11,798 matches
-
emisiuni la televizor sau navigau pe internet. Destulă liniște, monotonie, care mi-au indus o stare de plictiseală. Într-una din zilele Însorite, m-am plimbat cu Arisa prin parcul Plumbuita din Colentina. Ne-am dat În leagăn. Un sentiment plăcut, care m-a dus cu gândul la anii copilăriei. Zăpada se topise, soarele Își arătase fața, dar atmosfera din jur era destul de cenușie. Cei aflați la plimbare cu copiii sau nepoții făceau parte din categoria celor modești, cu venituri puține
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să ajung la sediul Uniunii Scriitorilor. Cassian Maria Spiridon, președintele U.S.R., filiala Iași, mi-a Înmânat nr. 200 al revistei Convorbiri Literare ( revistă a Uniunii Scriitorilor din România, fondată de societatea Junimea din Iași, la 1 martie 1867). Ce surpriză plăcută! Ce bucurie! Am transmis felicitările mele celor care au contribuit la această performanță, dorindu-le, totodată, activitate Îndelungată! Odată ajunsă În stradă, am inspirat aerul curat și m-am bucurat de fiecare pas făcut, avânt sufletul senin și plin de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe care Îl ținuse strâns În mână. Un gând chinuitor părea că nu-i dă pace, că o urmărește ca o umbră. Se Întreba de ce se uita vânzătorul și bătrânele atât de stăruitor la ea. Oare, nu avea o Înfățișare plăcută sau poate bănuiau că este străină? La ieșirea din magazin, ochii i-au căzut pe un tablou În care se afla o tânără frumoasă, cu păr roșcat și ochi albaștri ca cerul de vară. Părea Învăluită Într-o tristețe adâncă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de un păhărel, mai făcea câte o vizită la o vecină. Pe vremea colectivizării a fost șefă de echipă și cea mai destoinică femeie. Era o fire energică și nu se dădea În lături de la nicio muncă. Avea o vorbă plăcută, era vorbăreață și știa cum să se apropie de oameni. Fiecare familie din sat trebuia să facă o anumită normă la colectiv. Multe din suprafețele cultivate se aflau la o distanță destul de mare față de sat. Când se apropia vremea prășitului
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
timide la Început, apoi curiozitatea crește, dorința de a cunoaște noul nu mai are nicio stavilă. Întrebări fără conținut, neconturate, apoi... cine ești de fapt, cu ce te ocupi, care sunt idealurile tale. Pare să funcționeze comunicarea, vocea e așa plăcută - devine Înteresant. Mai trece o vreme, cortina se ridică câte puțin și mai aflăm câte ceva din piesa vieții. Mi s-a părut un Început bun, dar constat că nu mai este pe măsura așteptărilor. M-a luat valul necunoscutului. „N-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cea față de Dumnezeu. ...Iubirea, scara ce duce la cer, niciun cuvânt nu o poate lăuda după vrednicie. ...O, putere nemăsurată a iubirii! Nimic nu-i mai de cinste decât iubirea, nici în cer, nici pe pământ.”. Felicitări autoarei și lectură plăcută! Roman, 15 noiembrie 2014 RUGĂCIUNE Eu nu cer, Doamne, viață lungă Și zile multe pe pământTe rog, să nu mă iei subit, Cu sufletu-mi nepregătit. Eu nu cer, Doamne, avere mare Și niciodată nu cer baniTe rog, să nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Dar mai era ceva ce-mi plăcea foarte mult la ea, casa ei. În cămara unde sta ea, era o curățenie pe care nu o mai puteai vedea la nimeni. În acea simplitate și curățenie, adia mereu un miros foarte plăcut. Nu înțelegeam a ce anume mirosea, a flori uscate, a busuioc, a tămâie? Când am crescut mare, am înțeles că acel miros se poate defini printr-un singur cuvânt: sfințenie. Mirosea a sfințenie în odăița ei, locul unde stătea de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vas cu apă în care lăsau un ou vopsit și altul nevopsit, niște bănuți, cu care se spălau pe față toți copiii, gustau din cele sfințite zicându-și „Hristos a Înviat!” și apoi se așezau la masa de sărbătoare. Momentele plăcute și bucuriile copiilor urmau încă. După masă, Alexandra și cu surioarele ei, ca toți copiii satului, îmbrăcați în hăinuțe de sărbătoare, se porniră cu „Hristos a Înviat!” pe la vecini și rude. După amiază, urmau jocurile copiilor ce se adunau în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
adunaseră împreună cu ocazia unui eveniment; a doua zi, sâmbătă, se căsătorea un verișor, unicul care mai era necăsătorit. Vorbeau despre toate: părinți, copilărie, prieteni, școală, profesori ...Amintiri, amintiri, amintiri frumoase. Câte mai ține minte omul acesta! Aceste momente sunt foarte plăcute, sunt ca o călătorie pe care o fac toți împreună, o călătorie în trecutul plăcut și neuitat al copilăriei. De la o poveste la alta, ajunse vorba și despre casa buneilor. Era ceva despre care Ioana nu știa, auzea pentru prima
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai era necăsătorit. Vorbeau despre toate: părinți, copilărie, prieteni, școală, profesori ...Amintiri, amintiri, amintiri frumoase. Câte mai ține minte omul acesta! Aceste momente sunt foarte plăcute, sunt ca o călătorie pe care o fac toți împreună, o călătorie în trecutul plăcut și neuitat al copilăriei. De la o poveste la alta, ajunse vorba și despre casa buneilor. Era ceva despre care Ioana nu știa, auzea pentru prima dată. Simți acele cuvinte ca o lovitură de cuțit în inimă. Întrebă numai „când?” și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
va învăța ea. Nu vroia să-i mai producă durere și suferință din cauza neascultării. O iubea mult și se stăruia, dar era o copilă și nu reușea întotdeauna să-și îndeplinească promisiunea... Tradițiile din familie Printre multele amintiri frumoase și plăcute legate de copilărie, de casa părintească, de părinți și toți cei apropiați, un loc aparte îl au cele ce țin de respectarea sărbătorilor și a tradițiilor legate de ele. La noi în familie, era socotită sfântă Tradiția, părinții duceau mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se coc plăcinte, toate gospodinele din mahala puneau împreună totul și coceau la o casă, unde se adunau toți împreună și mâncau. Era de sâmbăta pomenirii lui Lazăr, cel înviat a patra zi din morți. Și încă multe alte obiceiuri plăcute și interesante erau, pe care eu mă stărui să nu le uit: cele de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, de Sfântul Andrei, de Schimbarea la față a Domnului, de Adormirea Maicii Domnului și multe altele... Erau oameni din sat care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
găsea nimic făcut, nici spălat, nici măturat, nici bucate gătite, moș Ion începea a arunca prin curte toate oalele și vasele de la bucătărie... Înfuriat cum era, nu se mai putea controla. Începând cu Dumnezeu și, până la ultimul lucru sfânt și plăcut, erau înjurate de el. Înjurături, ocări și blesteme. Copiii se ascundeau de el care și pe unde puteau, iar mătușa Catinca își primea pedeapsa. Vecinul său, moș Ion Dascăl, pentru ca odraslele sale să nu audă toate aceste lucruri îngrozitoare și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
s-a întâmplat și cu această familie. S-a salvat unul din copiii lor, datorită faptului că a părăsit tot și nu a mai revenit la acel loc care a rămas blestemat pentru totdeauna. Știu că nu este un subiect plăcut, dar sunt sigură, că multe persoane, în momente de întristare, de îndurerare, nedreptate și mânie, rostesc blesteme. Cei care au blestemat pe cineva și își mărturisesc cu părere de rău acest păcat, odată cu mărturisirea dezlegă și blestemul pe care l-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
unui om pentru a fi fericit? Sănătate, dragoste și înțelegere, plus cele necesare pentru viață, pe care ei le aveau și de care se bucurau. Așa este, numai că viața, de multe ori, poate aduce surprize neașteptate, atât din cele plăcute, cât și din cele neplăcute. În urma schimbărilor din țară și a desființării colhozului, Iurie rămase fără muncă, iar la puțin timp după aceasta, se închisese și magazinul, care nu rezistă concurenței celor private, pe care le deschiseră cei veniți de peste
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îi veni în ajutor. „Adu-o, Doamne!” mă rugam eu. Când începuseră să cadă primele picături, eu eram deja în casă. M-am așezat pe scaunul de la masa de lângă geam și priveam ploaia care ajunse de-a binelea. Frumosul și plăcutul dans al picăturilor de ploaie începuse. Iubesc ploaia! Foarte mult o iubesc! E fenomenul meu preferat; fenomenul care îmi răscolește în suflet și-mi trezește cele mai frumoase și plăcute amintiri și trăiri. Îmi place să ascult zgomotul ploii. Acest
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și priveam ploaia care ajunse de-a binelea. Frumosul și plăcutul dans al picăturilor de ploaie începuse. Iubesc ploaia! Foarte mult o iubesc! E fenomenul meu preferat; fenomenul care îmi răscolește în suflet și-mi trezește cele mai frumoase și plăcute amintiri și trăiri. Îmi place să ascult zgomotul ploii. Acest zgomot liniștește toate celalte zgomote din sufletul meu. Îmi place mult această stare de liniște! Îmi place când plouă ziua; am senzația că și timpul se oprește din fugă, pentru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
însușirea conjugării verbelor de gr. 1 la perfectul compus. Textul de bază la această lecție se numea: „Mimi et Fifi”. Mimi era un cățeluș, iar Fifi era o pisicuță, și niciodată nu reușeau să devină prieteni. Copiilor le erau foarte plăcute aceste două personaje, fiecare din ei avea acasă și cățel și pisică, așa că ei cunoșteau foarte bine cum poate fi o prietenie între aceste două animale. Lecția fu interesantă și le plăcu la toți subiectul discutat. Spre sfârșit, doamna profesoară
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o prietenie între aceste două animale. Lecția fu interesantă și le plăcu la toți subiectul discutat. Spre sfârșit, doamna profesoară îi rugase pe copii să spună care dintre aceste două animale preferau și să argumenteze răspunsul. Fu un moment deosebit de plăcut; lasă-i pe copii să-ți spună ce cred, și îți vei da seama cât de atenți sunt majoritatea din ei la tot ce se petrece în jurul lor. Se făcu bilanțul, copiii au fost apreciați cu note pentru munca de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de acord, doar că eu cunosc situația de aici și știu că este foarte greu de găsit de lucru pentru bărbați. - Să ne rugăm Domnului și să avem credință că ne va ajuta. Eu sunt convins că Lui îi este plăcută hotărârea mea și nu mă va lăsa. Am luat viza pentru Spania. Plec împreună cu cumnatul meu Vasile, iar el are acolo pe cineva, din rude, care ne-a promis să ne ajute la început. Acum zice că se începe culesul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai pleca niciodată de la noi. Te rog, mamă! Te rog! - Îți promit, scumpa mea, îți promit! Nu voi mai pleca niciodată de la voi! Nu vă voi mai lăsa niciodată! Te rog să mă crezi! Pe urmă, au fost atâtea momente plăcute, atâtea povestiri despre toate câte s-au petrecut în acel timp, cât nu s-au văzut. Erau cei mai fericiți din lume că o aveau pe mama lângă ei. Maria s-a convins că a făcut bine că și-a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cozi, stăteau oricum în fabrică sau acasă cu mâinile încrucișate, uneori era mai plăcut să stai la o coadă, poate se nimerea să fie soare, cald, mai spuneai sau ascultai un banc politic de te treceau fiorii, o senzație la fel de plăcută, dacă nu chiar mai plăcută decât cea pe care o încerci acum uitându-te la filmele de groază, groaza de la televizor nu se compară cu groaza trăită pe viu. Oooo, nicidecum. Dar să revenim la războiul civil care nu a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sau acasă cu mâinile încrucișate, uneori era mai plăcut să stai la o coadă, poate se nimerea să fie soare, cald, mai spuneai sau ascultai un banc politic de te treceau fiorii, o senzație la fel de plăcută, dacă nu chiar mai plăcută decât cea pe care o încerci acum uitându-te la filmele de groază, groaza de la televizor nu se compară cu groaza trăită pe viu. Oooo, nicidecum. Dar să revenim la războiul civil care nu a mai avut loc fiindcă la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ușori, le amorțea durerile, majoritatea dintre cei mai flămânzi aveau viziuni, erau părtași la Cina cea de Taină, unde urmau să-l trădeze pe Iisus pentru o bucată de pâine și un strop de vin, viziunea nu era una prea plăcută, dar ei știau de ce li se arată, era exact ceea ce ar fi făcut dacă li s-ar fi oferit o bucată de pâine adevărată și un strop de vin adevărat, stăteau răbdători să se termine o astfel de viziune, legenda
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
greșeală! Orice i-ar cere maistrul sub aripa căruia l-aș da, lui Vișinel i s-ar părea că e persecutat pentru că e fiul inginerului. Nu s ar simți bine nici când ar fi scutit de anumite munci mai puțin plăcute. Nu, nu e bine!, conchise el. Și discuția se curmă aici. Vișinel nu bănuia nimic privitor la frământările părinților și ce discuții au loc în culisele intime ale familiei. De altfel, poate nici nu ar fi acceptat o asemenea propunere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]