14,286 matches
-
în brațe, cățelușul o lingea cu limbuța lui roz pe față... Era o dragoste la prima vedere! Toni, care observă scena, era mulțumit de spectacol, gândind poate: "domnișoară, eu am stăpânul meu, ăsta micu' e al matale"! Ana îl boteză Pic și din dimineața aceea erau nedespărțiți, Pic cel mic trepădând în urma ei peste tot. Acum, cu noul tovarăș alături, Ana se apucă de lucru, ba la caietul de schițe, ba la computer... La un sfârșit de săptămână, Petre o invită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu noul tovarăș alături, Ana se apucă de lucru, ba la caietul de schițe, ba la computer... La un sfârșit de săptămână, Petre o invită pe Ana în pădure. Pregătiră sucuri și sandvișuri, luară o pătură, cu Toni și cu Pic după ei merseră spre poienița cunoscută. În pădure era răcoare și bine, nu se auzea decât foșnetul brazilor și cântul păsărelelor. Ana începu iar cu întrebările: Tată, am găsit acasă, în bibliotecă, mai multe cataloage cu bijuteriile tale, pregătite pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a produselor Cooperativei, Ana desenase un brad înalt, verde, sănătos, pe ramurile căruia își găsise loc un cocoș de munte falnic, cu pene verzi-albastre strălucitoare, mărgele roșii în jurul ochilor și ciocul îndreptat spre înalt, trâmbițând BUCURA! Printre "reclame" apărea și Pic cel mic, la sticlele de sucuri pentru copii. Stătea fericit în două piciorușe, sprijinea de burtică o sticlă și, cu lăbuțele de sus, un pai cufundat în sucul "eco"! Ana, copila mea dragă, ce-ai făcut tu e minunat. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o sticlă și, cu lăbuțele de sus, un pai cufundat în sucul "eco"! Ana, copila mea dragă, ce-ai făcut tu e minunat. Tu nu ai talent, ai har de la Domnul! Nu sunt fata ta? La scenă asistau Toni și Pic, amândoi își manifestau bucuria stăpânilor învâr tindu-și cozile. Petre hotărî să consulte "specialiștii Cooperativei" și chemă, pentru "o reuniune de lucru", pe inginerul Pavelescu și badea Ion. Pe masa mare din fața verandei puseră "documentația". Începură a studia planșă cu planșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de lucrări pentru proba eliminatorie, altă mapă cu lucrări pentru "testul vocațional"... N-avea timp de pierdut! Marea și Bucureștiul rămân la locul lor și după intrarea la facultate. Acum rămânea la Bucura, cu livada, cu băncuța de sub nuc, cu Pic și Toni..., cu computerul, ce-și putea dori mai mult? La București, Petre se văzu cu domnul Friederich, care, protocolar, îl invită vizavi, la Intercontinental, la un "dejun de afaceri". Urcară la restaurantul de la etajul 12, unde domnul Friederich fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de la Bruxelles. Fusese ales președinte al "Cooperativei agroindustriale Bucura SA" și avea dreptul să ia hotărâri în numele Cooperativei, să semneze... Își făcuse și ștampilă! Cu actele pregătite, zbură la București, lăsând-o pe Ana iar în paza lui Toni și Pic cel mic, care, între timp, mai crescuse și trăgea tot timpul cu ochii la Toni, pentru a afla cum trebuie să se comporte un "dulău de pază"! La PNDR fu primit de conducere, discuția a fost pe probleme de proiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și un gard pentru îngrădirea obiectivelor și polițaiul din Bucura a fost solicitat să fie cu ochii pe "materiale". Cu șantierul inaugurat și toate puse la punct, Petre răsuflă ușurat. Reveni la Ana, la măsuța de sub nuc, la Toni și Pic cel mic... Cât fusese prins "în vale", Ana se ocupase de schițe și desene pentru facultate, dar și de gospodărie, de grădină, de bucătărie. Petre descoperi ce meșteră e fata lui în toate și ce bune bucate știe să pregătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
doar după prima brumă se trece la recoltat și că la sfârșit de săptămână va veni cu Ana la București, că urmează să se deschidă școala. Ana își luă rămas bun de la trandafiri, de la nuc, de la băncuță, îl puse pe Pic cel mic într-un coșuleț, Petre umplu portbagajul cu roșii, castraveți, ardei, cu primele pere și mere coapte și porniră spre București. Se întâlnise de dimineață cu "echipa de conducere", totul era în ordine. Lăsă lui badea Ion cheile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
porniră spre București. Se întâlnise de dimineață cu "echipa de conducere", totul era în ordine. Lăsă lui badea Ion cheile de la casă și rugămintea pentru Carmen să aibă grijă de Toni. De tot râsul a fost despărțirea lui Toni de Pic cel mic, ce tot scâncea și lătra trist din coșuleț! Cei de la "Mamaia" erau bronzați și bine dispuși, petrecuseră excelent, dar nici Ana și Petre nu se puteau plânge pădurea, aerul curat, mâncarea sănătoasă, serile lungi de discuții pe prispă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de începerea facultății... Camelia, care își terminase de mult săptămânile de concediu, își începu serviciul la Policlinică, dar și pe cel de gospodină. Ana era deja, din nou, școlăriță și, în afară de școală și lecții, se ocupa să-l obișnuiască pe Pic cel mic cu viața de orășean, respectiv program, disciplină și în general "bune maniere", ceea ce, pentru bietul de el, era cam mult, regretând libertatea de la Bucura. După câteva zile, în care se mai văzu cu domnul Friederich și cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
degetele de la mâna stângă pe muchia mesei și stă țeapănă, abia privind la farfurie. Bagă repede lingura în supă și - sprintenă și grațioasă ca o rândunică - o duce apoi la gură în unghi drept. Soarbe supa, din vârful lingurii, fără pic de zgomot. Privind naiv în jurul ei, fâlfâie lingura ca pe-o aripioară, fără să scape o picătură și fără să atingă farfuria. Cred că nu așa scrie în codul bunelor maniere că se mănâncă supa, dar mie-mi place foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
foarte ocupate cu strânsul lucrurilor și arderea gunoaielor din grădină. Mama n-a mișcat un deget. Își petrecea zilele cu diverse fleacuri, în camera ei. La un moment dat, mi-am luat inima-n dinți și-am întrebat-o, un pic cam aspru: — Ce s-a întâmplat? Nu mai ai chef să mergi la Izu? — Nu-i vorba de asta, răspunse ea, privind în gol. Pregătirile pentru mutare ne-au luat vreo zece zile. Într-o seară, pe când ardeam niște hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
unui lucru. Îmi era clar că nu dorea să-și părăsească locuința de care se atașase atât de mult. Însă a venit unchiul Wada să ne ducă la Izu. Bagajele fuseseră expediate înaintea noastră. Mama și-a pus paltonul fără pic de tragere de inimă. A făcut o mică plecăciune în fața lui Okimi și a celorlalți servitori care au venit să-și ia rămas bun, fără să scoată un cuvânt. Am plecat toți trei din casa de pe strada Nishikata. Trenul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în buzunarul de la piept. În zece minute voi fi în drum spre centrul satului. N-am să-l las pe fratele meu să pună mâna pe saké-ul acesta. Intenționez să-l beau singură... din pahar... în fiecare seară câte-un pic. Lumea ar trebui să bea saké din pahare. Nu vreți să veniți la mine? Domnului M. C. (rând liberă Iar a plouat astăzi. E un amestec îngrozitor de ceață și ploaie, de nu vezi la doi pași. Am așteptat răspunsul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
acolo niște flori roșii, uriașe, ca niște hortensii. Când eram copil, pe cuvertura de pe pat erau imprimate hortensii purpurii. Mă indispuneau întotdeauna. „Există într-adevăr hortensii roșii?“, mă întrebam eu de data asta. — Nu ți-e frig? — Nu. Doar un pic. Urechile mi s-au umezit de la ceață și sunt sloi. Am râs și l-am întrebat: — Ce s-o fi întâmplat cu mama? Băiatul îmi răspunse cu un zâmbet sfâșietor de trist și plin de compasiune: — E în mormânt. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
uită. M-am ridicat, străbătută de fiori din cap până-n picioare. M-am dus pe terasă și m-am uitat prin ușa de sticlă. Pe treaptă, se afla, la soare, un șarpe. M-a cuprins amețeala. „Știu cine ești. Un pic mai mare și mai bătrână decât data trecută. Ești șerpoaica ale cărei ouă le-am ars. Ți-am simțit răzbunarea apropiindu-se. Așadar, pleacă acum.“ M-am trezit implorându-l astfel pe șarpe, pe când stăteam cu privirile pironite asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Tachikawa. Am coborât la Nishiogi și m-am mai învârtit, pe furtună, până am găsit un polițist. Mi-a spus pe unde să o iau. Aproape fugeam pe străzile întunecoase. Am zărit felinarul albastru de la Chidori. Am deschis ușa fără pic de ezitare. Într-o cămăruță de șase tatami, în care tăiai fumul cu cuțitul, vreo zece persoane stăteau în jurul unei mese mari. Beau și discutau zgomotos. Trei dintre ele, femei, erau mai tinere decât mine. Beau și fumau cot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
am văzut. Aveam impresia că visez. Se schimbase. Șase ani. Devenise cu totul altul. El era oare curcubeul meu, M.C.-ul meu, rațiunea mea de a trăi? Șase ani. Era ciufulit, ca și altădată, însă părul lui nu mai avea pic de strălucire și se subțiase. Fața i se buhăise și era livid, iar ochii foarte roșii. Îi lipseau câțiva dinți din față, însă gura îi mergea întruna. Îmi făcea impresia unei maimuțe bătrâne, cocoțată într-un colț de cameră. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
valurile de la suprafața mării, apa de la fund, departe de a suferi vreo revoluție, rămâne aceeași, liniștită, trează, însă prefăcându-se că doarme. Cred că, în această primă confruntare, eu am fost capabilă să fac abstracție de vechea etică. Măcar un pic. Și am de gând să lupt și a doua, și a treia oară, împreună cu copilul pe care-l voi naște. Pentru mine, înfăptuirea propriei revoluții înseamnă să dau naștere copilului conceput cu bărbatul pe care-l iubesc și să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
îndură o alta. Eu n-ași ști să rezist, iar ceea ce s-a-ntâmplat Să rămână sub negre lințolii Și luați felinarul de-aici,,, E noapte. IV Să-ți fi spus cineva, nesălbatecă Cu amicii tăi cum erai, Păcătoasă un pic, fluturatecă, Ce destin te așteaptă încai: Cum vei sta a trei-suta, cuminte, Lângă gherla din Leningrad, Și cu lacrima ta cea fierbinte Vei topi al gheții răsad. Cum se clatină plopu-nchisorii Și-n celule, zdrobite se sting Vise caste și
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
genul de prozator de la care nu știi niciodată la ce să te aștepți. Oricât de elogiată i-ar fi o carte, următoarea străbate cu totul alte cărări tematice și stilistice. Formula din fotbal "echipa învingătoare nu se schimbă" nu are pic de relevanță când este vorba de scrisul lui Dan Perșa. După fiecare carte publicată, autorul aruncă tot din atelierul său de creație. Își montează o machetă nouă și începe o cu totul altă aventură, fără nicio legătură cu cele scrise
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
descriere a idealulul sau feminin, după care își îndeamnă fanii să-i urmeze exemplul. "Un prieten virtual de pe Facebook mi-a transmis o «leapșa» și m-am gândit s-o dau mai departe. Se numește «the threesome game». (știu, un pic neinspirată titulatura ;)) ) Jocul constă în a defini o femeie/un barbat cât mai apropiat de idealul tău, folosind principala calitate a trei persoane publice. Eu am spus: Distincția Monicăi Petrică, mintea Anastasiei Soare și fizicul Andrei Andreescu", a scris, marți
Bendeac a descris idealul său feminin. Ce calități trebuie să aibă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72150_a_73475]
-
în gol. Mentaliștii se pretează, așadar, de minune unor asemenea investigații de amănunt. Iulia Popovici semnalează bine, pe coperta a patra a cărții, o încredere, destul de rară proza care se scrie astăzi, în forța incantatorie a textului. Aș merge un pic mai departe de atât, căci există, în opinia mea, chiar câteva mărci filologice ale acestei confiențe. Una dintre ele vine din filtrul livresc care intermediază orice alegere. Prima povestire, de pildă, se petrece într-un Occident galo-prusac de început de
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
serialului se vor întâlni cu cei ai lui Meryem pentru o mediere a conflictului. Aflată în Germania, Meryem a ținut să-și liniștească fanii și să le mulțumească pentru gândurile bune. „Aceasta este prima zi în care mă simt un pic mai bine. Ce era mai rău a trecut. Can, iubitul meu, este alături de mine și asta mă ajută enorm. Nici nu vă închipuiți ce cadou imens pentru mine este să mă pot plimba cu el, să stau la aer curat
Suleyman Magnificul: "Hurrem", pe punctul de a fi dată afară by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72214_a_73539]
-
precizez), dar faptele relatate aparțin, de cele mai multe ori, unei realități non-fictive, adeseori lesne de identificat în turbionul mediatic al tranziției. Ceea ce individualizează scrisul lui Alexandru Vlad este, banal spus, formidabila adecvare a stilului la conținut. Cu eleganță naturală, fără nici un pic de ostentație, prozatorul reușește să transpună în scris toate octavele vieții. Finețea observației, subtilitatea analizei, moralismul implicit sau explicit, umorul abia schițat își găsesc formulele ideale de a fi puse în pagină. Fiecare cititor urmărește cu sufletul la gură dezvoltările
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]