1,274 matches
-
e vremea. Nu întârzie mai mult de o clipă, plecă cu piciorul stâng și se întoarse cu piciorul drept, din nou fericit, aducând vestea cea bună, Plouă mult mai puțin, aproape s-a oprit, și deja încep să se vadă petice de cer senin. Puțin a lipsit ca membrii prezidiului și delegații partidelor să nu se cuprindă într-o îmbrățișare, dar bucuria le-a fost de scurtă durată. Monotonia cu care picurau alegătorii nu se alteră, venea unul, venea altul, veniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
urmă, vor fi mai puternice decât perfecțiunea vremii și a peisajului, împingând-o către un ungher mărginaș al memoriei. Dacă e să-mi amintesc cumva de ziua aceea, ea e ca un puzzle, un morman de senzații izolate. Ici un petic de cer albastru; colo un mesteacăn argintiu, reflectând în scoarță lumina soarelui. Nori care arată ca niște chipuri omenești, ca niște contururi de țări, ca niște animale imaginare, cu câte zece picioare. Viziunea neașteptată a unui șarpe inofensiv care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu-l sufoca. Zi după zi, îl preschimba lent în omul care fusese dintotdeauna destinat să devină. Cu atâtea lucruri bune care se întâmplau la capitolul dragoste, cititorul s-ar putea lăsa ademenit să creadă că fericirea generală domnea peste peticul nostru de Brooklyn. Dar vai, nu toate căsniciile sunt menite să dureze. Toată lumea știe asta, dar care dintre noi ar fi ghicit că cea mai puțin fericită persoană din cartier în decursul acestor luni avea să fie fosta iubire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de subzistență. Adăugați la aceasta îndelungatul și dramaticul episod comunist și veți avea peisajul (aproape) complet. Rezultatul poate fi văzut și din avion, căci oricine survolează spațiul țării poate vedea nesfîrșitele „curele” în care orice tată grijuliu și-a împărțit peticul său de pămînt pentru a face dreaptă moștenire feciorilor săi. De performanță nu poate fi vorba în aceste condiții, iar invocarea legilor pieței este o cruntă ipocrizie : nu poți face economie de piață fără acces la mijloace de producție. Complementul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mult mai largă decît se consideră uneori. Doar că nu a fost „rezistență”. Îmi aduc aminte, în acest sens, de o bătrînică din Snagov cu care am stat mult de vorbă după 1990. Avea o casă mică, țărănească și un petic de vie ce se termina brusc în lotul blocurilor ceaușiste. „Trebuiau să mă demoleze și pe mine”, îmi povestea bătrîna. „A venit un tovarăș de la primărie să-mi spună că peste o lună o să-mi dărîme casa și să mă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pentru cîrpit cămășile lui Vasile etc. Cu migală și răbdare, toate obiectele adunate în gospodărie au fost astfel etichetate. A rămas un capăt de ață, aflat într-un sertar. Bătrînica l-a strîns cu grijă, l-a legat de un petic de hîrtie și a scris pe el : „nu folosește la nimic”. După care l-a pus la locul său, în sertar... Povestea e prea frumoasă ca să fie adevărată. Dar sigur a fost reală ! Despre iubire și senilitate Ea încearcă să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fi să plătim impozit pe fiecare sărut. Femeile își câștigă florile mai întâi cu nurii, apoi cu cratița. Iubirea - marea funie care ne-ar putea scoate din abis. Ce-ar fi putut, oare să-i spună Don Juan Julietei? Un petic de velă tot i-a rămas iubirii noastre. Iubirea marilor creatori nu înseamnă tandrețe, ci zidire. Ana lui Manole nu este decât un cap de listă Bărbații admiră femeile inteligente și le preferă pe cele frumoase. Prea mulți au făcut
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tratează, de regulă, arta ca pe o frivolitate. O poezie poate surpa un imperiu. Unii scriu fără mandat, alții - fără talent. Singura răzbunare admisă geniilor este creația. Frigiditatea este a științei. Pilonii artei nu pot fi decât incandescenți. Câte un petic de cer a furat fiecare artă. Marea artă trăiește din răni metafizice. În artă, dacă admiri, devii epigon. Originali sunt cei care au dezgustul foarte dezvoltat. În timp ce filosoful risipește puful păpădiei, scriitorul încearcă să recompună corola. Poeții contemporani își afișează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o pirostrie într-un ceaun uriaș din tuci, zoios și înnegrit de fum, un fel de zeamă cu spumă urâtă la vedere, la miros și culoare; cu o linguroaie din lemn, o bătrână pe jumătate goală, pe jumătate învelită în petice; uscată, zbârcită, în gură numai cu doi colți negri, tociți și afumați, amesteca conținutul care bolborosea și se umfla permanent, gata să dea pe dinafară. Ce fierbea acolo bătrâna aceea? l-a întrebat pe Grigore a doua zi. Bătrâna este
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
copii mari: un băiat, după aspectul exterior de vreo patruzeci de ani, și o fată cu vreo cinci ani mai tânără. Băiatul, cât era ziulica de lungă, vara într-o salopetă uzată de doc, iarna într-o pufoaică cârpită cu petice de culori diferite, împingând permanent o roabă hodorogită de care nu se despărțea niciodată, cutriera străzile în căutare de lucru. Era harnic în felul lui. Pentru o bucată de pâine sau câteva hârburi ce nu-și mai găseau locul prin
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
urmă tot mă confunzi tu cu femeile ușoare? Te bat, Valy! Valy luă desuurile în mână și le mirosi de câteva ori făcând Ah, ce mireasmă! Când mă gândesc ce forme grozave, ce rotunjimi cuprind chiloții ăștia mici cât un petic și sutienul acesta ca două cuiburi de mierlă, nu m-aș mai gândi deloc la moarte și le aranjă din nou pe hârtia de împachetat de pe căpătâiul dormezei. Se observa clar că și această mișcare fusese în program. N-am
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o numise gunoi. Era convins că și Regizorul și toată lumea îi vor susține argumentele. Niciodată nu-l mai văzuse Gerard pe Sima așa de dornic de a se descătușa: < -Și zi așa, d-le dramaturg. Ți-ai dat o-n petic. Hă, hă! Cum te-ai văzut scriitoraș, cum ai început să faci din noi personaje și să ne persecuți. Ai uitat că trăim într-un stat democratic și că suntem egali în drepturi? S-au dus timpurile când scriitorul își
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rază de cinci sute de kilometri pătrați; și s-a săpat un puț, s-au ridicat ziduri crenelate, s-au adus mobile hodorogite, rămășițe, fără îndoială, ale unor vechi cazărmi desființate, și niște oameni au fost condamnați să păzească un petic de deșert, atât de deșert, încât, potrivit tradiției, niciodată, nici un călător nu s-a apropiat de Gerifíes. Și mai spunea tradiția că cei din garnizoana Legiunii franceze aflaseră abia după trei luni că nu mai erau forțe coloniale, ci niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
materie de prenume, de parcă Z nu ar fi fost de-ajuns. Probabil că se plictisise lumea de Z. Mă prezentasem, însoțit de cadoul Ninetei, vioara, la câteva concursuri de interpretare unde, invariabil, primeam aplauze ca toți ceilalți competitori, și niște petice de hârtie pe care scria diplomă sau premiu. De fiecare dată când eram premiat, niște doamne cu fețe îmbâcsite de vopseluri, de parcă erau niște apași, sau niște domni care miroseau ca butoaiele de la bodega din colț mă pupau de zor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
scotea din papuci. Chiuia cât chiuia, până ce vecina înțelegea că iubitul ei polițist era gata de ceea ce și lui Dumezeu îi place, atât de mult, noaptea, dacă-i frumos... Faptul, deși pentru întreaga omenire, de nebăgat în seamă, pentru acel petic de loc, era, totuși , de o importanță deosebită. Cel puțin, așa devenise, de câtva timp încoace. și iată pentru care motiv. În vecinătatea postului de poliție se afla o casă, în care trăiau o bunică și nepoții ei, Luca și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
s a dezvoltat, ca un copilaș iubit și întreținut cu dragoste. Tatulici și-a continuat acțiunea patriotico revigoratoare de mediu, prin alte și alte locuri, punând în valoare, în acest fel, o bogăție care avea să devină, peste ani, mici petice de pădure. Timpul a trecut, mulți au aplaudat și lăudat inițiativa, însă, au fost și mulți care au luat-o peste picior, motivând, că, în timp ce țara arde, de marile necazuri care o bântuiau, baba se piaptănă, cu plantatul câtorva sute
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pieptenele, înmuindu-l iarăși în vopsea și așezându-l pentru a treia oară, cu siguranta celui care a făcut același lucru de un milion de ori și știe că n-are timp de pierdut. La sfârșit, îi șterse cu un petic curat de pânză picăturile de sânge care ieșiseră din câteva dintre rănile aproape invizibile, amestecându-se cu vopseaua neagră, apoi mormăi cu o voce răgușita: Ajunge pentru azi. Dar mai pot, protesta Tapú. Știu, răspunse bătrânul, incepand să-și strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Însă aceștia nu au rădăcini destul de mari ca să fixeze pământul de pe pante, așa că tot acel sol mănos a fost înghițit de mare sau s-a transformat în praf, iar acum insulele nu sunt decât niște cocoașe de oase pietroase, cu petice de iarbă maronie ici-colo și șopârle. Naxos e frumoasă, dar nu tocmai verde. Nu acum, în orice caz. Chelnerița ne servi frappé-urile cu lapte și zahăr fără să ne întrebe, însă eu eram îmbrăcat puțin à la Hunter S. Thompson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apă, pe sub corpul meu, trăgându-mă într-un mic vârtej de gânduri dezlânate. Arătarea din ecranul electrostatic al televizorului. Iisuse. Am lovit mai repede din picioare, luptându-mă cu lichidul, încercând să-mi aduc în minte imaginea solidă a unui petic de uscat. Dar n-am reușit decât să împroșc în jur fragmente de celule cenușii. Apoi un alt curent subacvatic mă trase în jos. Arătarea trecu din nou pe sub mine și nemiloasa forță pe care o dezlănțui în urma ei mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vânt Stăteam pe marginea patului meu din hotelul Willows și despachetam un dictafon nou din cutia lui de plastic și polistiren. La începutul serii, lumina palidă a soarelui bătea spre portocaliu, umbrele zilei se alungeau și nu mai lăsau decât petice abandonate de lumină. Hainele mele ude și noroioase zăceau grămadă în fața dulapului. Aruncasem pe mine o pereche de pantaloni scurți și-o bluză veche, cu glugă. Jacheta de camuflaj a fetei atârna pe spătarul scaunului, cizmele erau așezate dedesubt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
până peste cap să supraviețuiesc. Și am plâns și am plâns și am plâns. Trecură clipe mohorâte, spălăcite. Și-atunci. Spatele îmi fi atins de-o căldură. Am ridicat ochii. Raze de soare, lumină răzbătând prin ceață și decupând mici petice călătoare de albastru pe oceanul rece. Mi-am schimbat poziția pe epava lui Orpheus, încercând să văd prin ceața tot mai rară bărcuța lui Ian. M-am întors din nou, încercând să văd mai bine și-n clipa aceea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ochelarii savantului Johns străluceau de satisfacție În razele soarelui matinal). Și cînd te gîndești că Napoleon a fost Înfrînt de niște oameni de rînd, de niște materialiști! Țărani și prăvăliași. Oameni care nu vedeau mai departe de tejgheaua sau de peticul lor de pămînt și care nu Înțelegeau să-și schimbe obiceiurile. Drept care, Napoleon a sfîrșit pe insula Sfînta Elena. — Nu prea pari un patriot convins, zise Digby. — Ba sînt, protestă Johns. Și eu sînt tot un om de rînd. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o nonșalanță aproape golănească. Fără ca vreun deget să-i fi apăsat tastele pentru a forma codurile de eliberare, bancnotele ieșeau prin fanta aparatului și cădeau pe pavaj. Neînvățate cu o asemenea libertate, departe de spațiile strâmte și Întunecoase ale portofelelor, peticele de hârtie filigranată plecau la plimbare În grupuri, ca niște școlari În excursie. Se prelingeau ușoare de-a lungul trotuarului, trecând peste capote și parbrize. Câte-o bancnotă Își mai lipea curioasă fața de vitrina unui magazin, se mai agăța
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
câmpului au izbucnit Într-un râs gros și gâlgâit, care-a răspândit În jur un iz de benzină de proastă calitate. Și celelalte autoturisme au Început să se uite chiorâș către respectivele cabriolete. „Ce-i aia să ai doar un petic de pânză deasupra capului, și nici ăla permanent?“, a clevetit subțire un automobil blindat folosit pentru transportul valorilor bancare. „Cam ușuratice domnițele, ia uite cum fac din semnalizator spre toată lumea“, au remarcat niște mașini corpolente, care se Întorceau de la o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pildă, un stat a declarat război unei forme de dizenterie pitică, dar a fost silit apoi să ceară armistițiu și câteva milioane de olițe. Încet-Încet, lumea s-a consolat cu gândul Înfrângerii și din ce În ce mai mulți cetățeni au Început să poarte petice de pânză peste gură sau măști chirurgicale, Încât aveai impresia că străzile erau pline de medici așteptând să intre În operație. Un tip ingenios inventase scannerul pentru microbi, care a fost un mare succes de piață, până când, ca orice invenție
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]