37,317 matches
-
casei acum/ ții minte un cal înclină-te-n gînd/ spre blînda lui umbră de fum// feuda cu flori ca-n straniu căuș/ coboară spre micile stînci/ rîzînd mă gîndesc în fîntînă să cad/ crezînd că-am murit să mă plîngi// ce joc rămuros în simplu veșmînt/ un alb fără pată sub cer/ și uite că trec lungi trenuri spre șes/ și rupt e întregul mister// și totuși va fi că poate vom bea/ la masă aproape curînd/ privindu-ne-adînc cu ochii
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
urme ca pasărea/ ce vine pe zăpadă// panta se-nclină sufletul tău se ridică/ și casa se umple de nori și patul/ de iarbă pajiște verde/ dumnezeiesc de frumoasă/ ea trebuie că a mai fost// și turme oprindu-se și plîngînd/ că nu pot bea roua/ că iarba cu buzele n-o pot reteza/ că simt un hotar un duh în singurătate/ acolo o liniște de nepătruns" (pajiște). Cuvîntul de ordine e uitarea cea atotvindecătoare: "dormi liniștit sub narcotic/ nu te
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
povestea melodramatică a unei fete care rămâne însărcinată și este deposedată de copil printr-o intervenție chirurgicală: "Proasto, credeai că pântecul tău va crește încet, ca o/ pâine rotundă de aur/ și-i vei auzi inima mică bătând/ și veți plânge amândoi cu urechea lipită de burta ta?/ Ți-ai desfăcut picioarele, proasto, și ai crezut/ că acolo, înăuntru, îi va fi cald și bine/ și ai simțit două inimi în trupul tău/ le-au smuls doctorii în halate albe, verzi
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
dispoziția întunecată a poetului, din înclinația sa spre decorul apocaliptic): "Nevăzutul călător/ pornește ploaia/ care oxidează resturile/ din viața mea/ și isteria clopotelor/ și tristețea unui furnicar/ și desfrîul minții// apoi șterge urmele/ celor plecați să aducă/ smerenie/ apoi urlă plînge pentru/ moartea nebunului/ mare cît tot cartierul// mai sînt și alte cuvinte/ cu miros de bălegar de urină/ care își așteaptă/ înălțarea la cer/ ca nevăzutul călător!// oare cîtă viață au zilele anii/ de cînd mă sfidez?// atît mai spun
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
literară. O frecventa. E știut că, în fiecare dimineață, lua micul dejun la Capșa, (ouă moi la pahar, unt, șuncă, cornuri și un svarț) în care vreme își citea, atent, presa zilei. Și prînzul îl lua la Capșa și se plîngea de mizerie pentru că nu putea lua și cina tot acolo. Nu evita întîlnirile cu colegii scriitori, preferînd, evident, numai pe unii importanți și cu care avea ceva de discutat, mai totdeauna în contradictoriu. Apoi e falsă opinia că prozatorul nostru
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
să fiu cît mai cumpănită aruncînd astfel de superlative. Personajul este un copil orfan (voilà Dickens și o lungă tradiție de tragedii și dramolete care smulg scîncete și suspine, dar cîtă diferență aici!), cu necazurile lui, care niciodată nu se plînge, deși locuiește într-un dulap sub scări, are niște oribili părinți vitregi în persoanele unchiului și mătușii sale (voilà Mark Twain, dar cu accentul modificat) și află, din senin, că de fapt e vrăjitor. Ceea ce pentru el echivalează nu cu
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
Pentru mine, scrisul este așa ca o pădure întunecată, prin care eu merg cu ochii închiși. Nu știu ce este acolo, nu știu ce-i dincolo, dar nu-mi pasă, eu merg înainte, curajoasă și, chiar dacă mi-e teamă, n-o arăt, nu mă plâng. Mă mănâncă lupul, nu mă mănâncă? Nu am de unde să știu. Îl întâlnesc pe Dumnezeu - Doamne ferește, că aș muri pe loc de frică! - în drumul meu? Dar dacă, totuși, îl întâlnesc? Și în toată aventura asta trag totul după mine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
Nu ești niciodată sigur, când începi să citești o nouă piesă, dacă autorul va scoate din jobenul lui o eșarfă de mătase, un porumbel alb sau o flacără. Această imprevizibilitate constituie un element de atracție în plus. Regizorii care se plâng că nu există piese de teatru românești demne de interes pe care să le pună în scenă sunt contraziși de existența unui volum ca Teatru scurt de Iosif Naghiu. P.S. După ce-am publicat în numărul trecut o cronică despre
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
cel de ziarist care se lasă contrazis. Dar, pe de altă parte, in ce măsură faptul că revista 22 i-a refuzat dreptul la replică d-lui Valerian Stan e un simptom de totalitarism? Dl Stan are dreptate să se plîngă că i-a fost refuzat textul, dar, simetric, și revista 22 ar avea motive să se plîngă de dl Stan că publică și la concurență, ca deținător de rubrică. Totuși poate că ar fi fost mai simplu dacă în 22
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
revista 22 i-a refuzat dreptul la replică d-lui Valerian Stan e un simptom de totalitarism? Dl Stan are dreptate să se plîngă că i-a fost refuzat textul, dar, simetric, și revista 22 ar avea motive să se plîngă de dl Stan că publică și la concurență, ca deținător de rubrică. Totuși poate că ar fi fost mai simplu dacă în 22 ar fi apărut replică lui Valerian Stan, nu în Cotidianul.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
domnul și fidelul meu cititor Noni Cristea. Fragmentul reprodus se intitulează Autorul la București. Citam: "După ce ne-am întors la Hârsova, însă, lucrurile au luat o altă întorsătură. Maică-mea extaziata (?) de bizară ideie a călugăriei mele, a început a plânge și a se lamenta, zicând că la această nu va consimți niciodată... În fine se ceru să meargă la București să-și vadă frații ca să se consulte cu ei pentru aceasta. Tatăl meu, deși era convins că va face treaba
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
ață:/ăSomn ușor vise plăcute./ Îngerii să te săruteă.// Am patru ani și totodată aproape de 30/ sînt singura într-o grădină iarnă/ e totul alb/ (și nu mai știu de e o amintire sau un vis)/ nu știu dacă să plîng/ dacă să plec să stau și înainte/ se-ntinde - îmi pare -/ un crîncen paradis.// Am 70/ și nu am față/ dar văd prin ochii mei - aceiași: este dimineață!// Scrisori începute și neterminate/ frînturi de poeme/ semințe învelite în puf luate
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
era cu Vocile acelea luminoase deasupra mea?/ ceva precum un abur lăptos multicefal/ gîndea în dialog (dar fără vorbe, parcă)/ tot levitînd deasupra creștetului meu./ Și-am cunoscut decizia lor/ întîi în vis/ și-apoi recunoscută-n realitate./ Și-am plîns în vis și m-am speriat./ Dar nu-n realitate" (Zinoapte). Uneori apar momente de crispare livresca, de un artificiu scontat: "O, Chromios, Timodemos, Aristokleidis, Thimasarhos,/ Alkimidas, Sogenes, Deinis, Theaios, Aristagoras/ Melissos, Fylakidas, Kleandros/ nu am nici mitra și nici
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
par patetice, oferind nefericite și plictisitoare truisme melodramatice. Lirismul, una dintre certele vocații ale autorului, invadează uneori realitatea, indiferent care ar fi ea, atingînd ieftine "recorduri" metaforice, penibile - "Vocea căpitanului era moale că o vata" -, cu neprevăzute efecte comice - "Tu plîngeai în stil clasic că o madona bătută în cuie" - "Fluturii veniseră din legendele echinoxului". Un aer de reportaj gazetăresc impregnează "românul" cu tonalități consumiste de neevitat. Nu-mi face nici o plăcere s-o spun, dar traumă identitara pe care o
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
Leul de aur pentru cariera", Sofia Loren era imobilizata într-un spital american (cu diagnosticul "aritmie paroxistica"). Într-un recent interviu apărut în "Paris Match", Sofia Loren povestește prin ce a trecut atunci: "Mi-a fost frică să nu mor. Plîngeam și-mi spuneam: o să sfîrșesc singură, aici, la New York!"... La cine s-a gîndit cel mai mult cînd a traversat perioadă de suferință? "La Maica Tereza. Am avut, tot timpul, la mine, un mic talisman, o medalie, pe care mi-
Sofia Loren, un mit intact by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17954_a_19279]
-
la spectacolul de pe stradă. Sub ochii noștri trecea convoiul mortului spre cimitirul Ghencea. Ce noroc să locuiești aproape de cimitir! Dricul cu cai, fanfara cu pîlniile alea mari, aurii, obrajii umflați și roșii că racul ai suflătorilor. Și pe urmă, lumea plîngînd, femei leșinate, țipete spre cer. Toți în negru. Iar mai pe urmă, cosciugul și mortul. El era personajul principal. Uneori ne plăcea, alteori nu. Ne îngăduiam să fim foarte pretențioși: aveam o adevarată cultură. Văzusem sute, mai mult, de morti
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
mamelor. De blesteme și alergătura. Străzile erau pline de ai noștri, zburătăcind spre magazinele alimentare, cu hainele fîlfîind, cu mîinile pline de bancnote. Toți banii, pînă acum ascunși bine, pentru zile negre. Asta da spectacol. Copii, rîdeam de ne prăpădeam. Plîngeau doar cei care își priveau propria mamă. Dar nu prea aveam vreme să-i luăm în seamă. N-a trebuit să fugim de la scoala. Au fugit învățătoarele, cu ochii holbați de groază. În poarta școlii, golănasul clasei a strigat mieros
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
ziarul a atins un tiraj de aproape 700.000 de exemplare. Așa procedează Ion Cristoiu și în calitate de cititor. Alege, din cărți, exact acele situații și idei care pot compune o vivanta comedie a existenței (comedie la care adeseori se și plânge!). Din acest punct de vedere, Un pesimist la sfârșit de mileniu echivalează cu o antologie a ceea ce este interesant (în sensul dat de Kierkegaard acestui termen) în cărți. O bibliotecă eterogena Ce volume are în biblioteca autorul acestui jurnal de
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
tatăl copilului cu pricina. Se produce, în tovărășia unui prieten de-al lui Bobîrcă și a unuia dintre implicați, mărturisirea adulterinei, tragică și cu iz evanghelic ("Ei, domnilor judecători, în decăderea mea, n-am uitat că șunt creștină și am plîns de multe ori la picioarele duhovnicului meu, înțeleptul părinte Vasile...") Evident, prietenul lui Bobîrcă, ascultînd-o, citează din evanghelia lui Ioan pasajul cu întrebarea lui Iisus "Care dintre voi este fără de păcat să arunce cel dintîi piatră asupra ei". Totul se
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
la serata dv. literară" și o vestea că va veni, citînd, acolo, o poezie. Se pare că, flușturateca cum era, Veronica și l-a apropiat pe poet de inimă ei. Brusc, în a doua scrisoare păstrată, din 1876, poetul se plîngea că a fost înșelat în simțămintele sale, ca Veronicăi îi plăcea să se știe, la Iași, că e iubita de Eminescu, iar ea "în realitate iubești pe cine știe cine." Urma, apoi, vestea unei decizii: "Dar cred că trebuie să sfîrșim odată
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
martie 1882 poetul vestea că a discutat cu d-na Slavici pentru a-i găsi, ei și lui, o locuință potrivită pe Podul Mogosoaiei, unde se va muta de Sf. Dumitru. Pentru că, la sfîrșitul lui martie, Veronica să i se plîngă că el e inutil gelos și că presimte că dorește să rupă relațiile cu ea. Apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, îi cerea un permis pe calea ferată pentru a veni la București. Iar el, în mai 1882
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
ridică din umeri. - Fredi, ia hai încoace! Fredi vine, maică-sa îl mîngîie pe cap și am auzit-o cu urechile mele: - Asa puiule, Mama e întotdeauna prima! Am lăsat-o baltă. Ce era să fac, să mă apuc să plîng? Concesiile le înveți de mic. Am scos limba. - Și tata tău cum e? S-a purtat elegant. A admis că e năsos și are ciorapii cîrpiți. Și am convenit și eu ca e bun, pentru că ne dădea halva. - Dar Măricica
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
vorbea cu ea și împărțea nisipul. O visa, ura grădiniță, pentru că-l ținea departe și fugea ca s-o vadă trecînd. Rușinea îl podidea de dincolo de puterea lui, la fel ca si ghemul acela de sub coaste, care-l făcea să plîngă din senin. Rîdeau de el într-un fel ticălos și-i venea să dea cu picioarele. A doua zi era Paștele și veneau Iepurașii. Avea un arc albastru, dar cum să i-l dea, cine s-o învețe? Nu era
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
comparații dezavantajoase (o "bîrfa" ontologica): Mirosul e primul indiciu că intri într-un loc bîntuit de oameni grăbiți. Apoi zgomotul, un fel de geamăt prelung./ Ți-e sete și foame, n-ai parale, dar nici nu-ți vine să te plîngi/ cînd vezi că pe fiecare calorifer din sală zace cîte un/ nenorocit, bătrîni că vai de capul lor sau monștri tineri,/ puști cu capete de marinari bătrîni. Cel de lîngă casa are trăsături de mulatru. Impertinent, bate pe umăr sau
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
postum) se datorește și delăsării scriitorului, care a tot întîrziat, vreo două decenii, să le publice atunci cînd le-a scris. Izbutit e și portretul lui Camil Petrescu, creionat, cu dragoste și prețuire, din amintiri trăite, omul care se tot plîngea că e muritor de foame, lua, zilnic, micul dejun la Capșa (cornuri, ouă moi la pahar, cuburi de unt, cafea cu lapte), apoi șvarțul, după ce citea gazetele zilei, extrăgînd, de acolo, ce găsea mai relevant. Prînzul îl lua tot la
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]