2,472 matches
-
si simplu Diaspora, în ebraică „Golá” (גולה), iar conducătorii ei se numeau, în limba arameică „Resh Galuta” (Conducător al Exilului, adică al evreilor din exil) (în ebraică Rosh Hagolá) Evreilor din Babilonia li se datorează compilarea Talmudului babilonian. Sub stăpânirea persană - a parților și a Sasanizilor -comunitatea evreiască din Babilonia a fost centrul principal al gândirii și teologiei iudaice. Persecuțiile din timpul dominației islamice a califilor arabi și invazia mongolilor au dus la declinul poziției iudaismului babilonian în Diaspora evreiască. Sub
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
au distrus Templul evreiesc din Ierusalim, cunoscut ca cel Dintâi Templu. În aceste împrejurări mulți iudei au fost transferați cu forța în Țara Babilonului, ceea ce este cunoscut in istorie ca „Exilul babilonian”. După câteva decenii, prin 539 î.Hr regele persan Cirus cel Mare, care a cucerit Regatul babilonian, le-a permis evreilor exilați printr-un edict, să se întoarcă în Iudeea, eveniment cunoscut ca „Întoarcerea în Sion” (Shivat Tzion). Totuși, din motive economice, numeroși evrei au hotărât să rămână în
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
cunoscut ca „Întoarcerea în Sion” (Shivat Tzion). Totuși, din motive economice, numeroși evrei au hotărât să rămână în Babilon, și numai o mica parte din exilați au revenit în Iudeea sau Țara Israelului care era în acea vreme o provincie persană. Limba oficială a Imperiului babilonian, și apoi a Imperiului persan Ahemenid a fost limba arameică, limba semitică, foarte apropiată de ebraică. Din acea vreme si limba vorbită a evreilor din Babilon dar și în Iudeea a devenit arameica, ebraica păstrându
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
economice, numeroși evrei au hotărât să rămână în Babilon, și numai o mica parte din exilați au revenit în Iudeea sau Țara Israelului care era în acea vreme o provincie persană. Limba oficială a Imperiului babilonian, și apoi a Imperiului persan Ahemenid a fost limba arameică, limba semitică, foarte apropiată de ebraică. Din acea vreme si limba vorbită a evreilor din Babilon dar și în Iudeea a devenit arameica, ebraica păstrându-și statutul de limbă principală a cultului religios. În anii
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
sinea lor, cât și "nous", adesea tradus ca "înțelegere" sau "inteligență" și "sophia" sau "înțelepciune". Nous este o cunoaștere intuitivă a primelor principii, ce sunt indemonstrabile; sophia este combinația acestei "înțelegeri" cu știința. Urmându-l pe Aristotel, medicii filozofi musulmani persani, Avicenna și Ibn al-Nafis, au elaborat mai departe înțelegerea Aristotelica a sufletului și au dezvoltat propriile lor teorii asupra sufletului. Ambii au făcut o distincție între suflet și spirit, și în special, doctrina Avicenniană asupra naturii sufletului a fost influentă
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
mai puteau explica cum un dumnezeu pretins a fi drept și bine-intenționat în ce-i privește, mai putea reține aceste calități, cât timp ei erau înrobiți de străini, iar statul lor virtuos adus în neființă. Exilul babilonian, mai târziu dominația persană dar mai ales cea elenistă (și mai târziu romană), au reprezentat tot atâtea traumatisme care rămâneau fără sens fără o schimbare de concepție teologică. Influența culturilor persană și mai ales elenistă au jucat în mod cert un anumit rol în
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
străini, iar statul lor virtuos adus în neființă. Exilul babilonian, mai târziu dominația persană dar mai ales cea elenistă (și mai târziu romană), au reprezentat tot atâtea traumatisme care rămâneau fără sens fără o schimbare de concepție teologică. Influența culturilor persană și mai ales elenistă au jucat în mod cert un anumit rol în această schimbare de concepție teologică; schimbarea însăși a fost și a rămas disputată aprig, chiar până la dispariția în istorie a vechiului iudaism pre-rabinic. Populația urbană și clasa
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
Șamil s-a impus printre musulmanii din Caucaz ca un tânăr educat și bun-cunoscător al Coranului și Sunnei. Șamil s-a născut într-o perioadă de expansiunea a Imperiului Rus în teritoriile controlate până atunci de Imperiul Otoman și Imperiul Persan. (Vedeți și Războiul ruso-persan (1804-1813) și Războaiele ruso-turce). După cucerirea zonei de către ruși, mai multe națiuni caucaziene și-au unit mișcările de rezistență impotriva stăpânirii țariste, ceea ce a dat naștere la Războiul Caucazului. Printre primii lideri ai rezistenței popoarelor caucaziene
Imam Șamil () [Corola-website/Science/318226_a_319555]
-
interzis de autorități. De cealaltă parte, Iranul acuza regimul Ba’th ca fiind anti-Islamic și o marionetă a puterilor occidentale. Totodată, regimul de la Bagdad era acuzat de acte de agresiune împotriva Iranului, datorită suportului acordat separatiștilor din Khuzestan, străveche provincie persană, cărora Irakul le promisese public asistență în vederea eliberării “Arabestanului”. Conform celor declarate de guvernatorul general al provinciei, Amiralul Aḥmad Madani, Irakul furniza arme rebelilor. În repetate rânduri, trupe irakiene atacaseră orașe de graniță, în special orașele kurde din nord-vestul Iranului
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
zile înainte de înființarea Emiratelor Arabe Unite. În septembrie 1980, Irakul a formulat o cerere absurdă și provocatoare privind suveranitatea asupra celor trei insule, cerând recunoașterea „drepturilor legitime” ale Irakului asupra celor trei insule. De asemenea, Irakul a revendicat provincia Khuzestan, veche provincie persană, bogată în zăcăminte de petrol. Conform ideologiei pan-arabe a partidului Ba’th, Khuzestanul aparține națiunii arabe și trebuie returnat acesteia. Principala cauză a războiului a fost ambiția lui Saddam Hussein ca Irakul să devină principala putere economică și militară
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
joc asemănător cu tablele, intitulat ifranjiah (ceea ce înseamnă „Francii”). În Iran, denumirea jocului este takhte nard, iar în Israel și în Orientul Mijlociu mai este cunoscut și ca shesh besh (ceea ce înseamnă „șase și cinci”). Numele nardshir vine din două cuvinte persane: "nard" (Bloc de lemn) și "shir" (Leu) care se referă la cele două tipuri de piese puse în joc. În mai multe texte arabice se dezbate legalitatea și moralitatea acestui joc. În secolul al VIII-lea școlile musulmane de jurisprudență
Table () [Corola-website/Science/316852_a_318181]
-
unuia dintre jucători ajunge pe același punct cu a unui adversar, este plasată peste a acestuia, care devine „arestată” și nu mai poate fi mutată până când adversarul nu își mișcă propriul pul. În unele țări arabe este păstrat încă limbajul persan sau kurd la anunțarea cifrelor zarului, în locul limbajului arab modern În zona Podișului Iranului și a Caucazului, mai ales în Iran, Armenia, Azerbaijan, Georgia și Rusia este foarte răspândit jocul "narde". Fiecare jucător posedă câte 15 puluri plasate în propria
Table () [Corola-website/Science/316852_a_318181]
-
iar la est de Misia și Marea Marmara. Regiunea era populată din mileniul I î.H. de triburi trace, cel al bitinilor dând numele întregului ținut. Bitinia beneficiază în secolele VI-IV î.H. de o largă autonomie în cadrul Imperiului Persan, fiind condusă de dinastii locale. Pe litoral, în secolele VII-VI î.H., sunt fondate coloniile Calcedon și Astacos. În epoca luptelor dintre diadohi, principele trac Zipoites se emanicipează de sub autoritatea lui Lisimah și adoptă în 297 î.H. titlul
Bitinia () [Corola-website/Science/315036_a_316365]
-
un ghid de neînlocuit, în timp ce discursul publicat "Obscenity and the Arts" explorează aspecte ale pornografiei. Burgess a fost poliglot, stăpânind limbile Malay, rusă, franceză, germană, spaniolă, italiană și galeză pe lângă Engleza nativă, precum si noțiuni de ebraică, japoneză, Chineză, suedeză și persană. "Educația lingvistică a lui Burgess", scriu Raymond Chapman și Tom McArthur în "The Oxford Companion to the English Language", "e vizibilă în dialogul îmbogățit de pronunțări distinctive și în plăcerile limbajului." Interesul său în lingvistică s-a reflectat în jargonul
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
care îmbracă precum o dantelă toată suprafața celor patru fațade, inclusiv contraforturile și arhivoltele de pe laturi și de la baza clopotnițelor". Ornamentațiile sunt din cele mai variate: nișe adânci cu arcade fasciculate conform modelelor orientale, colonete ca ale bisericilor rusești, vase persane din care se ridică ramuri înflorite, motive geometrice întâlnite și în Georgia și Armenia, paramentul împărțit de o centură în formă de sfoară răsucită încadrată de două benzi de marmură decorate în stil renascentist sau baroc. Toate acestea se aranjează
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
învăța limba slavonă și alte limbi slavice. Csoma a plecat în expediție pe cont propriu în noiembrie 1819 cu un pașaport temporar. A trecut prin București, Sofia, Plovdiv, Rhodos, Alexandria, Cipru, Beirut, Tripoli, Latakia (Siria), Aleppo etc. Îmbrăcat în haine persane, a plecat în 1821 din Khorasan, trecând prin Bagdad, Teheran, Buhara, Lahore. O parte a călătoriei a petrecut-o în compania a doi ofițeri francezi, Jean-François Allard 8 and Jean-Baptiste Ventura, care l-au însoțit de la Peshawar la Lahore. De la
Sándor Kőrösi Csoma () [Corola-website/Science/322711_a_324040]
-
că obțin câștiguri nemeritate prin creșterea artificială a prețului bulbilor de lalele. Ca urmare, a fost inițiată o acțiune legală condusă de judecătorul capitalei prin care prețul lalelelor a fost reglementat. În 1730, Imperiul Otoman a fost atacat de Imperiul Persan. Otomanii s-au dovedit a fi complet nepregătiți. Înfuriate de înfrângerile militare, pe care le puneau pe seama venalității marelui vizir și pe lipsa de interes a sultanului pentru treburile statului, populația și trupele din capital imperiului s-au revoltat. Rebeliunea
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
numit Hănī, a fost soldat în armata lui Marwan al II lea, ultimul calif omeyyad, trimisă de la Damasc pentru a potolii tulburările din acea zonă a califatului. După venirea Abbasizilor la putere, s-a căsătorit cu o femeie de origine persană, numită Jullaban și s-a stabilit într-un sat din acea regiune. Tatăl său a murit când el era încă copil, iar mama sa s-a mutat împreună cu el la Basra. Aici, Abu Nuwas a învățat Coranul la o școală
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
sunt incerte. Se presupune că ar fi murit în anul 813, la scurt timp după uciderea califului Al-Amin. Se spune că ar fi murit din cauza unei boli, însă există și o variantă conform căreia ar fi fost otrăvit de familia persană Nawbakht, din cauza unei satire la adresa membrilor familiei. Filologi medievali au declarat ca au existat trei mari poeți din Yemen: Imru’ al-Qays, Hassan ibn Thabit și Abu Nuwas. Ca formă, poeziile lui Abu Nuwas continuă tradiția literară arabă prin metrica rigidă
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
Abu Nuwas conține un întreg capitolde poeme cinegetice, care conțin descrieri ale animalelor. Poeziile au fost adunate după moartea poetului. Limbajul folosit este simplu, fiind folosite și unele vulgarisme aflate în circulație la vremea respectivă, precum și o serie de cuvinte persane. Stilul său este simplu, melodios, metrii sunt variați și scurși. Criticii clasici și moderni îl recunosc pe Abu Nuwas ca unul dintre cei mai mari poeți arabi din toate timpurile Se numără și astăzi printre cei mai apreciați poeți ai
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
Argead. Lisimah cu frații săi au crescut cu statut de macedoneni, ocupând poziții importante în cercul lui Alexandru și educat la curtea din Pella. A fost, probabil, numit "Somatophylax" în timpul domniei lui Filip al II-lea. Iar pe durata campaniilor persane ale lui Alexandru, a fost unul dintre gărzile lui de corp. În 324 î.Hr., în Susa, el a fost încoronat în semn de recunoaștere pentru acțiunile sale în India. După moartea lui Alexandru în 323 î.Hr., a fost numit de
Lysimachos () [Corola-website/Science/301556_a_302885]
-
și Seleucus a fost încheiată, Lisimah, sprijinit de trupele lui Cassandru, a intrat în Asia Mică unde a întâlnit o mică rezistență. La apropierea lui Antigonus s-a retras lângă Heraclea Pontica, căsătorindu-se cu regina văduvă Amastris, o prințesă persană. Seleucus i s-a alăturat în 301 î.Hr., iar în bătălia de la Ipsus Antigonus a fost învins și ucis. Puterile sale au fost împărțite între învingători. Partea lui Lisimah a fost Lidia, Ionia, Frigia și coasta de nord a Asiei
Lysimachos () [Corola-website/Science/301556_a_302885]
-
în mod definitiv în urma invaziei coaliției bablioniene și medice care au cucerit în 612 î.Hr. Ninive și au jefuit ultima capitală, Haran, în 608 î.Hr. Peste mai mult de jumătate de secol atât Asiria cât și Babilionul au devenit provincii persane. Deși, asirienii au distrus civilizația elamită, cultura asiriană a influențat la rândul său imperiile succesoare medic și persan, popoare indo-iraniene dominate de asirieni.
Imperiul Neo-Asirian () [Corola-website/Science/321297_a_322626]
-
aproape de lucrările de construire a mausoleului. Mai târziu clădirea a servit și la înmormântarea altor moguli, fiind un loc de refugiu pentru ultimul mogul, Bahadur Shah II (1775-1862), care cade aici în mâna englezilor. Mausoleul este executat în stilul elegant persan fiind printre cele mai frumoase monumente din Delhi. Reportaje
Delhi () [Corola-website/Science/299833_a_301162]
-
Ordinul Mawlaw'īyya / Mevlevi, sau Mevlevilik / Mevleviye este un ordin sufi fondat in Konya de adepții lui Jalăl ad-Dīn Muhammad Rūmī (persană: جلالالدین محمد رومی), cunoscut și ca Jalăl ad-Dīn Muhammad Balkhī (جلالالدین محمد بلخى),Mawlănă (مولانا, "învățătorul nostru"), Mevlânâ, Mevlevî (مولوی "Mawlawī", "învățătorul meu"), sau doar, simplu, Rūmī (1207 - 17 decembrie 1273), poet persan, jurist, om de
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]