1,548 matches
-
am văzut? O privi în ochi, fremătând. Pijamaua cea nouă îi era pu țin largă și de-abia atunci observă Clara cât de mult slăbise tatăl ei față de cum îl știa. Ședea țeapăn în fotoliu, țeapăn și mic, inconfortabil în pijamaua străină, și fremăta cuprins de o emoție puternică, neașteptat de puternică. Vorbise nefiresc de pițigă iat și acum se zgâia la Clara prin ochelari cu o privire isco ditoare. Ceva îl contrariase și îl speriase peste poate. Dar, în același
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tată! îi spuse, cu o blândețe care o surprinse și pe ea, mângâindu-l pe păr. — Dar tot am găsit ceva, zise domnul Martin, smârcâindu-se din nou și sculându-se din fotoliu. începuse să se miște mai lejer în pijamaua nouă. Se duse cu gesturi precise la bibliotecă. Scoase din primul sertar o foaie de hârtie albăstrie, pe care Clara desluși de departe cuvântul „Diplomă“. — Am păstrat diploma pe care ai primit-o la olimpiada de limba română, rosti el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
MESENI DE LA GOLDANA EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Cărți apărute de același autor: Carte de debut: Funicularul complice policier, 1984 Poezii cu ghidușii carte pentru copii 1997 Stihuri șugubețe poeme, 2001 Aurel, mititelul menestrel carte pentru copii, 2006 Niște domni în pijama roman, 2008 Alte producții literare: Carieră cu capcane, roman în fascicul Contrepoint dans le miroir, de Bernard Gavoty. Despre viața lui George Enescu, traducere în serial, din limba franceză, apărut pentru prima dată în limba română în ziarul "Clopotul", Botoșani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
asistentă cu chip somnoros și nemulțumit de viață, apoi, asistenta cea în vârstă, mișcându-se lent, cum o învățase îndelungata sa experiență pe linie profesională... Din cadrul ușilor, deschizându-se, rând pe rând, ies capete de bolnavi cu obrajii supți, în pijamale roase și în halate tocite... Doctorul Spătaru dădu neputincios din umeri: Septicemie, diagnostică el. Posibil și un tetanos. Aceasta o arată fălcile lui țepene... Cine mai știe?... Dacă primeam antibioticele mai din vreme, poate-poate... N-a mai scos nimeni nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe el, nici ceva care să le mai amintească de el), pentru ca apoi Petea să aleagă altele care îi opreau tot ce avea, iar cea din urmă, bibeloul, și hainele de pe el, căci așa îl dăduse afară în stradă, în pijama, și încuiase ușa pe dinăuntru și nu mai deschisese nici la insistențele Matildei, care veni cu un taxi și cu un costum de-al meu să-l ia de-acolo, la un telefon al vecinilor, dar indignată vrusese totuși să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o ghidaseră? mă întrebai privindu-i palma pe care continua s-o țină pe obrazul lovit. Își plecase fruntea și din când în când își strângea genunchii ca și când i-ar fi fost frig, se încheia învelindu-și gâtul cu reverele pijamalei, ca și când ar fi avut un șal. Și cu coatele pe genunchi își ducea palma și-și ascundea obrazul. Nu cumva ea fusese crispată de vinovăție când rostise cuvintele "nu ți-am distrus opera?" Nu cumva dorind iertare, înțelegere, vrusese "s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
așezăm la masă. Vezi că avem acum un boyler. Am tras gaze, am scăpat de lemne, avem apă caldă când vrem. Am făcut și eu ceva cât ai lipsit, surâse ea, n-am stat degeaba. Vin îndată să-ți aduc pijamaua și halatul..." Veni să mă întrebe dacă o las să mă spele pe cap. "Trebuie să te tunzi, îmi spuse în timp ce mă săpunea, păduchi ai?" "Probabil!" " Am aruncat tot, și palton, și bocanci..." "Rău ai făcut, vroiam să le păstrez
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
timpuriu mica ei inimă. Desigur, eu aveam s-o văd, dar cât de des? Și ea nu va întîrzia sa mă întrebe: de ce nu vin acasă? De ce altul trebuia să stea mereu acolo și să se plimbe prin fața ei în pijama? Sau și mai rău, Silvia să aibă un suflet prea fragil și să înceapă să țină la acel individ și, deși n-avea să uite că are un tată, cei mai curați ani ai ei să și-i trăiască totuși
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lui, chel ca și acela, mustăcios și înconjurat de calapoade și de rafturi de încălțăminte dată la reparat. "Sus! o îndemnai. Hai să ne îmbrăcăm!" Se ridică și legănîndu-se ca o rățușcă mi se lăsă în brațe. Avea și ea pijama! Dulapul ei, cu rochițele, șosetele, încălțămintea, toate minuscule, așezate în ordine pe rafturi. Mă lăsai în genunchi s-a ajut, să se îmbrace, îi scosei așa-zișii pantaloni ai pijamalei, din care ea își trase picioarele, sprijinindu-se cu o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o rățușcă mi se lăsă în brațe. Avea și ea pijama! Dulapul ei, cu rochițele, șosetele, încălțămintea, toate minuscule, așezate în ordine pe rafturi. Mă lăsai în genunchi s-a ajut, să se îmbrace, îi scosei așa-zișii pantaloni ai pijamalei, din care ea își trase picioarele, sprijinindu-se cu o mână de umărul meu, apoi o îmbrăcai cu o rochiță albă cu buline albastre care îmi plăcea mie și în care părul ei încă blond se încurcă și i se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trece, văd că încolo vă simțiți bine... Se poate trăi și fără glas, îmi spuse el cu o intensă privire desnădăjdurtă, eu mi-ași da și urechile numai să scap de râia asta care îmi mănâncă pielea..." Și își desveli pijamaua să văd că nu era vopsit numai pe față. Îl întrebai cu o mișcare energică a capului: ce e? El înțelese imediat: Nimeni nu știe ce e, zise cu o bizară mândrie, ca și când asta constituia oricum un soi de compensație
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
baie, dar când eram mică mă făceam că uit și intram în a părinților și o prindeam pe mama stând pe veceu. Scotea un țipat și o lua la fugă spre dormitor, încercînd disperată să-și tragă mai repede pantalonul pijamalei... Mă amuza că în loc să mă dea afară fugea ea... "Suzy, afurisita!", striga, și în dormitor se plângea tatei că iar a intrat nerușinata aia mică peste ea. Tata rîdea: "De ce nu închizi ușa în partea aia?" Nici ea nu știa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
civilizată, avem telefoane, adrese, poștă și telegraf, copii și prieteni pe care trebuie să evităm să-i punem în situații delicate..."' "Ei ho! că nu s-a întîmplat nimic, râse Matilda, nu e o catastrofă că te-am surprins în pijama..." Nu vedea că nu eram singur, se așeză într-un fotoliu pusă parcă pe taclale și continuă: "...Ce e asta, ți-am telefonat ieri și am vorbit cu gazda ta, inginerul Cucu, nu erai acasă, și i-am spus că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
luă de acolo ceva ce arăta ca o uniformă cenușie. Partea ca o haină îi fu aruncată lui Gosseyn; și, când acesta o prinse, cei doi se repeziră spre el și-i traseră pe picioare un fel de pantaloni de pijama. Dându-și seama că îi fuseseră date aceste veșminte și - că Vocea Patru ceruse să se grăbească foarte tare, Gosseyn își îmbrăcă repede haina. După care se lăsă să alunece în "pantaloni". În timp ce-și aranja haine pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Întâi faci o baie și te-ntinzi acolo. Și după ce fac și eu un duș, o să mă-ntind lângă tine. O să hotărâm mai târziu ce-o să facem, aici. Chiar atunci Dan Lyttle aduse o cămașă lungă pentru Enin și o pijama pentru Gosseyn. Și-n curând, adormiră. ...Gosseyn se trezi, somnoros, și rămase un minut cu ochii închiși; și-i veni un gând ciudat: Acela era primul somn normal al acestui corp Gosseyn. Această remarcă nu-i reținu multă vreme atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
era un magazin cu haine și pantofi pentru bărbați care purtau numere mari. Acum, văzu numele pe o firmă de plastic, lucioasă, instalată pe un perete, lângă intrare: CAPAORZYBSKI - haine și pantofi bărbătești, ... Probabil că vindea costume, pantofi, cămăși, cravate, pijamale, șosete, papuci și lenjerie intimă, toate după moda semantică. Era puțin ridicol, dar se potrivea cu firea umană de pretutindeni. ...Mersese la bordul navei Dzan; acolo se înfiripa o revoltă împotriva unui copil-Împărat, care vedea că trebuia să facă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
sigur că nu-ți va părăsi cerul gurii. Noaptea, pericolul unei invazii era și mai mic. Draperiile n-acopereau tot geamul, iar reșoul electric nu emana destulă putere: un motiv temeinic ca Felicia să doarmă cu perechea de chiloți sub pijama. Dacă nu-l socoteai și pe abjectul Coco, o flenduream câte trei sau câte patru în cameră (în funcție de paza de la poartă și dispoziția colegei din Mizil): paturile păreau supraâncărcate, saltelele se lăsau printre droturi și doar un student poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
imprevizibile ca ochiul indecent care le cerceta. Nimeni nu le-acordase vreodată atenție, nu ieșeau în evidență nici dacă le-ai fi atârnat de-un far. Victime ideale, cerând să fie călcate-n picioare. Intimitatea lor se desfășura ca o pijama la geam, fâlfâind în vântul cu miros de săpun și prăjeală. Dintre victime, mă delectam mai ales cu una: Bidileanu Ovidiu. Era cel mai voios dintre colegii mei de joacă din copilărie, genul tâmpit optimist, care te pupă când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apa, liftul și uscătorul de rufe din pod. Pe ultimul, puseseră trei lacăte, unul de fiecare. Ca să umbli la ușă, îți trebuiau toate cheile și-o aprobare. Când nu se supravegheau între ei, vecinii jucau o tablă, în șlapi și pijamale; nevestele îi alimentau periodic cu semințe și cartofi prăjiți. Inevitabil, ajungeau afară, unde nu mai aveau pe ce sta, așa că se găseau vreo doi care să meșterească o bancă sau s-o recupereze din parc. Iarna, o demontau din fața blocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-aveam ce se întâmplase cu ele. Am pus mâna pe telefon, să-l sun pe Mihnea. Liniile căzuseră. În timp ce făceam eforturi să respir normal, m-am apropiat iar de geam: lumea ieșise pe stradă, care-n halat, care-n pijama. Pâlpâiau și niște lumini de lanternă. Am așezat-o pe Maria pe-un fotoliu și-am început să cercetez casa. Zidurile rezistaseră, țevile nu erau sparte. Ici-colo, căzuseră bucăți de tencuială, parcă mai mici decât mi se păruse mie. Călcam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Lepidopteros mi-a urat noapte bună, înainte să se retragă în întunericul monitorului. Afară, ne-am întâlnit cu vecinul de la doi. Domnul Cocă îți inspira un om extraordinar, și el și nevastă-sa. Nu erau zdraveni la cap. Ieșiseră în pijama, ca din spital, el cu servieta de funcționar în mână. Servieta aia imensă, socialistă, din piele crestată maro, cu capse metalice; încăpea și-un vapor înăuntru. O clămpănea mereu când se întorcea de la lucru. Eșua în fiecare seară pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
decât să bombăne. Dacă îl prindeai în toane bune, îți ținea și-o teorie despre precizie și punctualitate. Așa proceda și bunicu’ Vitalian pe vremuri, nu suporta să vii la altă oră, îl apucau pandaliile. Apărea noaptea în ușă, cu pijamaua lui ceaușistă, bicoloră, dungată, în care mai încăpeau vreo doi și mă ținea în prag, nu mă lăsa să intru. Nu-mi păsa, îl ascultam beat și domol, ca un copil cuminte. În timp ce perora, îi studiam elasticul de la pantaloni: cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prag, nu mă lăsa să intru. Nu-mi păsa, îl ascultam beat și domol, ca un copil cuminte. În timp ce perora, îi studiam elasticul de la pantaloni: cu noduri groase, succesive, rupt și legat la loc, apoi iarăși rupt, urmărit prin burțile pijamalei cu-o andrea sau un ac de siguranță și scos pe la șolduri, gata de-o nouă cusătură, din ce în ce mai scurt, din ce în ce mai strâns. Țâșneau kilometri de noduri; te întrebai de unde atâta material. Când nu mai rămânea loc de înnodat, capătul atârna pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toate păreau la locul lor, până ajungeai la geam. Soarele nu bătea la fel. Copacul de după perdea nu-și păstrase culoarea de ieri. Hubloul de vizavi, de la ultimul etaj, fusese larg deschis. În mijlocul străzii, cineva era scos pe targă, în pijama, cu papucii încă în picioare, mângâiat pe cap de vecini. „Melancolic?“, s-a interesat Maria. M-a sărutat pe-obraz, să-mi treacă. Nu mi-a trecut. „Melancolico-depresiv.“, am încercat să mă eschivez. „Dacă palatul ăsta e-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doar pentru prieteni și cunoscători), cuvintele rămân pecetluite, ca filele netăiate ale unei ediții princeps. Am închis, și i-am zâmbit Mariei. „Avem program. Mâine, mergem la Constanța.“ „Cum? De ce?“ „Stai să te-ntreb eu ceva înainte.“ Am tras o pijama pe mine și-am clămpănit din papuci spre dormitor. Maria a venit după mine. „Cum se face că nimeni n-a văzut code-bar-ul ăla până acum? E-o întrebare de bun simț...“ „Simplu. Nimănui nu i-a dat prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]