7,820 matches
-
din presa județeană și centrală, dar și din cea școlară, Alexandru Popescu Tair nu uită să amintească despre faptul, deloc neimportant, că tânărul pe care-l protejează a publicat în „Luceafărul”, la 17 ani, câteva schițe, „Tabachera de argint”, „Metamorfoze”, „Pensiunea” etc, fiind remarcat ca „o nădejde a prozei românești” care vine din urmă. Îi reamintește prietenului de la „Drum” că i-a mai vorbit despre tânărul respectiv când se întâlneau prin Roșiorii de Vede și condensează prezentarea astfel: „În scurt, un
Alexandru Popescu Tair – Poetul oraşului [Corola-blog/BlogPost/93016_a_94308]
-
la bătaie” nume grele ale literaturii române care-l apreciază pe Titi, despre planurile editoriale ale acestuia în 1972, poate chiar în 1971, dacă se va găsi înțelegere la Marin Preda, despre noul roman al acestuia, „o amplificare a schiței Pensiunea”, care va face vâlvă. „ Tu știi ce înseamnă a scrie, tu știi că prima condiție e liniștea. Cum naiba să scrii în vacarm?...Se pune problema că băiatul nu poate sta oriunede. El trebuie să stea întrun mediu care să
Alexandru Popescu Tair – Poetul oraşului [Corola-blog/BlogPost/93016_a_94308]
-
de: preot Ionuț- Irinel Dinu (Văliug), preot Linu Moise (Reșița), preot Teofil-Andrei Vâlcu (Cuptoare) și crâsnic Andrei Bălean. Evenimentul a avut ca punct final cină specific pemească, (friptură, varză acra cu găluște de cartofi, prăjituri, țuică, bere și vin) la Pensiunea Heidi unde au fost înmânate însemnele de recunoștință pentru contribuții și participare. Lucian Ducă a primit, din partea președintelui filialei Caraș-Severin a Forumului Democratic al Germanilor din România- Erwin-Josef Țigla o DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ pentru merite deosebite în slujba promovării culturii
Drumul Crucii/ Drumul Vieții- Kreuzzweg/ Lebensweg [Corola-blog/BlogPost/93299_a_94591]
-
din 1974, la Teatrul Nottara din București. A debutat în piesa ‘Două lozuri’ (1957). Printre spectacolele în care a jucat se numără: ‘Patru lacrimi’ de Viktor Rozov, ‘Oameni feluriți’ de Anton Holban, ‘Sentimente și naftalina’ de Sidonia Drăgușanu, ‘Carambol’ și ‘Pensiunea Doamnei Otilia’ de I.D. Șerban, ‘Omul care face minuni’ de Radu F. Alexandru. A debutat în cinematografie tot în 1957, cu filmul ‘Pasărea Furtunii’, regizat de Dinu Negreanu. Din filmografia să menționam: ‘Lumină de iulie’ (1963), ‘Meandre’ (1966), ‘Tinerețe fără
A murit actrita Margareta Pogonat [Corola-blog/BlogPost/93520_a_94812]
-
se vor înșira pe serpentinele ce duc spre cea mai împuțită apă din lume, dar vindecătoare a tot felul de boli, mereu mai multe și mai grele. Pentru asta au venit, din tot Regatul; și ei vor mânca, împânzind birturile, pensiunile, micile restaurante. Cheltuind. Oamenii locului ar fi, oarecum, mulțumiți, dacă Magistratul, în virtutea unei legi căreia îi dă o interpretare specială, nu ar stabili o impunere pe venituri greu de suportat. Nu se mai poate face nimic, fiindcă acesta niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Dar”, adaugă ei, „să facă treaba asta cât mai repede!” S-au săturat. Toată viața doar a dat din clanță. A avut și el nevastă, copii, casă? A crescut o pasăre, un animal, un câine măcar? Bea toată noaptea, la Pensiune, și ziua următoare vrea să îndrepte lumea! Un fățarnic; cine știe cu ce aiureală mai vine și de Carnaval?! Locuitorii Stațiunii nu au o părere prea bună unii despre alții. Izolarea le aduce, în principiu, liniște; forfota aproape neîntreruptă le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
există una. Noaptea - se zice - năluca lui străbate străzile mărginașe. Se spune că a fost văzut - întreg și nevătămat! - și în preajma Teatrului. A Cazinoului. Superstițiile fac parte din viața Stațiunii. Darling se jură că, uneori, spre ziuă, Astrologul încearcă ușa Pensiunii. Mă surprinde Romancierul, care povestește prin toate cafenelele că l-a zărit - în vreo două rânduri - dând târcoale casei mele! Imaginație înfierbântată, crede că viața e ca-n cărți; și-apoi, ce căuta scribul ăsta, noaptea, să bată, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a dovedit mai prejos decât ura ei. Sună frumos; are un vers obscen, dar, altfel, celelalte și-ar fi pierdut din înțeles. Nu vei aminti în roman de melodie; în compensație, schițezi o pagină despre Darling. Vrei să instalezi la Pensiune un pian. Alcătuiești un repertoriu. Schumann, Liszt, Chopin. Un regal. Fără Beethoven; vei organiza un concert cu Imperialul, în Piață, când vor fi vremuri pe măsură. La radio, o voce agitată anunță posibilitatea unui război. Traversezi timpuri nefaste, mereu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
stau lucrurile, dar oamenii cred că el vine în Stațiune pe ascuns, mai ales noaptea. La Cazinou, lumina s-a stins, din senin, de câteva ori, iar Caravella, dacă nu cumva s-a țicnit de tot, s-a plâns, la Pensiune, că în patul ei, în ultima vreme, se furișează un demon; și-a arătat și sânii mușcați, și coapsele cu evidente urme de dinți, și pântecul, dar cine nu a mușcat-o, de-a lungul anilor, pe Caravella?... Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Cazinou, Hipodrom și Poștă, le triplezi pe cele ale învățătorilor și profesorilor. Îl însori pe Filozof cu Caravella - împăcând morala cu păcatul -, redeschizi Teatrul și îl numești director pe Actor, înființezi o editură pentru Romancier, iar Eroului îi asiguri o pensiune completă la Darling. Toate astea pe banii Magistratului; e destul de inteligent pentru a înțelege că trebuie să se întoarcă spre supuși o parte mai mare din câștig. Să le dea iluzia că au învins, că sunt liberi, în deplină siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să te vadă un medic, ești agitat. Dar cine mai e sănătos? CARAVELLA. Cât credeați că o să mai tac? Să mai suport? Țip; sunt și nebună, acum, după mintea voastră! După sexul vostru! Pentru că judecați cu pula! De cum intru în Pensiune, vă năpustiți asupra mea ca niște dulăi în călduri!V-a sosit cățeaua, jeguri ordinare ce sunteți! Dacă am tăcut, ani de-a rândul, ați crezut, poate, că am făcut-o dintr-un sentiment de vinovăție? Sau de teamă? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
lipit-o pe ușa Primăriei. Cei scriși acolo vor fi pedepsiți de către Castelan! Romancierul, Actorul, Filozoful, Magistratul și Doctorul sunt, acum, toți într-o oală. Aceasta e ordinea: urmează șeful Gărzilor Reunite, Caravella și Darling. Ultima, probabil, pentru „cloaca numită Pensiune”, după cum o ține una și bună Filozoful. În rest, oameni de rând, figuranți ce vor ispăși alături de marii vinovați. Doctorul nu mai este agreat de nimeni; se află cu mărimile Stațiunii în relații încordate. Ar fi spus cuiva că într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o vâlvătaie. Focul purificator. A urmat Primăria. Apoi vila Magistratului. Noaptea luminoasă a Stațiunii; Carnavalul cu licurici era un moft. Vitrinele de pe Corso au fost făcute zob și flăcările au mistuit încă vreo zece case. Viciul s-a dovedit inflamabil: Pensiunea s-a aprins de la o scânteie. Fațada Teatrului a fost unsă cu catran, iar pe zidul bisericii cineva a scris 666, ca o semnătură. Garnizoana nu a intervenit. Era, de fapt, cu excepția unor santinele, plecată într-un exercițiu. Asediat, Lazaretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nicăieri; se pare că fusese avertizat. Oamenii Magistratului nu au pățit nimic; se arătaseră de partea Comitetului Cetățenesc încă de la începutul evenimentelor; se vorbește că o făcuseră chiar mai dinainte. Trădaseră, adică. Caravella, scăpată ca prin minune de pârjolul de la Pensiune, a fost, mai întâi, iertată. Ba și dusă, într-un triumf șugubăț, până-n centrul Stațiunii. Acolo s-a produs o radicalizare bruscă: femeile au vrut să dea un exemplu potrivit oricui va mai dori desfrâul; Caravella aproape că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai dori desfrâul; Caravella aproape că a fost ruptă în două: forța justițiarelor, nebănuită, s-a dovedit pe măsura urii ce le măcinase ani de-a rândul. Despre Actor nu se știe nimic, probabil că l-a prins prăpădul în Pensiune, beat. Și pe Erou, se pare. Filozoful a fost alungat cu pietre, iar iepurii, eliberați, s-au răspândit pe străzi. Mânia populară nu a fost de tot oarbă. Chiar a dezvăluit o nebănuită delicatețe. Copiii Doctorului, văduv, au fost luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
drum al celor pe care ruleta Îi lasă lefteri. Se și numește, de altfel, Aleea Sinucigașilor. Nu ajunge să comită gestul fatal, pentru că un bărbat care Îl urmărise toată seara Îi propune o Înțelegere halucinantă: Îi va plăti hotelul și pensiunea completă, plus câte două mii de franci zilnic, cu condiția ca, În fiecare seară, cu excepția duminicii, să piardă la ruletă câte douăzeci de mii de franci pe care, bineînțeles, urma să-i primească tot de la el. Nu are voie Însă, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Vergine! - se cruci femeia. Și ce faceți diseară? — Păi, am cam dormi undeva - zise șovăitor Metodiu. — Sunt omul vostru - făcu femeia. Veniți după mine! — Nu, mulțumim! - răspunse cu hotărâre Metodiu. — Vai, să nu înțelegeți greșit! - surâse nesfârșita femeie. Am o pensiune, casă, masă, foarte ieftin. Sunt signora Maxima, mă cunoaște toată Veneția, nu vă fie frică! Iovănuț și Metodiu se uitară unul la altul, apoi spre signora. — Și cam cât ar face pe zi? Fu rândul femeii să-i măsoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
reală cu marea, În anul o mie nouă sute șaptezeci și cinci cînd, În sfîrșit, la insistențele noastre, va accepta să se ducă la Rovinj cu mama, fiind găzduiți de niște prieteni. S-a Întors mai devreme, nemulțumit de climă, nemulțumit de serviciile pensiunii, nemulțumit de programul de la televizor, nemulțumit din cauza puhoiului de lume, din cauza mării poluate, a meduzelor, a speculei și În general a „jafului“. Despre mare, În afară că era murdară („un closet turistic comun“) și că erau meduze („le atrage Împuțiciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
post de arheologie literară, pentru care trebuie să cunoașteți atît clasicii, cît și tehnicile de bază ale bursei negre. Nu vă pot plăti prea bine pentru moment, Însă veți lua masa cu noi și, pînă cînd vă vom găsi o pensiune bună, veți locui aici, În casă la noi, dacă sînteți de acord. Cerșetorul ne privi pe amîndoi, amuțit. — Ce spuneți? Întrebă tata. Intrați În echipă? Mi se păru că urma să spună ceva, Însă tocmai atunci Fermín Romero de Torres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ne invite, pe mine și pe tata, la o porție de coadă(sulăă de taur, care se prepara, În fiecare zi de luni, Într-un restaurant aflat la două străzi de Plaza Monumental. Tata Îi găsise o cameră Într-o pensiune de pe strada Joaquín Costa unde, mulțumită prieteniei dintre vecina noastră Merceditas și patroană, s-a putut trece peste formalitatea de a completa foaia de informații despre locatar pentru poliție și, astfel, l-am putut menține pe Fermín Romero de Torres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
adevărate, aidoma reclamelor la soluții pentru crescut părul de pe tramvaie. La trei luni și jumătate după ce Fermín Începuse să lucreze În librărie, telefonul din apartamentul de pe strada Santa Ana ne deșteptă, Într-o duminică, la ora două noaptea. Era proprietara pensiunii unde locuia Fermín Romero de Torres. Cu glasul Întretăiat, ne-a explicat că domnul Romero de Torres se Încuiase În cameră pe dinăuntru, țipa ca un nebun, lovind pereții și jurîndu-se că, dacă va intra cineva, el se va omorî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
murmurele ce șuierau dinspre portalurile Întunecate, mirosind a balegă și a cărbune. Am ajuns la colțul cu strada Fernandina. De aici, strada Joaquín Costa apărea ca o breșă de stupuri Înnegrite afundîndu-se În negurile Ravalului. Feciorul mai mare al proprietarei pensiunii ne aștepta În stradă. — Ați chemat poliția? Întrebă tata. — Încă nu, răspunse băiatul. Am dat fuga pe scări În sus. Pensiunea se afla la etajul al doilea, iar scara era o spirală slinoasă care abia se mai ghicea În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
strada Joaquín Costa apărea ca o breșă de stupuri Înnegrite afundîndu-se În negurile Ravalului. Feciorul mai mare al proprietarei pensiunii ne aștepta În stradă. — Ați chemat poliția? Întrebă tata. — Încă nu, răspunse băiatul. Am dat fuga pe scări În sus. Pensiunea se afla la etajul al doilea, iar scara era o spirală slinoasă care abia se mai ghicea În lumina gălbuie a unor becuri neprotejate și istovite, ce atîrnau de un cablu jupuit. Doña Encarnación, văduva unui șef din Garda Civilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la etajul al doilea, iar scara era o spirală slinoasă care abia se mai ghicea În lumina gălbuie a unor becuri neprotejate și istovite, ce atîrnau de un cablu jupuit. Doña Encarnación, văduva unui șef din Garda Civilă și proprietara pensiunii, ne-a Întîmpinat În ușa pensiunii, Înveșmîntată Într-un capot bleu-ciel și etalînd un cap cu bigudiuri pe potrivă. — Uitați-vă, domnu’ Sempere, asta-i o casă respectabilă. Eu am clienți berechet și nu-i musai să-nghit toate pănărămile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
era o spirală slinoasă care abia se mai ghicea În lumina gălbuie a unor becuri neprotejate și istovite, ce atîrnau de un cablu jupuit. Doña Encarnación, văduva unui șef din Garda Civilă și proprietara pensiunii, ne-a Întîmpinat În ușa pensiunii, Înveșmîntată Într-un capot bleu-ciel și etalînd un cap cu bigudiuri pe potrivă. — Uitați-vă, domnu’ Sempere, asta-i o casă respectabilă. Eu am clienți berechet și nu-i musai să-nghit toate pănărămile astea, ne spuse ea În timp ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]