KorAP: Find »[drukola/base=peron & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...126 >

3,143 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

și eu. Eram în jur de zece persoane și toți tușeam în cor. „Ceva nu e în ordine!“, mi-am zis. Trebuia să mă grăbesc, ca să nu întârzii la firmă. Inima îmi bătea cu putere. Am alergat de-a lungul peronului, am trecut prin pasaj. În acest timp am tras adânc aer în piept. Mă mai liniștisem. Dintr-odată, a început să-mi curgă nasul. Șiroaie. Bătăile inimii se mai domoliseră. „Probabil că-mi curge nasul pentru că mi-e frig.“ Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
zece persoane în metrou, iar unele din ele își țineau batista la gură și tușeau. „Oare ce s-o fi întâmplat? Ce ciudat!“ Trebuia să mă grăbesc la serviciu. Aveam o groază de lucruri de rezolvat în ziua respectivă. Pe peron se aflau mulți oameni care stăteau ghemuiți. Angajații din stație adunau toți călătorii cărora li se făcuse rău, eram în jur de 50. Doi-trei nu se puteau mișca deloc și câțiva erau întinși pe jos. Foarte ciudat era faptul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
că ajunsese în stație. Cum s-a deschis un pic ușa, am ieșit imediat din metrou. Mă duceam să chem ajutoare, vreun observator din stație. Când colo, un tânăr a trecut în viteză pe lângă mine, s-a dus la capătul peronului și a vorbit cu un observator de acolo. A venit imediat și l-a scos afară din metrou pe bărbatul căzut la pământ. Mai era o doamnă, care a stat pe scaunul din fața acestui bărbat. Părea destul de moleșită. Avea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
tănăr. Observatorul a reușit să scoată bărbatul afară, apoi a mai venit un alt coleg de-al lui, a luat-o pe femeie și a întrebat-o: „Sunteți bine?“. Apoi a scos-o afară. Eu coborâsem din metrou și cercetam peronul. Între timp, un alt angajat de la metrou a luat cu mâna punga cu lichid din metrou și a tras-o afară. Nimeni nu știa că era gaz sarin, era ceva suspect care trebuia scos din metrou. Pentru că terminaseră treaba, trenul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
întârzieri. Nu mă ocup de îndrumarea călătorilor. Metroul cu probleme avea numărul A777 și se îndrepta spre Ogikubo. A plecat de la Ikebukuro și la 8:26 a ajuns la Nakano-sakaue, conform programului. Avea șase vagoane. În stația Nakano-sakaue sunt două peroane. Între ele este loc liber. Un metrou vine de la Hōnannchō, linia se numește Bunki. Pe partea opusă este metroul care merge spre Ikebukuro. La orele de vârf ale dimineții e foarte aglomerat și în dreptul fiecărui vagon stă câte un observator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
are trei vagoane, stau mereu aici și supraveghez. Când trenul A777 a ajuns la Nakano-sakaue, un bărbat a ieșit din al doilea vagon și a chemat un observator, pesemne că se întâmplase ceva. S-a dus la un angajat de la peronul de pe linia opusă și a strigat: „Veniți repede! Un călător se simte rău!“. Eram cam la cincizeci de metri distanță și nu auzeam prea bine ce zicea. Pentru că mi-am dat seama că se întâmplase ceva, am fugit să văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
au sinucis din dragoste!“. Bineînțeles că nu era vorba de așa ceva. ăsta a fost primul lucru care mi-a venit în minte. Bărbatul a murit. Am auzit că femeia este încă în comă. Al treilea vagon din față, bărbatul, Nishimura, peronul, femeia (v. p. 184) SHAPE \* MERGEFORMAT În vagon erau doar cei doi. Nimeni altcineva. Bărbatul căzut, pe partea opusă, femeia și două pungi de plastic în fața ușii din apropiere. Cum am intrat în vagon mi-au sărit în ochi. Patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
și așteptam ca 877 să ajungă la Nakano-sakaue la 8:53. Dar la Shin-kōenji l-au scos din circuit. După ce i-am scos pe cei doi călători, am apucat cu degetele pungile cu gaz sarin și le-am scos pe peron. Am făcut lucrul acesta singur. Pungile aveau formă pătrățoasă și în jur de treizeci de centimetri. Arătau ca pungile de plastic în care se pun perfuziile. Erau pline cu lichid. Atunci purtam mănuși albe de nailon. Când patrulez, port întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
folosit pentru a se sinucide. M-am gândit: „E periculos. Trebuie să raportez la poliție!“. Din întâmplare am văzut niște ziare, le-am luat, am acoperit pungile și le-am scos din metrou. Le-am pus lângă o coloană de pe peron. Un coleg a venit cu o pungă albă de plastic, din cele pe care le primești la supermarketuri, am băgat în ea pachetele cu gaz sarin și i-am strâns bine gura. Colegul meu a luat punga și a dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Deodată liniștea aceea a fost tulburată de tusea mai multor persoane. Se putea să fie o epidemir de gripă. Așa cum știți deja, linia Marunouchi iese treptat la suprafață după Shin-ōtsuka: Myōgadani, Kōrakuen... Stația Myōgadani are ieșirea departe, tocmai în capătul peronului, de aceea nu prea sunt oameni care să coboare aici. Dar, în ziua cu pricina, în mod neașteptat, la stația asta a coborât o mulțime de călători. Mi s-a părut ciudat, dar nu am analizat mai profund situația. Cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
două vârste și eu. Un lucru de neînchipuit la ora aceea pe linia Marunouchi. Domnișoara stătea pe bancă, cu capul aplecat, își apăsa batista pe buze, părea că o doare ceva. Bărbatul se plimba de la un capăt la altul al peronului și spunea: «Ciudat! Ciudat! Nu văd! Nu văd». (Se pare că domnul acesta a paralizat complet, dar nu pot să confirm verdicitatea zvonului.) «Ceva nu e în regulă, să mergem la spital», am zis eu. Am reușit să o ridic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Reisen“. Cu mult timp în urmă îmi doream să zbor cu avionul, chiar și acum sunt pasionat de avioane. Tot drumul am citit din cartea asta extrem de interesantă. Nici nu mi-am dat seama când am ajuns la Naka-meguro. La peronul de pe linia Hibiya ne așezăm la o coadă pe trei rânduri. Mereu stau jos în al treilea vagon din față, dar pentru că fusesem absorbit de carte, m-am trezit mult mai în spate, în al șaselea vagon. În al treilea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
alunecase deja din mână. M-am prins cu mâna din mâner în mâner până am ajuns la bara de lângă ușă. Am apucat-o strâns. Am coborât din metrou și eram gata să mă sprijin cu mâna de peretele de la capătul peronului. Îmi aduc aminte că mă gândeam: Dacă nu ajung până la perete, pot să cad și să mă lovesc la cap.» În cele din urmă am simțit ceva rece în mâna dreaptă și am crezut că era peretele. Apoi mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
că am stat jos până la Sakuradamon. În ziua aia nu aveam ședință și mă simțeam relaxat. Am ajuns în stația Sakuradamon la 08.20, apoi am mers până la Kasumigaseki prin față pe la Direcția Generală a Poliției și am coborât la peron pe această intrare (îmi arată pe hartă intrarea A2). Când să trec de aparatele de la metrou, am văzut o pancartă mare pe care scria: «Din cauza unei explozii, toate metrourile au fost oprite.» Nu am citit tot, dar scria ceva de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
exista posibilitatea ca metroul să fie pus funcțiune imediat, așa că m-am așezat la rând. Dar nici urmă de metrou. Am renunțat și m-am îndreptat către linia Chiyoda. De la stația Nogizaka mai e puțin de mers pe jos. Dar peronul era atât de plin de oameni, că nu puteai să te miști. Pentru că ușile metroului din direcția opusă erau deschise, m-am gândit să trec prin metrou. Era un tren de pe linia Hibiya care venea dinspre Naka-meguro și se ducea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
sau a murit. Când metroul a ajuns în stația Kamiyachō, am coborât împleticindu-ne, cât pe ce să ne prăbușim și noi. Pentru că erau mulți călători, părea că s-au revărsat apele. Panică. Chiar așa, panică. Stăteam pe vine pe peron. Atunci m-am gândit că, dacă mă chircesc, o să fie bine. Nu a fost așa. La stația Kamiyachō aerul deja era impregnat cu gaz. Câțiva călători s-au dus la conductor și l-au rugat să vină, ceva nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-o pe tânără în brațe și m-am grăbit către ieșire. Mă clătinam și am reușit să urc scările până la casa de bilete. Acolo era o mare de oameni. Noi încercam să urcăm și ceilalți coborau scările, ca să ajungă pe peron. La casa de bilete ne-au spus să așteptăm. Am strigat. Am țipat de mai multe ori: «Vă rog! Vă rog! Vă rog! (în japoneză)» Am urlat și la oamenii care veneau din direcția opusă și care mă împingeau. Dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
dureau ochii. După ce mi s-a făcut rău, mi-am dat seama ce era. Toți călătorii care se aflau în acel vagon au coborât la stația Kamiyachō, dar metroul a mers mai departe, așa contaminat. Cei care erau atunci pe peron cred că nu s-au gândit că se întâmplase cine știe ce. Eu însumi întenționam să mă urc în următorul metrou. Acum mi se pare ciudat, dar atunci așa gândeam. Chiar erau oameni în stație care așteptau metroul. Cred că nici eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ajung la destinație. Acesta mi-a răspuns: «Pe linia Chiyoda încă se circulă.», «Deci, mă duc până la Hibiya pe linia Chiyoda, de la linia Toeimita merg până la Tamachi, apoi mă urc în autobuz.» Observatorul mi-a dat biletele. Ca să ajung la peronul liniei Chiyoda, trebuia să străbat de la un cap la altul al peronului liniei Hibiya. M-am dat jos odată cu niște polițiști de la Poliția Metropolitană. Eram patru sau cinci persoane. Am coborât împreună scările. Atunci nu eram deloc impacientat. Nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
circulă.», «Deci, mă duc până la Hibiya pe linia Chiyoda, de la linia Toeimita merg până la Tamachi, apoi mă urc în autobuz.» Observatorul mi-a dat biletele. Ca să ajung la peronul liniei Chiyoda, trebuia să străbat de la un cap la altul al peronului liniei Hibiya. M-am dat jos odată cu niște polițiști de la Poliția Metropolitană. Eram patru sau cinci persoane. Am coborât împreună scările. Atunci nu eram deloc impacientat. Nu era nicidecum o atmosferă care să transmită că era vorba despre o situație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
în primul vagon. În stație nu mai era nimeni, dar în magazinul din stație, care era deschis, se afla o vânzătoare. Doar pe ea am văzut-o atunci. Toate ușile metroului erau deschise. Am mers repede și am trecut la peronul de pe linia Chiyoda. Nici la Chiyoda nu era nebunie, lucrurile se desfășurau normal, doar că nu erau prea mulți oameni. Îmi aduc aminte că metroul care mergea spre Yoyogi-uehara nu a oprit în stație la Kasumigaseki. A mers mai departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
la linia Marunouchi. E mai bine să stau în față ca să pot schimba repede, dar e foarte aglomerat și mă urc urc în primul vagon, la ușa din spate. Însă, în ziua aceea metroul a venit imediat ce am coborât la peron, așa că m-am urcat pe la a doua ușă, cea din mijloc. Nu am putut să înaintez până în partea din spate. Am mai mers un pic și am rămas acolo în picioare. Cam între ușa a doua și a treia. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
nou răceala, așa că am scos batista și mi-am pus-o la gură. Când am ajuns în stație, cinci persoane au ieșit în fugă din metrou și i-au spus ceva observatorului care se afla în partea din față a peronului. La stația Roppongi, observatorul stă mereu în partea din față a peronului, dar cei cinci indivizi au ieșit din metrou de parcă ardeau de nerbădare ca ușile să se deschidă. Văzând asta, mi-am zis: « Ce ciudat! Oare ce s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
gură. Când am ajuns în stație, cinci persoane au ieșit în fugă din metrou și i-au spus ceva observatorului care se afla în partea din față a peronului. La stația Roppongi, observatorul stă mereu în partea din față a peronului, dar cei cinci indivizi au ieșit din metrou de parcă ardeau de nerbădare ca ușile să se deschidă. Văzând asta, mi-am zis: « Ce ciudat! Oare ce s-o fi întâmplat?». Vorbeau cu observatorul și parcă se plângeau de ceva. Metroul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
persoana aceea care spusese că nu mai vedea, dar, cum a pus piciorul în stație, s-a prăbușit pe jos. Un bărbat s-a dus la cabina conductorului și a bătut cu putere în geam. Observatorul se afla la capătul peronului, așa că l-a informat pe conductor că se întâmpla ceva ciudat. Pachetele cu sarin fuseseră puse în primul vagon, la a treia ușă. Exact locul pe unde mă urcasem eu mereu. Le-am văzut după ce toată lumea a coborât din metrou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]