KorAP: Find »[drukola/base=pistol & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...215 >

5,361 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

comunicarea la Congresul de istorie, se pregătește să facă direct, personal și neînfricat istorie, Înfruntând cu brațul Înarmat... Pe cine se pregătește el să Înfrunte cu brațul Înarmat? Nu se știe, dar, pentru orice eventualitate, a primit În dotare un pistol militar și o dischetă civilă cu care să-i Învețe minte pe dușmani, oricine ar fi ei și oriunde s-ar afla. Mai e cazul să precizez că șarjam și Încercam să fiu ironic ca să nu mă las cuprins de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
frunte. Cavalerește și cu maximum de eficiență. Halal cavalerism! Să fie la ei acolo! La ei... La care „ei”? În nici un caz la adunarea de savanți aliniați alfabetic În catalogul computerului. Nu-l vedeam pe nici unul capabil să mânuiască un pistol sau un Kalașnikov, cu atât mai puțin să țintească imperturbabil și apoi să tragă cu sânge rece Între sprâncenele cuiva. Au până și savanții o etică... Și atunci se pune Întrebarea: cine ar fi urmat să mă expedieze pe mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
se regăsea În computer? Vor mai fi lipsind cumva și altele? Exista o persoană care mi-ar fi putut răspunde. Din păcate, nu mai mișuna prin preajmă, dispăruse enigmatic după ce Îmi pusese În brațe, cu grație, o dischetă și-un pistol pe care să le folosesc la nevoie. Care nevoie? Probabil aia de a mă vârî Într-o nouă Încurcătură. Eventual, mai mare, În măsură să mă incrimineze iremediabil: unde naiba s-au mai văzut prizonieri care se plimbă ca vodă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Probabil aia de a mă vârî Într-o nouă Încurcătură. Eventual, mai mare, În măsură să mă incrimineze iremediabil: unde naiba s-au mai văzut prizonieri care se plimbă ca vodă prin lobodă si, pe deasupra, mai sunt dotați și cu pistoale căpătate Într-un mod dubios, dacă nu subversiv de-a binelea? Dar dacă Elvira urmărea, totuși, ceva cu obiectul pe care Îl mângâiam debusolat, cu mâna ținută ostentativ degajat În buzunar? Spusese că ea pleacă undeva, nu se știe pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
În aceste vorbe strecurase subtil o sugestie: folosește-l! Încearcă să ieși de-aici și să pleci și tu. În situația dată, fuga putea fi privită ca o formă de apărare - a propriei libertăți, de exemplu. Așa se exprimase: folosește pistolul ca să te aperi! Mâna Îmi tremura pe mânerul metalic al armei. Ce-ar fi să Încerc? În trambalările prin Centru reușisem să pricep câte ceva din topografia sa și, În primul rând, reperasem ieșirea. Firește, era păzită, dar hai să spunem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
armei. Ce-ar fi să Încerc? În trambalările prin Centru reușisem să pricep câte ceva din topografia sa și, În primul rând, reperasem ieșirea. Firește, era păzită, dar hai să spunem că nu asta ar fi fost problema: aveam, orișicât, un pistol și ceva Îndemânare În a-l folosi. Cândva, În studenție, participasem, Într-adevăr, la câteva concursuri de tir, iar pe unele le și câștigasem - doamna Elvira era bine documentată. Dar aș fi fost În stare să trag? Și, mergând mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
cu cheile În contact În care să sar acrobatic și să mă fac nevăzut cât ai clipi, așa ceva dă bine În thriller-uri americănești; În viață, o atare speranță frizează ridicolul. Și atunci? Ce joc făcuse cu mine dându-mi pistolul interpolista alunecoasă și imprevizibilă? La dischetă nu mă gândeam - cel mai probabil era că n-avea nimic Înregistrat pe ea, o adăugase la derută, pentru ca totul să pară mai misterios și mai credibil. Pe măsură ce mă afundam În asemenea considerații dilematice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
elipsoidală, care tronează În mijloc și-mi face semn să mă așez. - O, domnul profesor Adam, ce surpriză... Cărui fapt datorez plăcerea acestei vizite neașteptate? mă Întreabă, parodiind relaxat limbajul stas al romanelor de duzină. Scot din buzunar discheta și pistolul, le pun cu mișcări Încete pe birou și, În câteva fraze, Îi divulg proveniența și Împrejurările În care intrasem În posesia lor. Mă ascultă atent, dar nu peste măsură de mirat. Când termin, În sala Consiliului se așterne o tăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
copleșise inițial părea să se fi atenuat, n-aș putea să spun. Reflexele mele inverse, probabil... În orice caz, decizia de a-mi Încerca șansa n-avea nici o legătură cu arma primită de la Eva. Le-am pus pe amândouă - și pistolul, și discheta - Într-o mică ascunzătoare improvizată În saltea și am ieșit pe coridor. Știam că afară era noapte, chiar dacă nu eram lămurit Încă după ce meridian funcționau ceasurile din Centru. Dacă reușeam să ies, Întunericul reprezenta un avantaj de care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
e mult? m-am interesat la rândul meu. - Știam că pot conta pe solicitudinea și, mai ales, pe reflexele tale. Peste douăzeci de minute te aștept pe coridor, În fața biroului. - Arme, muniții, ceva? Poate e nevoie, am Încercat să glumesc. - Pistolul și cele două Încărcătoare sunt suficiente, a replicat sec doamna psiholog și a Închis. Mi-ar fi plăcut să pot evita, cum mi-am propus, emiterea oricăror supoziții privind motivul intempestivei convocări, dar nu mă pot lăuda că mi-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
de principii umaniste. În pofida tonului calm, Roger era vădit surescitat. Doar În astfel de cazuri Îmi vorbea la modul ăsta oficial, o știam foarte bine. - Ce faci dacă te afli față-n față cu cineva care te țintește cu un pistol și ai și tu unul În mână? Apeși pe trăgaci sau te lansezi Într-o perorație despre iubirea pentru aproapele tău? a continuat fizicianul excedat. - Exagerezi... - Ba nu exagerez deloc. Poate simplific grosier, dar, pe fond, chestiunea În acești termeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
am pus Înapoi pe masă. - Ce să-mi spună?! Un cartuș ca toate cartușele, nici mai bun, nici mai rău. Foarte eficient, judecând după rezultate... - Destul de vag și aproximativ pentru un fost campion de tir. Acum, ultima Întrebare: unde este pistolul pe care ți l-am dat odată cu discheta aceea, știi despre ce vorbesc...? - La loc sigur. Dorm cu el sub cap, dacă vrei să știi. I-am făcut o ascunzătoare În salteaua patului și... Hei, un moment: ce e cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
el sub cap, dacă vrei să știi. I-am făcut o ascunzătoare În salteaua patului și... Hei, un moment: ce e cu Întrebarea asta? Ce-are a face...? - Are. Gloanțele care l-au ucis pe Fujimori au fost trase din pistolul pe care ți l-am dat eu să te aperi la nevoie. - Imposibil, am bâiguit siderat. E absurd, e ridicol... Pot să jur pe orice că nu... - Când ai verificat ultima oară dacă mai era acolo unde l-ai pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
revederea mentală a Întâmplărilor care jalonaseră ultimul nostru an de conviețuire pașnică, să sesizez fără efort numeroase indicii vizibile cu ochiul liber ale nenorocirii ce avea să vină. Și a venit. Calmă, aproape senină, dar implacabilă și fără Îndurare. Amestecarea pistolului meu (mă rog, să spunem că era pistolul meu) În uciderea japonezului terorizat de metafizica orologiilor ar fi trebuit să mă Îngrijoreze măcar, dacă nu să mă sperie. La fel Însă ca În cazul pseudoasasinării doctorului Wagner, sentimentul nevinovăției Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
an de conviețuire pașnică, să sesizez fără efort numeroase indicii vizibile cu ochiul liber ale nenorocirii ce avea să vină. Și a venit. Calmă, aproape senină, dar implacabilă și fără Îndurare. Amestecarea pistolului meu (mă rog, să spunem că era pistolul meu) În uciderea japonezului terorizat de metafizica orologiilor ar fi trebuit să mă Îngrijoreze măcar, dacă nu să mă sperie. La fel Însă ca În cazul pseudoasasinării doctorului Wagner, sentimentul nevinovăției Îmi dădea o stare de liniște vecină cu inconștiența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
realitatea efectivă a situației. Adică să tremur pentru soarta mea. Nu tremuram deloc, ba, mai mult, nici nu-mi trecea prin cap că aș putea fi pus sub acuzare. Nu, altceva mă preocupa pe mine: cine și cum Îmi subtilizase pistolul, de pildă. Sau: cui și cu ce anume greșise atât de grav Fujimori Încât să merite patru gloanțe În piept, plus expedierea necreștinească În adâncul unei hrube insalubre? Din explicația Evei, nu Înțelesesem mare lucru. Moartea japonezului se adăuga altor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
o angoasă tulbure, pe care asasinarea japonezului o accentua doar, fără s-o și limpezească În vreun fel. Nici n-ar fi avut cum, pesemne. De-asta nici n-am Întârziat foarte mult cu gândul asupră-i. În schimb, chestiunea pistolului mi s-a așezat extrem de solid pe creier și am Întors-o pe toate fețele. Nu erau ele atât de multe și de nebuloase cât să mă pună Într-o Încurcătură fără ieșire, dar nici atât de puține Încât să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
arma oferită de Eveline fusese, bineînțeles, Zoran. El sau camaradul lui, Bergman și nu mai știu cum. Raționamentul era simplu: cadavrul japonezului se afla În depozitul-arhivă al Centrului, unde numai cei doi aveau acces. Așadar, unul dintre ei Îmi furase pistolul cu care Îi făcuse de petrecanie lui Fujimori, fie atrăgându-l În Încăperea cu manuscrise sub un pretext oarecare, fie executându-l În altă parte, după care amândoi Îl căraseră acolo, siguri fiind că n-are cum să-l găsească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
de răspuns la Întrebarea de ce ar fi făcut-o, Însă, onest vorbind, nici de ce ar fi făcut-o Zoran și Bergman nu rezulta de nicăieri. În al doilea rând, subzista foarte practica problemă cum intrase oricare dintre dânșii În posesia pistolului meu? Nu vreau să spun că, ascunzându-l În saltea, dădusem eu dovadă de o imaginație ieșită din comun. Alta era enigma: cum pătrunsese prezumtivul percheziționator În camera mea ? Încuietoarea nu fusese forțată, se vedea cu ochiul liber și, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
pe o cale greșită, era evident. A porni de la persoane prezumate ca vinovate, putea fi o metodă, dar, În chip limpede, nu era o soluție. Chestiunea trebuia abordată altfel. Mai simplu, mai la obiect. În cazul de față, obiectul era pistolul. De la el trebuia plecat. Cel care Îl sustrăsese o făcuse indubitabil pentru a-l folosi. El, nu altcineva. Nu fură nimeni o armă ca s-o dea altcuiva care, la rândul lui, o va folosi ca să-și suprime inamicul. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
doar așa, ca să-și complice existența, pe un altul, care poate să vorbească și să-l dea În gât când Îi e lumea mai dragă. Deci, Îmi spuneam, dacă ajungem la un răspuns ferm În privința persoanei care mi-a șterpelit pistolul, putem cu destulă certitudine identifica În persoana respectivă pe cel care l-a și folosit. La ce anume, știam. De ce, puteam presupune fără teama de a greși: ca să arunce asupra mea culpa uciderii lui Toshiro Fujimori - ecuația nu era deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
se consumaseră doar În prezența gazdei care eram. Vreau să spun că, pe toată durata șederii, Îi avusesem pe toți sub ochi fără Întrerupere, deci fără posibilitatea oferită vreunuia de a cotrobăi prin Încăpere și de a descoperi și sustrage pistolul. Așadar, Îi tăiem de pe listă. Eveline și Roger Howard Întârziaseră Însă mai multă vreme prin zonă și cu ei mă comportasem mai degajat, mai familiar. Cât timp stătuserăm de vorbă (nu și de faptă, din păcate - la Eva mă refer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
pentru ca oricare dintre ei să poată subtiliza arma buclucașă. Mda, oricare... Oricare, cu excepția zahărului cubic care, În cazul de față, era Roger. Acele zeci de secunde În care eu mă aflam În baie puteau fi suficiente pentru căutarea și șterpelirea pistolului, cu o singură condiție : să știi că el există. Or, dintre cei doi, numai unul știa. ...Dumnezeule mare, Eveline? Era, oare, posibil? Uite că era! Tot răul spre bine Însă: aflat sub efectul amețitor al neașteptatei revelații, mi-a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
ei un semn oricât de vag de tulburare sau, de ce nu?, de vinovăție. Era puțin probabil să fi dormit dusă și să nu-și fi imaginat că, În timpul nopții, Îmi bătusem capul, străduindu-mă să dibuiesc cine mi-a furat pistolul, și nu credeam că mă considera atât de subțire la cerebel Încât să excludă posibilitatea de a mă fi apropiat de răspunsul corect. Dincolo de șocul provocat de concluzia la care ajunsesem În urmă cu câteva ore, nu-mi dădea pace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
decât atât, nepotrivită glumă! Cu ultimele cuvinte, Eva pierduse o excelentă ocazie să tacă naibii din gură, pentru că, nu știu prin ce bizară asociație de idei, spusele ei Îmi readuseseră În minte motivul vizitei matinale În camera unde ne aflam: pistolul meu. Dispariția lui, mai precis. Doamnei Fontaine Îi ardea iar de flirtat, știind bine ce faptă abominabilă comisese. I-am spus-o, deși nu era momentul ideal pentru a cere explicații pe această temă; pentru a cere socoteală, nici atât. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]