2,260 matches
-
cu nucleu individualizat). Din categoria procariotelor fac parte algele albastre - verzi. Dintre eucariote fac parte celelalte alge (verzi, brune, roșii, diatomee) Algele albastre-verzi sunt organisme procariote, singurele alge aparținând Regnului Monera, încrengătura "cyanophyta". Toate formele sunt autotrofe. Culoarea o datoreaza pigmentului albastru ficocianina, care, împreuna cu clorofila, dau algei culoarea albastră-verzuie. Pigmenții sunt împrăștiați haotic în citoplasmă. Citoplasma mai conține granule amidonoase de rezervă. Aceste alge se pot aranja sub formă de lanțuri, colonii sau filamente. Fiecare celulă din aceste forme
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
Dintre eucariote fac parte celelalte alge (verzi, brune, roșii, diatomee) Algele albastre-verzi sunt organisme procariote, singurele alge aparținând Regnului Monera, încrengătura "cyanophyta". Toate formele sunt autotrofe. Culoarea o datoreaza pigmentului albastru ficocianina, care, împreuna cu clorofila, dau algei culoarea albastră-verzuie. Pigmenții sunt împrăștiați haotic în citoplasmă. Citoplasma mai conține granule amidonoase de rezervă. Aceste alge se pot aranja sub formă de lanțuri, colonii sau filamente. Fiecare celulă din aceste forme „multicelulare” este identică cu cealaltă. Astfel, reproducerea este asexuată. De cele mai multe
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
sau filamente. Fiecare celulă din aceste forme „multicelulare” este identică cu cealaltă. Astfel, reproducerea este asexuată. De cele mai multe ori, aceasta constă în formarea celulelor în cadrul filamentelor în urma procesului de diviziune celulară. Algele verzi desemnează un grup de alge a căror pigmenți fotosintetici principali sunt clorofila, "a" și "b", și pigmenți xantofili și carotenici. Unele alge verzi, Streptophyta, sunt originea plantelor terestre; această ipoteză este confirmată de prezența clorofilei și similarității a diferitelor părți ale plantei și algei, și de studiile filogenetice
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
identică cu cealaltă. Astfel, reproducerea este asexuată. De cele mai multe ori, aceasta constă în formarea celulelor în cadrul filamentelor în urma procesului de diviziune celulară. Algele verzi desemnează un grup de alge a căror pigmenți fotosintetici principali sunt clorofila, "a" și "b", și pigmenți xantofili și carotenici. Unele alge verzi, Streptophyta, sunt originea plantelor terestre; această ipoteză este confirmată de prezența clorofilei și similarității a diferitelor părți ale plantei și algei, și de studiile filogenetice. Algele verzi nu formează un coerent complet, ele sunt
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
Algele verzi nu formează un coerent complet, ele sunt reprezentate de diferiți taxoni ce sunt înrudiți filogenetic. Acestea prezintă caractere generale: trăiesc în ape dulci sau salmastre, pe soluri sau în locuri umede, au tal și se hrănesc autotrof. Predomină pigmentul verde datorită cloroplastului; nutrienții sunt depozitați sub formă de amidon în plastidă și în stromă. Reproducerea este, în principal, sexuată, dar poate fi și asexuată prin zoospori. Algele roșii ("Rhodophyta") grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică comună este
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
datorită cloroplastului; nutrienții sunt depozitați sub formă de amidon în plastidă și în stromă. Reproducerea este, în principal, sexuată, dar poate fi și asexuată prin zoospori. Algele roșii ("Rhodophyta") grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină. Marea majoritate a algelor roșii sunt eucariote multicelulare. Își depozitează nutrienții sub formă de amidon floridean (sub formă de vezicule în cadrul citoplasmei celulare), iar peretele celular este alcătuit din pectină și celuloză. Conțin ficobiliproteină: ficoeritrină, ficocianină și
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
celular este alcătuit din pectină și celuloză. Conțin ficobiliproteină: ficoeritrină, ficocianină și aloficocianină, ce se găsesc în corpusculi, numiți ficobelizomi, iar clorofila este de tip "a". Algele brune ("Phaeophyceae") cuprind aproximativ 1500 specii și a căror caracteristică majoră este prezența pigmentului fucoxantină și a clorofilei de tip "a" și "c". Acestea au un tal relativ mare, putând ajunge până la 60 m. Peretele celular este format din sulfați fucani și acid alginic și nu prezintă amidon ca substanță de rezervă. Reproducere asexuată
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
baza lor de date. Poliția a recunoscut abilitatea excepțională a hoților. După ce presupușii hoți au fost arestați în România în iulie 2013, se crede că complicii acestora au ars tablourile într-o încercare de a șterge dovezile. Anchetatorii au găsit pigmenți și cuie vechi în locuința lui Radu Dogaru, din comuna Carcaliu, județul Tulcea.
Furtul de picturi de la Kunsthal () [Corola-website/Science/329799_a_331128]
-
subțiri. Această le permită să se urce pe suprafețe vertical și plane, sau chiar pe plafon. Se pare că aderența scopulae provine de la contactul lor cu straturi extrem de subțire de apă de pe suprafețele obiectelor. Păianjenii au numai trei tipuri de pigmenți: ommochrom, bilină și guanină. La unele specii cuticula se formează prin compresare. În rezultat cuticula devine maro, brună sau cafenie. Bilinile dau o nuanță verde ("Micrommata virescens"). Guanina este responsabilă de culoarea albă, ("Păianjenul cu cruce"). Deși este un metabolit
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
din prosomă. Inima pompează sângele prin artere în lacunele dintre organe numite sinusuri. Aici are loc eliminarea oxigenul și primirea dioxidului de carbon. După acesta sângele ajunge în pericard și din nou în inimă prin osteole. Hemolimfa (sângele) conține ca pigment respirator hemocianină, cu funcție similară hemoglobinei. Hemocianina conține doi atomi de cupru de care se leagă oxigenul și conferă o nunață albăstruie. Păianjenii respiră prin plămâni (saci pulmonari) și prin trahei. Ambele sisteme sunt amplasate în opistosomă. Membrii subordinului Mesothelae
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
eritrocitelor sângele nu se comportă ca o suspensie ci ca emulsieValoarea pH-ului sanguin fiind 7,4 care prin diferite procese tampon va fi menținută constant, evitând fenomenele dăunătoare organismului de acidoză sau alcaloză. Culoarea roșie a sângelui este datorată pigmentului (cu fier) hemoglobină din eritrocite care încărcate cu oxigen au o culoare mai deschisă. Plasma sanguină reprezintă aproximativ 55-60% din sânge și este formată din aproximativ 90% apă, 1% substanțe anorganice (săruri minerale care conțin ioni dintre care mai importanți
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
Elementele figurate ale sângelui sunt eritrocitele, leucocitele și trombocitele. Prezintă variații de număr și formă în funcție de specie. Eritrocitele (numite și globulele roșii sau hematii) au rolul de a transporta oxigenul și dioxidul de carbon. Sunt celule anucleate, ce conțin un pigment numit hemoglobină. Aceasta este o proteină compusă dintr-o albumină numită "globină" și o grupare numită "hem", ce conține fier, cu rol de fixare a oxigenului. Hemoglobina este pigmentul care determină culoarea roșie a sângelui. Unele specii de animale au
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
oxigenul și dioxidul de carbon. Sunt celule anucleate, ce conțin un pigment numit hemoglobină. Aceasta este o proteină compusă dintr-o albumină numită "globină" și o grupare numită "hem", ce conține fier, cu rol de fixare a oxigenului. Hemoglobina este pigmentul care determină culoarea roșie a sângelui. Unele specii de animale au alt tip de pigment sanguin, care conține cupru și este de culoare albastră (Octopus). Circa 1 % din eritrocitele din sângele periferic sunt reticulocite, restul fiind eritrocite mature. Leucocitele sau
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
este o proteină compusă dintr-o albumină numită "globină" și o grupare numită "hem", ce conține fier, cu rol de fixare a oxigenului. Hemoglobina este pigmentul care determină culoarea roșie a sângelui. Unele specii de animale au alt tip de pigment sanguin, care conține cupru și este de culoare albastră (Octopus). Circa 1 % din eritrocitele din sângele periferic sunt reticulocite, restul fiind eritrocite mature. Leucocitele sau globulele albe se împart în granulocite și agranulocite. Granulocitele sunt leucocite cu nucleu granular, clasificate
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
aliment cu gust dulce și parfumat, cu aspect semifluid, vâscos sau cristalizat și culoare specifică, având un conținut mare de zaharuri și substanțe minerale, vitamine, enzime, acizi organici. Culoarea. În raport cu substanțele colorate care se găsesc în nectar și care sunt pigmenți vegetali-caroten, clorofilă, xantofilă- culoarea mierii diferă de la incolor până la neagră. La mierea de nectar predomină culoarea galbenă. Mierea strânsă la începutul primăverii are o culoare de un galben viu, până la portocaliu. Cu timpul, mierea își pierde culoarea inițială, de obicei
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]
-
strugurii să fie presați și separați de pielița lor cât mai repede cu putință. Soiuri roșii, precum Pinot Noir, pot fi folosite în producția de vin spumant, deoarece sucul lor este alb, el devenind roșu de-abia după contactul cu pigmenții din pielița boabelor de strugure. Există însă unele cazuri în care contactul cu pielița este dorit, cum ar fi vinurile spumante rosé sau roșii. Fermentarea primară a vinului spumant începe la fel ca în cazul tuturor celorlalte vinuri, deși unii
Vin spumant () [Corola-website/Science/309160_a_310489]
-
injectare sub piele ) a Binocrit la pacienții cu afecțiuni renale . În consecință , dacă dumneavoastră sunteți sub tratament pentru anemie asociată cu afecțiuni renale , Binocrit trebuie administrat printr- o injecție în venă ( intravenos ) . Medicul dumneavoastră va verifica periodic , concentrația de hemoglobină ( pigmentul care dă culoarea roșie din sângele dumneavoastră ) deoarece valorile mari ale concentrației hemoglobinei pot să reprezinte un risc pentru afecțiuni ale inimii sau vaselor de sânge și pot crește riscul de deces În cazuri izolate a fost observată creșterea valorilor
Ro_138 () [Corola-website/Science/290898_a_292227]
-
încă dializă , nu accelerează rata progresiei insuficienței renale . Când se evaluează eficacitatea Binocrit , trebuie avută în vedere o întârziere de 2- 3 săptămâni între administrarea epoetinei alfa și apariția efectelor dorite . Medicul dumneavoastră vă va verifica periodic , concentrația de hemoglobină ( pigment care dă culoarea roșie sângelui ) și va ajusta corespunzător doza dumneavoastră de Binocrit , pentru a reduce riscul de coagulare sanguină ( evenimente trombotice ) . Pacienții cu cancer cărora li se administrează tratament cu eritropoetină au un risc crescut de a forma cheaguri
Ro_138 () [Corola-website/Science/290898_a_292227]
-
primare. În "Opticks", Newton a publicat o paleta de culori, sub formă de disc, pentru a demonstra relația geometrică dintre aceste culori primare. Această diagramă a fost mai târziu confundată și greșit înțeleasă ca fiind aplicabilă de asemenea și la pigmenți. Newton a fost însă conștient de diferențele dintre culorile obținute prin amestecare aditivă (prin suprapunere) și substractivă (estompare). Modelul RGA a fost folosit pentru tipărire, de Jacob Christoph Le Blon, încă din anul 1725. În secolul al XVIII-lea, culorile
Modelul cromatic RGA () [Corola-website/Science/330618_a_331947]
-
încă din anul 1725. În secolul al XVIII-lea, culorile primare RGA au devenit baza teoriilor de percepție a culorilor, ca și calități fundamentale senzoriale ce presupun amestecul atât în percepția fizică a culorilor cât și în amestecul fizic de pigmenți sau coloranți. Aceste teorii au fost îmbunătățite prin investigații încă din secolul al XVIII-lea datorită varietății de efecte pur psihologice ale culorilor, în special datorită contrastului prin "complementaritate", acele nuanțe opuse care sunt obținute prin culoarea fundalului sau a
Modelul cromatic RGA () [Corola-website/Science/330618_a_331947]
-
asociate cu CMYK, în procesul de tipărire, cunoscut ca "procesul albastru", "proces roșu", și "procesul galben". Începând cu Goethe, a fost din ce în ce mai clar de înțeles că, combinarea luminii colorate în ochi este un proces total diferit de amestecarea coloranților sau pigmenților. Ulterior, oamenii de știință germani și englezi au stabilit în secolul al XIX-lea că percepția culorilor este cel mai bine descrisă în termenii unui alt set de culori primare: roșu, verde și albastru (RGB), modelat prin amestecul prin suprapunere
Modelul cromatic RGA () [Corola-website/Science/330618_a_331947]
-
această teorie, este frecvența joasă (sau lungimea de undă mare) de la sfârșitul spectrului vizibil. Acesta nu este neapărat aceeași nuanță, chimică (cum ar fi spus George Field) sau pictoricească, de "roșu", deoarece experiența chimiștilor sau pictorilor a fost centrată pe pigmenți, nu pe spoturi de lumină. În mod similar, albastru standard modern este doar una dintre diferitele nuanțe tradiționale descrise ca "albastru". Prin urmare, este necesară o atentă înțelegere a culorilor exacte pe care unii autori mai vechi le-au folosit
Modelul cromatic RGA () [Corola-website/Science/330618_a_331947]
-
Chios" (1822 - 1824), "Libertatea conducând poporul" (1830), ambele expuse la Luvru. Delacroix s-a inspirat nu numai din literatură, precum ceilalți romantici, dar și din călătoriile întreprinse în Orientul Mijlociu. Tehnica sa de a diviza culorile (utilizarea de picături fine de pigment pur) este reluată ulterior de impresioniști la sfârșitul secolului al XIX-lea. Alți pictori romantici francezi și-au îndreptat atenția către peisaje pitorești și scene sentimentale ale vieții rurale. Unul din aceștia a fost Jean-François Millet (1814-1875), care asemeni multor
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Cel mai primitiv stadiu este o pată pe epidermă, sensibilă la lumină. De la început, o asemenea pată conferă un avantaj selectiv și orice modificare a fenotipului care intensifică funcționarea acestei pete este favorizată de selecție. Aceste modificări includ: depunere de pigment, îngroșarea epidermei ce determină formare unei structuri asemănătoare unei lentile, dezvoltarea musculaturii necesare mișcării ochiului etc. Dar, cel mai important proces a fost dezvoltarea unui țesut nervos fotosensibil de tipul retinei. Organele de tipul ochiului s-au dezvoltat în seria
Macroevoluție () [Corola-website/Science/303189_a_304518]
-
impermeabilă, plasma celulară se păstrează întotdeauna, indiferent de temperatură, în stare hidratată. Unele alge produc în anumite condiții hidrogen în loc de oxigen. În stadiul dependent de lumină (reacția la lumină),clorofila absoarbe energia luminoasă, care stimulează unii electroni din moleculele de pigment, transferându-i pe straturi cu niveluri mai ridicate de energie. Aceștia părăsesc clorofila și trec printr-o serie de molecule, formând NADPH (o enzimă) și molecule ATP care stochează energia. Oxigenul rezultat în urma reacțiilor chimice este eliberat în atmosferă prin
Fotosinteză () [Corola-website/Science/303166_a_304495]