3,551 matches
-
locului. Sub schimbătorul de cale de la poarta La Chapelle, care pune în legătură bulevardele Mareșalilor, perifericul și autostrada de nord, un embrion de scuar stă pitit la adăpostul podurilor. Cîteva bănci, puțin rîvnite, o vegetație care rezistă în orice condiții. Pietonul, a cărui prezență contrastează cu peisajul, este respins de acest univers de fier și de beton, unde vehiculele în mers sînt stăpînele spațiului. Poarta La Chapelle și metroul său par foarte familiare și liniștitoare după această odisee la marginea orașului
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
din jurul parcului Monceau 141 Corectitudinea rezidențială a cadrelor și profesiunilor intelectuale 143 Salamul slab și strada modei 144 Este mixitatea agreată? 146 VII. Parisul periferiei: o aglomerare? 154 Fortificațiile și zona 154 De la poarta Clignancourt la poarta La Chapelle: parcursul pietonului combatant 158 Bariera perifericului 161 Prestigiul adresei pariziene pînă la periferie 163 Parisul periferic: o ruptură în densitatea urbană 164 Rupturi în prețurile de pe piața imobiliară 165 O gentrificare organizată dincolo de periferic 166 Parisul la periferie: enclavele 168 Locuința socială
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
siluete agitându-se spoturi luminoase, flăcări dansând în depărtare, învălmășeală. După ce își parcaseră mașina la peste un kilometru și jumătate de focarul incandescent, Gosseyn și Lyttle continuară pe jos vreo 800 de metri încadrându-se într-un lung șir de pietoni. În cele din urmă ajunseră acolo unde o mulțime de oameni așteptau să le vină rândul. Abia de acum încolo începeau adevăratele dificultăți. Chiar și unui non-A i-ar fi fost greu să conceapă o masă de oameni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vecine nu părea să depășească trei-patru metri. Deodată, însă, văzu un lucru pe care nu-l observase "de sus": clădirile erau legate între ele, la toate etajele, prin niște trotuare foarte înguste, de numai câțiva centimetri. Pe aceste trotuare circulau pietonii din orașul păsărilor. Chiar sub el, Grosvenor zări doi indivizi care înaintau tacticos unul spre celălalt pe un trotuar, fără să le pese că acesta era suspendat la vreo treizeci de metri deasupra solului, își ridicau câte un picior în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
personală, de nedumerire, de dezorientare îi spori. Ceva îl îndemna să mai încerce, totuși, o dată ușa. Era solidă și imposibil de mișcat. Începu a doua Iui retragere și de data aceasta ajunse până în stradă. Se opri pe un refugiu pentru pietoni, nehotărât pe ce buton să apese. Îi veniră în minte cele două ore și jumătate petrecute cu Lucy și asta i se păru un fel de eveniment curios din spațiu-timp. Se simți îngrozit amintindu-și cât de banală fusese conversația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
stropi de sânge și bucăți de creier. Dar n-au fost destule probe care să ne ducă la infractor. Se vedea treaba că ne aflăm în fața unui omor cu scop de jaf, fapta fiind comisă pe timp de noapte , circulația pietonilor era mai rară nu a putut observa nimeni când s-a comis și cine putea fi autorul. Între timp se adunase multă lume și printre ei și trecători care mergeau spre port. Dar iată că slt. Pandrea Dumitru care era
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
era o comandă specială; batista cuprindea un plan al închisorii, fiecare pătrat reprezentând o celulă. M-a dus la fereastră și a întins mâna în care ținea batista. Îi vezi? ― Pe cine? am întrebat eu mirat, căci pe stradă, în afară de pietoni obișnuiți, nu era nimeni; nici un deținut evadat și nici măcar un polițist. Nu pricep, domnule director. ― Ei, nu pricepi, s-a enervat el. Cum dracu nu pricepi? Nu vezi ce fac trecătorii? M-am uitat din nou. Nici de data aceasta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deținut evadat și nici măcar un polițist. Nu pricep, domnule director. ― Ei, nu pricepi, s-a enervat el. Cum dracu nu pricepi? Nu vezi ce fac trecătorii? M-am uitat din nou. Nici de data aceasta n-am observat nimic neobișnuit. Pietonii traversau strada și, cum zăreau zidurile închisorii, cu santinelă la poartă, tresăreau și se trăgeau înapoi, pe celălalt trotuar. ― Nu observ nimic anormal, iertați-mă, i-am zis. ― Dar normal? sări directorul încă și mai enervat, ștergîndu-și încă o dată chelia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vrut să-mi întindă și mie o jumătate de țigară; pe urmă s-a răzgândit. ― Nu, deținuții n-au voie să fumeze în biroul directorului, mi-a explicat el. Neavând ce face, m-am uitat pe fereastră. Am zărit aceiași pietoni care treceau, tresăreau și se duceau pe celălalt trotuar. În depărtare se vedea capătul unui parc. Un măturător de stradă culegea hârtii cu un băț care avea un cui în vârf. În dreapta, se zărea un magazin cu două trepte în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
inexistentă, s-au văzut magazine de lux închizându-se de la o zi la alta, altele afișând în vitrine anunțuri de interdicție, pancarte negative, în timp ce șiruri de cumpărători staționau În fața ușilor lor. Oranul a luat astfel o înfățișare ciudată. Numărul de pietoni devine considerabil mai mare și chiar la orele pustii în mod obișnuit mulți oameni, reduși la inactivitate prin închiderea magazinelor și a unor birouri, umpleau străzile și cafenelele. Pentru moment nu erau încă șomeri, ci în concediu. Orașul dădea atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
planșeta în pace! Șapte Paradisul Vânzătorilor își avea sediul în ceea ce fusese mai înainte un atelier de reparat automobile de pe Podyras Street, la parterul întunecat al unei clădiri comerciale neocupate în rest. Ușile garajului erau de obicei deschise, umplând nările pietonilor cu un miros usturător de crenvurști fierți și muștar, la care se adăuga cel de ciment îmbibat timp de mulți ani cu lubrifianții și uleiurile de motor care se scurseseră din toate tipurile de mașini. Miasma care ieșea din Paradisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
proastă calitate, expuși călare pe anvelope de bicicletă. Nu puteai spune că e o colecție impresionantă. Mulți dintre crenvurști erau zbârciți. Iar unul turtit zăcea căzut pe o parte, cu o roată stând orizontal deasupra lui. Accident de circulație. Printre pietonii de după-amiază, care treceau grăbiți pe lângă Paradisul Vânzătorilor, pășea în mers legănat o siluetă formidabilă. Era Ignatius. Oprindu-se în dreptul garajului îngust, adulmecă exalațiile Paradisului cu deosebită plăcere, țepii de păr care îi ieșeau din nări analizând, catalogând și clasificând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trafic cu el. — Poți fi arestat dacă ești prins împingându-l pe trotuar. Foarte bine, spuse Ignatius. Dacă mă urmărește poliția, ar putea să prevină un furt. Ignatius împinse încet căruciorul, îndepărtându-se de sediul Paradisului Vânzătorilor prin aglomerația de pietoni care treceau de-o parte și de alta a marelui cârnat, ca valurile pe lângă prora unui vapor. Era o metodă mai bună de a-ți petrece timpul decât să te întâlnești cu șefi de personal, dintre care mulți, considera Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și zgâriind trotuarul cu tocurile cizmelor. Cine mai vrea să mănânce ceva atins de labele tale de țicnit! — Cum îndrăznești să-mi debitezi tu mie asemenea obscenități? Puneți mâna pe el! strigă furios Ignatius, în timp ce George dispărea în mulțimea de pietoni. Nu se găsește nimeni cu destul bun-simț care să-l prindă pe delincventul ăsta minor? Ce gură spurcată! Nu știe ce-i respectul. Lepădătura asta mică ar merita să fie biciuită până la leșin. O femeie din grupul format în jurul crenvurștiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o voce amicală: „Ai câștigat, domnule!“ Apoi am mulțumit scumpei bătrâne Fortuna pentru că m-a smuls din ghearele unei morți produse de o furculiță ruginită. Mi-am împins repede căruciorul afară din garaj și am pornit spre Cartier. În drum, pietonii aruncau priviri admirative semi-costumului meu. Hangerul mi se lovea ritmic de șold, cercelul se legăna în lobul urechii, eșarfa roșie de satin strălucea în soare destul de tare ca să atragă un taur. Străbăteam cu pași mari și hotărâți orașul, mulțumit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mult ca să facă din ea fraza de deschidere a manifestului ei. Pe când trecea la articolul al doilea, afară, În stradă, cineva a frânat cu zgomot. Imediat s-a auzit glasul șoferului care Înjura și striga În gura mare la un pieton ce se ivise pe neașteptate În mijlocul străzii, traversând de-a curmezișul o intersecție pe culoarea roșie. Șoferul a țipat Întruna până când vocea sa s-a pierdut În vacarmul orașului. Articolul Doi: Marea majoritatea a oamenilor nu gândesc niciodată, iar cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era o comandă specială; batista cuprindea un plan al închisorii, fiecare pătrat reprezentând o celulă. M-a dus la fereastră și a întins mâna în care ținea batista. Îi vezi? — Pe cine? am întrebat eu mirat, căci pe stradă, în afară de pietoni obișnuiți, nu era nimeni; nici un deținut evadat și nici măcar un polițist. Nu pricep, domnule director. — Ei, nu pricepi, s-a enervat el. Cum dracu nu pricepi? Nu vezi ce fac trecătorii? M-am uitat din nou. Nici de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deținut evadat și nici măcar un polițist. Nu pricep, domnule director. — Ei, nu pricepi, s-a enervat el. Cum dracu nu pricepi? Nu vezi ce fac trecătorii? M-am uitat din nou. Nici de data aceasta n-am observat nimic neobișnuit. Pietonii traversau strada și, cum zăreau zidurile închisorii, cu santinelă la poartă, tresăreau și se trăgeau înapoi, pe celălalt trotuar. — Nu observ nimic anormal, iertați-mă, i-am zis. — Dar normal? sări directorul încă și mai enervat, ștergându-și încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vrut să-mi întindă și mie o jumătate de țigară; pe urmă s-a răzgândit. — Nu, deținuții n-au voie să fumeze în biroul directorului, mi-a explicat el. Neavând ce face, m-am uitat pe fereastră. Am zărit aceiași pietoni care treceau, tresăreau și se duceau pe celălalt trotuar. În depărtare se vedea capătul unui parc. Un măturător de stradă culegea hârtii cu un băț care avea un cui în vârf. În dreapta, se zărea un magazin cu două trepte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să spună odată ajunsă la destinație. Într-o inconștiență totală, purtată pe aripile dragostei, Fran își croi drum prin traficul de după-amiază, evitând turiștii, zâmbindu-le șoferilor de camion, oprindu-se pentru a acorda prioritate copiilor la o trecere de pietoni. Doar așa se putea abține să nu înceapă să cânte. Oamenii puteau fi scutiți măcar de lălăielile ei afone. Când ajunse la Express, Fran zâmbea larg, ca o smintită. Era atât de ușor. Avea să-i spună că-l iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
soarelui de amiază. Plouase mărunt dimineață, dar s-a înseninat brusc. Ca întotdeauna, șirurile de mașini inundau strada încă umedă care lega Poarta Sakurada a Palatului Imperial de Yūrakuchō. Când convoiul de mașini s-a oprit la semafor, trecerea de pietoni a fost inundată de oameni grăbiți. Mă întreb dacă poliția poate să-l găsească pe Gaston, spuse Tomoe. Și-a dus mâna pâlnie la ochi pentru a se feri de lumina puternică a soarelui. Era o zi caldă ce anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tăcută, astăzi e atât de gălăgioasă. Veselia contagioasă a fetiței Îi alunga gustul grețos al unei nopți amare, chinuite de gânduri negre și tulburătoare. Trecură de chioșcul de ziare - Înăuntru vânzătoarea răsfoia curioasă Chi. Atente, se opriră la trecerea de pietoni, oglindindu-se În parbrizul unei mașini În trecere: o fetiță cu codițe, Într-un paltonaș albastru, și o femeie tânără cu o pelerină gri și un fular de mătase, unduind În diferite nuanțe. Impecabilă de la prima oră a dimineții. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că existau case care nu erau ale ei, dar ar fi putut să fie, Îi dădea o plăcută senzație de libertate. — Lumânărelele, spunea Camilla, le vreau roșii, Îți amintești? Maja evită să răspundă. Nu se oprea nimeni la trecerea de pietoni, se săturase să aștepte. Strângând Încheietura Camillei, o trase repede, ca să ajungă În siguranță pe trotuarul de dincolo. Două maxi-scutere galactice trecură pe lângă ele Într-un slalom amețitor. Camilla inspiră fumul Înecăcios al țevilor de eșapament și tuși, iar Maja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
invaziei celorlalți și pentru a părea În același timp binevoitoare și fericită. Avu timp să-și repete mecanic, ca pe o litanie: sunt fericită, sunt fericită. Apoi o zări. Traversa strada la câțiva metri mai Încolo - nu pe trecerea de pietoni, dând un exemplu extrem de puțin educativ pentru copil. Dacă nu-și schimba direcția, avea să se Întâlnească față În față cu ea. O, nu! Chiar n-avea chef să dea nas În nas cu femeia aceea. Se opri brusc. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se stingea, adunarea se Împrăștia. Foamea spărgea gașca, nu mai era nimic de zis, nimic de făcut. Valentina mai făcu un tur de piață - ca să se mai acomodeze cu șofatul. Aproape că o Întinsese pe o babă la trecerea de pietoni. — Așa te omori, Îi spuse bătrâna Îngăduitoare. Ești Încă o copilă, iar viața e prea frumoasă ca să-ți bați joc de ea. Vorbea astfel căci era bătrână și de acum scăpase. La paisprezece ani, viața nu are nimic frumos. Valentina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]