3,855 matches
-
lăsând o dâră udă după tine. În cartier majoritatea au răcitoare, iar cealaltă majoritate pune gheața În ligheane sau la cazan. Tu pui sferturi la cazan. Pe lângă ele pui vinul. Pepenii n-au apărut Încă pe piață, dar de regulă, pepenele Îl pune mama ta, de profesie casnică. Fugi repede la Nelu ca să umpli sifoanele. Să bea taică-tu șpriț. De un an de zile nu mai este milițian și s-a Întors la uzina 23 August, secția motoare, vechiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mama ta niște bani. Din pensia ei de urmaș. Până Îți vine leafa. Ca să mai reziști Încă câteva zile prin țara Maramureșului. Acum te plimbi prin oraș. Trăiești din plin egalitatea. Piața orașului de provincie În după-amiezele de duminică. Baia Mare. Pepeni verzi borșiți, linguri de lemn și lână. Peste oraș miros de toamnă și de tocană venind de la cantina vreunui orfelinat. Duduie o nuntă Într-un fel de restaurant cu autoservire. Amenajat. Cântă o orchestră. O cântă pe aia cu „banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
te duceam și pe tine acolo, te nenoroceai! Dacă te duceam?” 21 mai Constantin și Elena. Noaptea alergi până la epuizare pe străzile din jur. Argentina, Paris, Londra. Orașul ăsta te strânge de gât. 5 iunie Dimineața În hotel. Mănânci un pepene. Te Îneacă un sâmbure. Te gândești la Kaltenbruner spânzurat la Nürenberg În sala de gimnastică. Și Râmnicu-Vâlcea este sufocat de praf și de betoane. 20 august Cantina combinatului de la Govora. Mănânci lihnit o ciorbă. „Intrusul” de Marin Preda. Alb-negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a 20 de Întrebări cu tine1. Hai, gândește-te la un obiect. Cât mai greu. Pun pariu că o să-l ghicească. — Stai o clipă, Înainte să fac asta, trebuie neapărat să vorbesc cu tine și cu mama. Mă scoate din pepeni. Care-i marele secret pe care-l are față de mine? După zâmbetul lui larg, Ruby ghici că murea de nerăbdare să-i zică. —Bunica Esther nu v-a lăsat nici o avere prin testament, nu? Mi-ar plăcea mie, chicoti el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
20 de Întrebări. S-a blocat când te-ai dus sus mai devreme, Îi zise el lui Ruby. Acuma pare să meargă din nou... Deci, capybarele astea sunt carnivore? Nu, sunt vegetariene. Dacă mi-aduc aminte bine, trăiesc din ierburi, pepeni și dovlecei. —OK, sunt nocturne? — Nu prea cred. Mătușa Sylvia se Întoarse spre Ronnie: Un capy ce? Îi șopti ea. Ce se Întâmplă? Ronnie Își dădu ochii peste cap și Îi spuse despre mingea computerizată cu care puteai juca de-a20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
bună. Dar acuma nu mai știa cât e de bună. Continuă să tragă cu urechea. —Sie hat melonen, ja?1 zicea cel mai gras dintre ei, Începând să râdă și ținându-și palmele ca și cum ar fi cântărit În ele doi pepeni mari. —Nein. Zitronen.2 —Orangen, vielleicht?3 Ruby observă că Sam Îi flutură mâna În fața ochilor, ca să-i atragă atenția. Ți s-a făcut rău iarăși? o Întrebă el. — Nu, n-am nimic. Iartă-mă, eram dusă cu pluta. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Parc-ar fi germana. Da. Dar vorbesc despre mine. —Zău? Ce spun? Ruby șovăi. Hai, insistă el. Ce e? —OK, consimți ea răsuflând adânc. Par să discute despre mărimea sânilor mei. —Ce? Ești sigură? Nu se hotărăsc dacă sunt cât pepenii, cât lămâile sau cât portocalele, dădu ea din cap. Era obișnuită cu remarcile muncitorilor, de genul „Pfiu, drăguță, ce bine stai cu Înaintarea“; purta sutiene cu cupă C, uneori chiar D. Se Învățase să ignore genul ăsta de vorbe, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
despre diferența dintre evaziune fiscală și evitarea plătirii taxelor, beneficiile donațiilor și dividendelor și cum să le investești așa Încât să obții la returnarea taxelor cât mai mult. Nu era tocmai bine că mătușa Sylvia, care nu era chiar scoasă din pepeni, ci se simțea bine, Îl tot Încuraja. Zi mai departe, Nigel. Nu fi timid. Spune-ne cum i-ai ajutat pe Osbourni cu strategia de plată a impozitelor. —A, păi asta n-a fost deloc ușor, spuse el, lăsându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-i telefoneze Stellei ca să-i pună sub nas ideea cu săptămâna Guatemaleză, dar Stella nu era chiar una dintre filantroapele planetei, și Ruby știa exact cum ar fi reacționat, așa că se hotărâse să-și țină gura. — O să-și iasă din pepeni când o să afle de asta. N-o să-și iasă dacă nu-i zice nimeni! —Helllo! Pământul către Ruby. Stella se uită la extrasele de cont, să știi. O să-și dea seama imediat ce s-a Întâmplat fără știrea ei. — Știu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
După război! Ce mâncăm până atunci? Dar se împacă. Mereu se împacă. Se furișează prin spatele ei, când ea stă aplecată peste chiuvetă, o prinde în brațe și îi ia în mâinile lui pătate cu nicotină sânii mari ca niște pepeni. Nu, țipă ea, și cuvântul devine da pe buzele ei. —Kerli, îi șoptește el la ureche. Și valsează până în dormitor. Lacomi, le spune Anne. O, da, sunt lacomi. Continui să dau paginile, înfometat după știri despre noi. O însemnare îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
românești, netezea pânza țesută din bumbac, „pânza“ - și, în timp ce făcea asta, simțea probabil pielea cu care erau capitonate banchetele trăsurii, încinse de soare, auzea rumoarea pantofilor în foaierul hotelului Athénée Palace când se anunța dineul, o năpădea răcoarea cojii de pepene din care, cu patru împunsături iuți de cuțit, era scos un obelisc roșu strălucitor, pe care vânzătorul ți-l întindea să-l guști. Mama aluneca, în timp ce privea și pipăia pânzele și penele, în amintirile tinereții ei, răscolea sentimente mocnite, auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
printre copaci și cădea în cioburi luminoase peste întinderile de iarbă și pe drumuri; despre buchetele de primăvară care, înghesuite în găleți la Piața de Flori, așterneau un adevărat firmament de culoare sub un cer încă subțiratic; despre piramidele de pepeni galbeni toamna, despre mirosul gunoaielor care emanau un iz dulceag; în galbenul acela parcă se anunța frigul, paloarea culorii, înțepenirea în zăpadă - și în mijlocul încăperii pictate de tatăl ei se afla un sarcofag din piatră înfățișând, într-un relief sculptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ca o cupolă deasupra ei. Vorbea de parcă o dogoare i-ar fi topit tot vocabularul - și tot ea a fost cea care a întrebat pe ce drum s-o luăm, ea s-a tocmit cu un țăran să-i dea pepenele mai ieftin și pe lângă bani i-a dat și două țigări, iar pe fața bătrânului s-a ivit un râs fără dinți. Vorbea românește când n-o scotea la capăt pe italienește, susținea că cele două limbi erau ca roșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu gura întredeschisă din pricina polipilor și își înalță căpșorul blond, ca să-și rotească privirile prin odăiță. - Adriana, murmur eu, unde ți-a rămas burtica plinuță de mâncăcioasă ce erai?... - A tăiat din ea Nenea Doctoru o felie ca dintr-un pepene, a turnat lapte și mi-a pus-o la loc, cântă Adriana. Vorbește pe nas și glasul ei blajin de copilaș cuminte împlinește o melodie vagă și obosită. Dințișorii ei crescuți neregulat, îi sunt căzuți în parte. Ceilalți se clatină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu boruri largi, din fetru alb, cu două păsărele negre, cioc în cioc, ghete înalte cu șireturi, foi negre, până la genunchi, bluză albă cu guleraș, sub un veston din stofă neagră, ca de chelner, retezat deasupra șoldurilor. Doi sâni ca pepenii ce se rotunjeau proeminenți, vestonul cambrat și crupa colosală de sub foile întinse să crape, realizau o contracumpănire între fese și mamele, ce dădeau acestui trup mare și o suplețe statornică. Vladimir a înțeles că mai întâi trebuie s-o plimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în stare să numeri repede de la unu și până la douăzeci. Asta cred că-i toată chestia. Ești greșit, domnule Bonciu, urmă, indiferent, Ferdinand Sinidis. Știu la ce te gândești dumneata, în timp ce pe mine mă preocupă cu totul alt obiect: un pepene verde și roșu pe dinăuntru, în care abia aștept să trag, ca să-i scurg tot borșul și să-i zbor semințele. „Între noi amândoi există o veche răfuială”, - mai spuse omul în jachet, înainte de plecare, apăsându-mi ca un parlagiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
scrobit și cu vârfurile Îndoite În afară. Pampa. Echivalentul stepelor eurasiene, o formațiune vegetală caracteristică zonelor de câmpie din America de Sud, În care predomină gramineele și lipsesc aproape total arbuștii și copacii. Papaya. Fructul, de culoare portocalie și de mărimea unui pepene mic, cu un singur sâmbure În centru, al arborelui tropical papayo, Înalt de aproape 8 m. Are miezul galben, cărnos și dulce. Atât arborele, cât și fructul produc un latex utilizat la fabricarea gumei de mestecat. Paraná. RÎu sud-american care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și rău, să mă scuipe... ca un fel de iertare. Chipurile greșiților mei reapar din întuneric. „-Ai fost mîndru!”-îmi strigă. „-Și-ai dorit să ne-nchinăm cu toții minții tale care va despica lumea și-i va alege sămînța ca unui pepene, sîmburii. Să te rugăm să ne mai lași măcar o fărîmă. Și ai muncit ca un dement. Ne-ai lovit, ne-ai luat în rîs, ne-ai batjocorit ca să poți izbîndi. Fiece carte nouă ne pedepsea pe noi. Voia să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nasc ajunsesem enormă. Eram complet circulară. Din cauza faptului că singurul lucru care mă mai încăpea era un soi de pulover, lung, din lână verde, și a faptului că, de la vomatul încontinuu, fața îmi era tot timpul verzuie, arătam ca un pepene verde care și-a tras o pereche de ghete și s-a dat cu puțin ruj. Acum, cu toate că nu mai eram verde, din toate celelalte puncte de vedere tot ca un pepene arătam. Ca un pepene căruia i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îmi era tot timpul verzuie, arătam ca un pepene verde care și-a tras o pereche de ghete și s-a dat cu puțin ruj. Acum, cu toate că nu mai eram verde, din toate celelalte puncte de vedere tot ca un pepene arătam. Ca un pepene căruia i-ar fi prins bine o cură cu tablete de fier. Ce mi se întâmpla? Unde dispăruse adevăratul meu eu, unde dispăruse adevărata mea viață? Cu inima grea, deși inima nu era singura greutate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
verzuie, arătam ca un pepene verde care și-a tras o pereche de ghete și s-a dat cu puțin ruj. Acum, cu toate că nu mai eram verde, din toate celelalte puncte de vedere tot ca un pepene arătam. Ca un pepene căruia i-ar fi prins bine o cură cu tablete de fier. Ce mi se întâmpla? Unde dispăruse adevăratul meu eu, unde dispăruse adevărata mea viață? Cu inima grea, deși inima nu era singura greutate care îmi atârna, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
oglindă și am fost șocată când m-am recunoscut. „Hei, o cunosc pe tipa asta“, m-am gândit. „Eu sunt. Am revenit.“ Pentru prima dată în luni de zile, imaginea mea din oglindă părea normală. Nu mai arătam ca un pepene cu picioare, pentru că nu mai eram nici mare din cauza copilului, și nici grasă ca un balon. Și nici nu arătam ca o evadată de la o clinică de psihiatrie, cu părul nepieptănat, cu cămașa mea de noapte cât casa și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în stare de prostrație fie din cauza durerii, fie din cauza alcoolului. Dar venise vremea să fiu responsabilă. Să fiu eu cea care să aibă grijă de Kate de acum înainte. Am aruncat în cărucior tot felul de mâncăruri frivole și exotice. Pepeni Galia? Da, iau doi. O cutie de bomboane de ciocolată cu frișcă făcute manual? De ce nu. O pungă de lăptuci superbe, la un preț umflat cu pompa? Sigur. Mă distram de minune. Nu mă preocupau cheltuielile. Aveam de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
are nici un dinte. —Taci din gură! i-am zis eu înfuriată. O să te audă. Copiii înțeleg lucrurile astea, să știi. E foarte frumoasă. —Nu te enerva, mi-a spus Helen cu blândețe. Nu înțeleg de ce ți-ai ieșit așa din pepeni. N-am zis nimic. Veștile astea mă șocaseră îngrozitor de tare. —A fost foarte haios, a continuat Helen. Adam a adus-o pe fată și pe copilă la facultate. Jumătate din grupa mea a zis că se sinucide. Iar Adam poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de întrebări? m-a chestionat el suspicios. Păi, de pildă, m-ai mințit atunci când mi-ai spus că a fost vina mea că m-ai părăsit? — Adică vrei să stai aici și să mă interoghezi? a zis el scos din pepeni. Cred că glumești! Cine Dumnezeu te crezi? Vrei să mă scoți pe post de infractor! —James, am spus. Din cauza frustrării, eram pe punctul să izbucnesc în lacrimi. Nu asta vreau! Sincer. Nu vreau decât să te fac să vorbești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]