24,603 matches
-
de petale. Dacă o începi, o mănâncă vlăbiile. Într-un loc în care așteptam să-mi vorbească vița-devie și floarea-soarelui, glasul pițigăiat mă face să sar ca arsă. Mă întorc și descopăr un țânc ciufulit. Cu o mână ține aproape de piept un codru zdravăn de pâine, iar cu cealaltă se sprijină într-un băț lung pe care l-a înfipt în țărână. La doi-trei metri în spatele lui, un dulău ca o oaie mă privește nedumerit: sunt om bun, sau rău? Încurcată
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în pantaloni scurți și cu o mutră de pițigoi, zbiară și el ceva, arătându-ne degetul mijlociu. Motanu dă din mână a lehamite, scoate o țigară boțită dintr-un buzunar și-o aprinde cu gesturi de expert. Trage adânc în piept de două ori și mi o întinde. N-apuc să trag nici un fum. În spatele lui Motanu apare, ca din pământ, plutonierul Ciocoiu, cu cascheta într-o rână și cu un rânjet dement. Motanu se scobește în nas, liniștit, când palma
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să mă tund, arăt ca o oaie tăvălită de lup și salvată în ultima clipă. Iau sticla de apă de lângă pat și o dau pe gât cu gâlgâituri. Mă învigorează ca o gură de oxigen pe care o tragi în piept cu disperare, după ce îți ții respirația mai mult decât trebuie. Mă ridic ca să merg la baie, dar mă ia amețeala imediat, de parcă mi-aș fi băut și mințile, și sufletul azi-noapte. Calc pe un ștecher uitat cu colții în sus
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-i privesc și mai adânc, dar totul începe să se întunece. Și nu vreau. Vreau să-i mai privesc o dată. Încep să mă zbat în nisip. Dacă mi-aș putea scoate o mână să apuc lopata. Trag aer adânc în piept, răscolesc nisipul ud și reușesc să apuc lopata cu mâna. După câteva minute de chin ies și alerg acolo unde marea nu mă mai poate ajunge. Găsesc sticla de vin. Beau pe nerăsuflate. Mă întind pe jos cu fața spre
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Tovarășului Meu Cel Mai Bun Trei, și aici începe lecția. Nu vreau să te plictisesc, e cu deltoizi și trapezi și extensii de braț în cinci serii a câte trei pentru cumularea masei musculare și cu albușuri de ou și piept de pui și suplimente alimentare, Tovarășul Meu Trei e chiar pasionat, e chiar expert, am băut cinci beri și-a lui a făcut iarba broaștei. S-au aprins luminile de noapte. Ultimul 103 s-a retras la depou. Exagerez, dar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
împă cată. Va muri în pace. Treizeci de metri, douăzeci de metri. Inspir, expir, nu mai existăm decât noi doi pe lume. Zece metri, cinci metri, doi metri, contact. Uni versul s-a oprit din curgere. Simt o înțepătură în piept și mi se înmoaie genunchii. Nu e durere, dar știu că e amorțeala pe care nu credeam că o voi simți niciodată. Nu pot vorbi, mă prăbușesc lent pe alee și mă uit în urma ei. Și-a întors ușor capul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu spui nimic. Dar eu nu mai respir, și amețesc, și tot pământul se învârte cu mine. Îmi curg milioane de lacrimi odată, toate câte s-au adunat, îmi bate inima atât de tare, încât simt că o să-mi spargă pieptul, am o durere as cu țită în tot corpul, în fiecare celulă, simt toată neli niștea, tot dorul, toată ciuda, toată frustrarea și, mai ales, toată vina. Încerc să respir și de data asta chiar mă sufoc. Dar simt, mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de sport, nea Pamfil, suflă din fluierul lui galben, care e pe zi ce trece mai murdar. Hai, la mijlocul terenului toți. Încălzirea. Încălzire. Pff, mai durează. Mă fac că-mi rotesc corpul, că îndoi câteva genuflexiuni, sar cu genunchii la piept. Eu sunt gata, zic. Taci, mă, acolo și mișcă-te, mă ia nea Pamfil. După cinci minute și câteva boabe de transpirație terminăm. Perfect. Mă duc să iau mingea de fotbal, îi strig profului. Un’ te duci, mă, stai aici
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fie! Și pentru că am pomenit de urmași noștri, să Începem cu ei, pentru că ei sunt Lumina, Împlinirea, Viața noastră pe pământ. Și, mai Întâi, să-i Învățăm ce este țara lor: Țara ta sunt brațele mamei care te țin la piept În siguranță. Țara ta sunt izvoarele care-ți adapă setea și te răcoresc. Țara ta sunt munții care te Învață să urci pînă la cer. Țara ta sunt dealurile domoale care te leagănă și te ocrotesc. Țara ta sunt cîmpiile
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
numai cu cunoștințe utile nu. Vi se pare normal? Mie nu. Vă mai dau exemple: am văzut un manual de limba română (atenție! nu orice fel de manual, ci de limba română limba pe care o sugem odată cu laptele de la pieptul mamei), pentru clasa a V-a și am rămas stupefiată de titlul unui subcapitol din carte, citez: "Verbulnucleul comunicării" și am deschis cartea la pagina citată și "ce descoperim"? Definiția verbului: "verbul este o parte de vorbire care Își modifică
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Simplul cetățean continuă „Să nu uităm că economia este a oamenilor și că oamenii trebuie puși pe primul plan” Acad. N.N. Constantinescu Iată că ați făcut-o și pe asta : războiul a Început, iar voi vă bateți cu pumnul În piept și nu mai puteți de bucurie că sunteți participanți de frunte la acest „război de eliberare a Irakului”. Mă mir cum de nu-i spuneți război sfânt, și după cum vă comportați, cam așa „ar cam fi cazul” să Înțelegem noi
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ca o zgripțuroaică. Auzea și vedea totul și prin somn. Înaintă, pășind pe vârfuri, până la celălalt pat. Obișnuită cu întunericul spăimos adunat din unghere, ca niște duhuri la pândă, desluși pe laviță trupul nemișcat al bătrânei, cu mâinile împreunate pe piept. Camera-ntreagă, sufocată de mirosuri grele ca de etuvă, părea cavou deschis din care fața bătrânei o înfiora cu prezența ca o amenințare, gonind-o cât mai repede de-acolo Ochi ei încordați se obișnuiră cu întunericul. Ușorul gâlgâit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mirosuri grele ca de etuvă, părea cavou deschis din care fața bătrânei o înfiora cu prezența ca o amenințare, gonind-o cât mai repede de-acolo Ochi ei încordați se obișnuiră cu întunericul. Ușorul gâlgâit ca de copil adiind din pieptul bătrânei îi dădu Cerboaicei încredințarea că bătrâna nu se prefăcea. Era o biată femeie puțintică la trup, obosită de viață, cu ochii, când te privea în față, ca niște mucuri de lumânare, gata să se stingă. Prindea viață în obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că și-a pierdut mințile. Deschise ușa de la tindă și ieși în ograda luminată ca ziua de luna plină. Prinse să coboare în grădină adulmecând aerul curat, ușor jilăvit de roua care-i pătrundea pănă-n bătaia inimii și îi dilată pieptul ca un suspin. "Frumos e, Doamne!" își spuse. Își trecu încet palmele peste sâni și își șterse monturile transpirate ale palmelor de coapse. După ce se mai obișnui, desluși în umbrele pomilor adierea vântului în crengi. Prinse să soarbă cu nările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cărările bătucite de pași, frământate-n copite, întinse și bătute în toate părțile, ca niște piei de tobă, respirând viața dealurilor din preajma orașului, cu șesurile înșelătoare, părelnice luciri de ape, colinele lin ondulate, râpele și umeri dealurilor împingându-se în piepturile altor dealuri până dincolo de șeaua de argint izbită de muchia cerului încărcat de strălucirile lui metalice după care, pământurile, respirând domolite, prin fânețele, grâiele, făgașele de ape secate, ogoarele de trifoi, floarea-soarelui și cartofi, arzând ninse sub lună, curgeau, înecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
luceafăr îi înflori în ochi, altul îi crestă gura mușcată de vânt, ca o rană vie. Un zgomot de crengi rupte și bolovani rostogoliți vesti de departe trecerea Cerbului. Boncăluitul lui răscoli pădurea. Cerboaica tresări, cu inima sărindu-i din piept: "Așa nu se mai poate! Trebuie făcut ceva", își spuse și deveni femeie în toată firea care știe că nu are bărbat. Ascultă cu toate simțurile încordate. În toată întinderea pâcloasă și mișcătoare pe dedesubt nu se zărea nimic, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ei, și pe urmă Cerboaica gata să-l îmbrace gigea și să-l ia... Unde să-l ia? Ce-a apucat-o? Nici nu-l suferea în preajma ei, și-acum, deodată, tam-nesam... Inima îi bătea la fel de puternic, să-i spargă pieptul, tâmplele îi zvîcneau ca-n baie, lângă Irina. Dar, ciudat! Se simțea mândru de asta. Soția lui Tom, cel mai vestit bărbat din familia și din orașul lor, avea nevoie de el! De ocrotirea lui, indiferent unde se ducea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pantofii din mâinile ei, fugi după casă să se îmbrace, temându-se să nu-i fie prea mare. Se dovedi că haina-i era într-adevăr puțin cam largă, dar nu cine știe ce, îl făcea mai bărbat bombându-i umerii și pieptul. Pantofii aveau tocuri înalte, așa că-l săltară puțin, și-acum, măsurându-se în treacăt, fără ca Cerboaica să-l observe, constată că erau deopotrivă, poate că ea totuși cu un deget mai înaltă. Era înaltă și subțire, numai să te lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de pofte, îi priveau, cu un amestec indecent de dispreț și posesiune, goliciunea impudică, admirându-i prospețimea de dimineață buimacă, galbenă ca untdelemnul, în timp ce ea zâmbea nepăsătoare și provocatoare, jucându-și în ochi mândria de-a fi atât de râvnită. Pieptul ca o gușă de porumbiță săpa fântâni negre-n carnea lor. Ceva mai în spate, o curvulice de șaisprezece ani, inconștientă și vicioasă, râdea de nu mai putea. Râsul ei îl dezmetici, și-l făcu s-o urască îndârjit. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
amenințau cerul. Totul era nesigur, încărcat de neliniște. Venit din fundul lumii și ducând în cenușa prăpădului năruit peste lume, drumul se zvârcolea între ziduri, lângă ea, ca o ființă strivită. Bătrâna respira tot mai greu. Ținea coatele strânse la piept, fața îngropată în podul palmelor, ochii îi erau pustii. Privea totul în același fel, intens și dureros, dar nu părea speriată. Mai curând buimăcită de ce vedea: de mașinile acelea și de tunurile care se legănau greoi, surpându-se la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vale, mașini și tunuri, unele după altele, mașini și tunuri, mașini și tunuri... La un moment dat, tresări. Ușile mari ale cârciumii se deschiseră ca sărind în aer, smulse din balamale. În prag apăru Invalidul. Era în cămașă, descheiat la piept, lăsând să i se vadă smocurile sure și învârtejite de păr care urcau mărăcinoase pe gât și pe obraz până-n ochi, sălbăticindu-i tot chipul. Fața roșie și zbârcită, cu care parcă frecase până atunci dușumelele, se lumină o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mătura și se apropie. Bună dimineața, domnu... Invalidul nu-i răspunse. Se uită afară peste capul ei și piciorul de lemn începu să scârțâie și să bocăne îngrozitor, rășpăluind podelele. Se retrase câțiva pași de-a-ndăratelea parcă-l împingea cineva în piept -, apoi se întoarse cu spatele la ușă, fără nici un interes pentru ce se petrece afară, și, ocolind de cealaltă parte tejgheaua grosolană de scânduri nedate la rindea, netedă și lucioasă numai unde o frecaseră clienții cu coatele, se așeză pe scaunul larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nurorii ardeau. Își frângea mâinile de nerăbdare. L-a văzut! Suntem salvate, mamă! L-a văzut! Bucuria îi învăpăia obrajii. E-n oraș. Nu ți-am spus eu? Bătrâna o privi cu niște ochi mari, speriați, strângându-și brațele la piept atât de slăbită de vestea cea mare că nora trebui s-o sprijine. N-auzi, mamă? o zgâlțâi ea s-o trezească. Tom! Tom! Despre Tom este vorba. L-a văzut Miluță astă-noapte! Bătrâna parcă ar fi surzit brusc sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
împăcată cu ea însăși și cu viitorul care o aștepta. Mâinile ei lucrau, și genunchii se târau pe podele, și fața aspră, slăbită, se încorda de efort, dar nu simțea efortul, numai încordarea și nerăbdarea urcând în ea, apăsându-i pieptul. Lucra ca și cum Tom aștepta pe-aproape, poate chiar la barieră, gata să primească și să-i dea îmbrățișarea lui scurtă de soldat norocos. Tomiță ieșise inginer de poduri, toți vorbeau de el, tot orașul, sfârșise cu media cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Astrid și-au dus-o în altă parte, poate chiar la camera de gazare. Nu pot să știu nimic, văd numai coșul înalt de la crematoriu, care fumegă ziua și noaptea, și mirosul, când bate vântul și ne-aruncă mirosul în piept, îmi face atât de rău că pic jos plângând și-ncep să vărs. Doamne, mamă, și asta o să țină până s-o termina tot războiul lui Hitler cu întreaga Europă, scria Alexandru. Suntem la aproape patruzeci de kilometri de granița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]