fost citat ca sursă de inspirație pentru Codul lui Da Vinci al romancierului Dan Brown. "Jocul de smarald", românul lui Ioan Petru Culianu a fost comparat de criticii literări din Italia cu românul "Pendulul lui Foucault".
Pendulul lui Foucault (roman) () [Corola-website/Science/311465_a_312794]
-
Jorge Luis Borges. "Pendulul lui Foucault" a fost citat ca sursă de inspirație pentru Codul lui Da Vinci al romancierului Dan Brown. "Jocul de smarald", românul lui Ioan Petru Culianu a fost comparat de criticii literări din Italia cu românul "Pendulul lui Foucault".
Pendulul lui Foucault (roman) () [Corola-website/Science/311465_a_312794]
-
condiment sub forma Legendre sunt : și respectiv unde K2 < 1 . A treia specie este un pic mai complicat și , din acest motiv nu este reprodus aici . Aceste integrale sunt foarte importante . De exemplu, pentru a rezolva ecuația de mișcare a pendulului apare în mod natural parte integrantă eliptice primul condiment Legendre . Teoria numerelor Legendre , de asemenea, menționat în teoria numerelor . A atras mai ales " ultima teorema a lui Fermat ", care a dat o demonstrație pentru n = 5 . De asemenea, teorema foarte
Adrien-Marie Legendre () [Corola-website/Science/311484_a_312813]
-
Un pendul fizic este un corp solid, care se poate mișca în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul său de masă (centrul de greutate) și asupra căruia acționează doar greutatea proprie. Dacă se neglijează frecarea, mișcarea pendulului fizic în funcție de timpul
Pendul fizic () [Corola-website/Science/309869_a_311198]
-
Un pendul fizic este un corp solid, care se poate mișca în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul său de masă (centrul de greutate) și asupra căruia acționează doar greutatea proprie. Dacă se neglijează frecarea, mișcarea pendulului fizic în funcție de timpul "t" poate fi descrisă de ecuația: unde: "θ" este unghiul dintre perpendiculara din centrul de masă C pe direcția mișcării și verticală; "m" este masa corpului, "g" este accelerația gravitațională, "l" este distanța dintre C și axă
Pendul fizic () [Corola-website/Science/309869_a_311198]
-
al corpului față de axă. Dacă este îndeplinită condiția de izocronism, adică unghiul "θ" este mic (mai mic decât 5), atunci se poate face aproximația formula 2, soluția acestei ecuații este: unde : "θ" este valoarea unghiului "θ" la momentul "t" = 0. Frecvența pendulului este: La un pendul conic alcătuit dintr-un corp cu dimensiuni finite, iar dreapta ce unește punctul de suspensie cu centrul său de masă coincide cu o axă principală de inerție a corpului, iar elipsoidul de inerție în raport cu punctul de
Pendul fizic () [Corola-website/Science/309869_a_311198]
-
Dacă este îndeplinită condiția de izocronism, adică unghiul "θ" este mic (mai mic decât 5), atunci se poate face aproximația formula 2, soluția acestei ecuații este: unde : "θ" este valoarea unghiului "θ" la momentul "t" = 0. Frecvența pendulului este: La un pendul conic alcătuit dintr-un corp cu dimensiuni finite, iar dreapta ce unește punctul de suspensie cu centrul său de masă coincide cu o axă principală de inerție a corpului, iar elipsoidul de inerție în raport cu punctul de suspensie are axa conului
Pendul fizic () [Corola-website/Science/309869_a_311198]
-
dreapta ce unește punctul de suspensie cu centrul său de masă coincide cu o axă principală de inerție a corpului, iar elipsoidul de inerție în raport cu punctul de suspensie are axa conului drept axă de simetrie, viteza unghiulară de rotație a pendulului este dată de: unde: "l" este distanța de la centrul de masă la punctul de suspensie, "A" este momentul de inerție în raport cu axa de simetrie, "B" este momentul de inerție ecuatorial, iar formula 6 este unghiul pe care îl formează axa de
Pendul fizic () [Corola-website/Science/309869_a_311198]