6,879 matches
-
o atitudine politică limpede, din cauza asprimii cenzurii austro-ungare. Totuși, se poate desprinde o linie politică implicită, și anume protestul împotriva încercărilor repetate ale autorităților de a înăbuși orice element de cultură națională, de a împiedica dezvoltarea învățământului în limba maternă. Periodicul se adresa, în primul rând, țăranilor și intelectualilor maramureșeni, dar, prin literatura publicată, prin calitatea traducerilor și prin problemele discutate de colaboratori, interesa întreaga populație românească din Transilvania. O atenție deosebită se acordă folclorului. Aici a colaborat un grup de
GUTINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287393_a_288722]
-
și V. Pop), J.-J. Rousseau (A. Cosma), Alphonse Daudet (Tit Bud), Herder ș.a. G. a constituit un moment de vie activitate patriotică și culturală într-o zonă a Transilvaniei în care, până la apariția acestei reviste, nu se tipărise nici un periodic în limba română. R.Z.
GUTINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287393_a_288722]
-
D. Teleor, Th.D. Speranția și este probabilă și prezența unor scriitori de la „Vatra”, greu însă de stabilit, din cauza pseudonimelor și a inițialelor sub care se ascund autorii. Anton Bacalbașa a încercat să facă din H. o revistă deosebită de alte periodice satirice și umoristice apărute în epocă, dând atenție elementului literar, excluzând vulgaritățile și atacurile personale. H. își propune să publice producția umoristică a scriitorilor autohtoni cunoscuți și să popularizeze scriitorii de același gen, străini, prin traduceri și localizări. În cronici
HAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287422_a_288751]
-
multă vreme), a surprins, dacă nu a constituit de-a dreptul o revelație. Înainte de a fi incluse într-o carte proprie, câteva dintre poeme sunt publicate de Zaharia Stancu în Antologia poeților tineri (1934). Autoarea este prezentă în paginile unor periodice ca „Viața românească”, „Azi”, „Viața literară”, susținând și cronica muzicală la „Curentul”. Formată în spiritul revistei „Gândirea”, care îi găzduiește de altfel debutul poetic, H. publică acest unic op, Cartea dimineții, după care părăsește spațiul literar în favoarea muzicii. Lirica sa
HAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287403_a_288732]
-
ce relevă o tentativă de înnoire, năzuind să se instaleze în zona de confluență a visului și realității. Tălmăcirile strânse în Duh de basm, din Paul Claudel, Jules Supervielle, François Mauriac, Georges Duhamel și Léon-Paul Fargue, precum și cele rămase în periodice, din Philippe Soupault, Valery Larbaud, Maurice Maeterlinck, Guillaume Apollinaire, marchează afinitățile cu unele voci din poezia contemporană. Firesc, traducătorul le va căuta și în secolul al XIX-lea, poposind mai îndelung la poemele lui E.A. Poe, din care va transpune
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
1938, când scoate, într-un singur număr, revista „Flori de stepă”. În 1940 I. E. Torouțiu îi tipărește la Editura Bucovina volumul de epigrame Muștar. Între 1941 și 1943, ca redactor la Direcția Presei din Ministerul Propagandei, se ocupă de periodicele „Basarabia” și „Transnistria”. Concomitent publică versuri în revistele „Iconar”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Chemarea vremii”, „Familia”, „Dacia rediviva”, „Gazeta cărților”, „Viața Basarabiei”, „Basarabia literară”, „Roza”, „Gândirea”, în al cărei ultim număr, din iulie 1944, G. încheie, cu Balada omului
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
bună tălmăcire dintr-o limbă străină apărută în 1985 în Japonia”, și Shokei no mori [Pădurea spânzuraților] (1998). În Ion l-a impresionat nu drama protagonistului, ci a învățătorului Herdelea, exclus din învățământ pentru că își apăra limba strămoșească. În diverse periodice și antologii a publicat traduceri din scrierile lui D. R. Popescu, Gib I. Mihăescu, Urmuz, Ruxandra Niculescu, Adrian Rogoz, Horia Aramă, Vladimir Colin, Gheorghe Săsărman. Traduceri: Rumania no minwa [Antologie de basme românești], Tokio, 1978; Mircea Eliade, Honigberger hakushi no
HARUIYA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287416_a_288745]
-
literaturii române, figurilor reprezentative ale culturii naționale și curentelor importante de idei, H. începe să cerceteze, aproape în exclusivitate, istoria presei literare românești. Vastei antologii în două volume Presa literară românească. 1789-1948 (1968), în care sunt selectate articolele-program ale principalelor periodice literare, de la „Curierul românesc” la „Viața românească”, seria de până la 1948, însoțite de succinte prezentări de ansamblu ale publicațiilor și de ampli indici, îi urmează, peste zece ani, lucrarea Reviste și curente în evoluția literaturii române (1978), expunere sub formă
HANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
de până la 1948, însoțite de succinte prezentări de ansamblu ale publicațiilor și de ampli indici, îi urmează, peste zece ani, lucrarea Reviste și curente în evoluția literaturii române (1978), expunere sub formă de micromonografii a celor mai însemnate curente și periodice literare din secolele al XIX-lea și al XX-lea. Contribuția fundamentală avea s-o dea H. în 1987, prin Dicționar al presei literare românești. 1790-1982, revizuit, actualizat și intitulat la a doua ediție Dicționarul presei literare românești. 1790-1990 (1996
HANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
referințe la peste două mii două sute de publicații, fie integral literare, fie conținând pagini sau rubrici literare și care, toate, au înrâurit într-un fel sau altul viața culturală românească. Articolele sunt alcătuite ca niște micromonografii, cuprinzând date succinte despre istoricul periodicului, lista colaboratorilor principali și a textelor esențiale, aprecieri asupra orientării și valorii publicației în epocă și în perspectiva timpului, precum și, uneori, o bibliografie de referință. O atenție deosebită este acordată debuturilor, astfel încât se punctează sistematic intrarea pe scena literară a
HANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
Maribor, studiind apoi (fără a urmări obținerea vreunei diplome) la Universitatea din Viena; frecventează mai ales cursurile de teologie protestantă și de limbi orientale (îndeosebi persana și araba). În timpul primului război mondial este mobilizat, fiind detașat o vreme în redacția periodicului „Belgrader Nachrichten”. Activează, din 1900, ca scriitor liber profesionist în capitala Austriei, temporar și la Weimar, publicând cărți de versuri, povestiri și romane. Traducerile sale din literatura universală uimesc prin aria lor lingvistică (peste treizeci de limbi, „prea multe limbi
HAUSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287421_a_288750]
-
și al dascălului bisericesc Nicolae Halipa, H. urmează Seminarul Teologic de la Chișinău, terminat în 1904, apoi, contaminat și de febra revoluționară a anilor 1905-1906, se dedică unei activități de militant social-național. Organizează Uniunea Țăranilor și se implică în apariția primului periodic românesc tipărit dincolo de Prut, „Basarabia” (1906-1907), unde publică, semnând P. Basarabeanu (P.B.) și Pintilie Cubolteanu (P.C.), articole în care afirmă dreptul țăranilor români de a avea învățământ, religie și cultură în limba națională. Atitudinea critică față de stăpânirea rusească i-a
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
cu versuri în „Arhiva” (1912). Revenit la Chișinău, se află în fruntea mai multor inițiative social-culturale: organizarea primei școli românești, a mișcării cooperatiste, a unor manifestări artistice și mai ales, fondarea editurii, revistei și a ziarului „Cuvânt moldovenesc” (1913). Programele periodicelor al căror redactor era prevedeau ridicarea gradului de civilizație și de cultură, reactivarea conștiinței naționale, stimularea și promovarea scriitorilor locali și a unei literaturi adecvate momentului și locului. H. publică aici numeroase versuri și articole în care critică stările existente
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
1940 deține și postul de profesor de geografie și limba română la Școala Normală din Chișinău. După 1932 H. s-a arătat a fi mai puțin activ politic, dedicându-se acțiunilor culturale, înființând revista „Viața Basarabiei” (1932-1944), cel mai important periodic interbelic din această parte a țării, dublat din 1933 de ziarul cu același titlu. El a încercat aici să dea un exemplu de activitate multiplă, publicând versuri, proză și articole în care îndemna la solidaritate națională, la acțiuni și atitudini
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
în simple evocări ocazionale sau în adevărate studii de istorie literară (Alexie Mateevici, C. Stere, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Prinosul Basarabiei în literatura românească ș.a.). A fost redactor la revista literară „Itinerar” (Chișinău, 1938+-1940) și a colaborat la numeroase alte periodice. Nevoit în 1940 să se stabilească la București, nu a încetat să activeze în favoarea Basarabiei, cu excepția perioadei 1950-1957, când a fost deținut în închisori și lagăre din țară și din Siberia. A continuat să scrie, versificând proverbe, esențializându-și experiența în
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
în maxime și cugetări, rememorându-și în lungi spovedanii viața și principalele evenimente la care a participat. În 1918 a fost ales membru corespondent al Academei Române. Volumul Flori de pârloagă (1921) include doar o parte din versurile apărute în periodice de-a lungul a peste trei decenii. Metafora titlului se referă atât la „solul necultivat” al poeziei basarabene, cât și la caracterul rustic, puțin elaborat al stihurilor, care, stilistic, amintesc uneori de epoca preeminesciană. Aflate sub semnul „datoriei” (Poezie-datorie) față de
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
preeminesciană. Aflate sub semnul „datoriei” (Poezie-datorie) față de poporul ce trăia într-o „ceață de dureri nemăsurate”, al necesității de a-l lumina și mobiliza, al dorinței de a-i cânta virtuțile și aspirațiile, cele mai multe dintre versificări (din volum și din periodice) au mai mult valoarea unui document despre om și vremea sa. Atunci când reușește să se sustragă imperativelor sociale, H. reiterează modest teme și atitudini comune ale liricii - natura ca mediu al regenerării și tonificării sufletești, năzuința spre săvârșirea binelui, spre
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
viață ca fiind „crudă și pustie, rătăcită în desișuri de mulțime”, se simte tot mai blazat, mai descurajat. În versuri a realizat și câteva traduceri din literatura rusă - Pușkin, Lermontov, A.A. Fet ș.a. Proza lui H. a apărut în periodicele pe care le-a condus și este, în genere, de natură memorialistică. Amintirile din copilărie, alerte, sentimentale urmăresc în special să pună în lumină diferite aspecte ale vieții rurale, în conformitate cu direcția culturală a publicațiilor sale. Mai importante documentar sunt numeroasele
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
și în „Noua revistă română”, „Convorbiri literare”, „Epoca”, „Literatură și artă română”. După obținerea licenței în 1903, H. activează ca profesor secundar la Calafat, de unde se transferă curând la Liceul „Mihai Viteazul” din București. Colaborează în continuare la câteva dintre periodicele amintite, la care se adaugă „Conservatorul”, „Revista idealistă”, „Vieața nouă”, „Săptămâna”, „Buletinul Seminarului Pedagogic” ș.a. Scoate volumul Studii de literatură română (1910), precum și numeroase ediții din operele scriitorilor pașoptiști și o suită de manuale școlare. În 1911 este numit inspector
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
completă uitare literatura. De altfel, se pare că neputința de a se detașa de antipatiile, declarate sau subînțelese, față de anumiți scriitori l-a împiedicat pe G. să-și organizeze rezultatele observației critice în sinteze. Volumele sale juxtapun cronici publicate în periodicele literare. În varii ocazii teoretizează justificativ asupra criticii foiletonistice, considerând cronica literară „una dintre cele mai importante întrupări ale spiritului critic, dornic de a se legitima legitimând [...]. O formulă memorabilă, o metaforă pot fi desăvârșite sinteze critice.” Dezideratul nu primește
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
Gorun). A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București și a fost doi ani profesor de română la Școala de Război. Încadrat încă din 1891 la Biblioteca Academiei Române ca „scrietor”, apoi ca bibliotecar-ajutor, H. a avut câteva colaborări în periodicele vremii - „Liga română” (1896-1900, unde a fost și redactor, semnând și Nerva Codru), „Convorbiri literare”, „Voința națională”, „L’Indépendance roumaine”, „Revista noastră”, „Noua revistă română” ș.a. - cu note bibliografice, articole literare și teatrale. În 1903 și 1904 a editat „Revista
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
al culturii naționale, îi asigură lui H. un loc distinct în acest domeniu. A doua mare realizare a fost lucrarea Publicațiunile periodice românești (I, 1913), în colaborare cu Al. Sadi Ionescu, un „catalog alfabetic 1820-1906”, cuprinzând descrierea bibliografică a fiecărui periodic, cu diferite mențiuni și informații, uneori reproducând și articole-program mai importante. Preocupat de valorificarea manuscriselor eminesciene, H. a editat o primă culegere de Poezii postume (1902) și a început pregătirea pentru tipar, împreună cu Ilarie Chendi, a unui ciclu de Opere
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
a terminat liceul la Cernăuți, a urmat cursurile Facultății de Drept din Viena. Participă la mișcarea revoluționară de la 1848 și obține permisiunea autorităților „chezaro-crăiești” de a scoate un ziar în limba română. A devenit astfel redactorul responsabil al celui dintâi periodic al românilor din Bucovina, gazeta „Bucovina”, apărută de la 4 octombrie 1848 până la 20 septembrie 1850. În paginile ei a luat apărarea unor principii democratice și revoluționare, militând totodată pentru a se acorda și românilor din Imperiul Austriac drepturi politice. Este
HURMUZACHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287469_a_288798]
-
a atras noi critici. Rector al academiei În toamna lui 1989, cofondator al unei Societăți de Științe Politice În RDG, Reißig a devenit după Închiderea vechilor instituții cofondatorul și directorul ales al Berliner Institut für sozialwissenschaftliche Studien, precum și coeditor al periodicului BISS public. Trecerea În revistă a transformărilor diferitelor discipline În cadrul procesului de academizare a Învățământului de partid relevă existența raporturilor de similitudine Între o politică economică fondată pe principiul acumulării socialiste primitive și strategiile de acumulare de capital cultural și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
nevoind să rămână nici la ADN („Pentru mine jurnalismul era totuși altceva”), Peter K. s-a reîntors la comisia de cadre, care a decis să-l trimită la Neues Deutschland, deși el ar fi preferat Neue Berliner Illustrierte (NBI), un periodic În tradiția jurnalelor ilustrate berlineze. În toamna lui 1981, după un an la ADN, lucra la Neues Deutschland, unde era și În 1995. Figuri ale noii elite politice Dieter Klein (născut În 1931), fiul unor mici comercianți evrei care au
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]