3,103 matches
-
Eu am bolborosit: —Ceva simplu. La care ea mi-a propus: — Ce zici de niște găluște de cocos? Pe astea poți să le faci și cu ochii închiși! Simțind că exact în starea aia și eram, m-am conformat. — Am plănuit chestia asta toată săptămâna, ne-a anunțat fericit Mike arătându-ne o poză dintr-o carte. E o tartă tatin. —Ce-i aia? l-a întrebat Peter. Un soi de tartă franțuzească cu mere. Una cu susu-n jos. Ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aud primul vers din Smoke on the Water. Dar nu era Smoke on the Water! își schimbaseră mesajul cu o melodie a celor de la Led Zeppelin. Când Robert Plant a început să cârâie ceva despre gagici încinse și despre ce plănuia să le facă imediat ce-o să ajungă acasă, am intrat în panică, fiind convinsă că mesajul ăla era simbolic. Că Luke încerca să-mi spună „Gata cu cea veche, acum sunt cu una nouă“. Mesajul a avut un efect devastator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care știa ce vrea și știa și cum să obțină ce voia. Pieptul lui era lipit de al meu, coapsele lui erau lipite de ale mele și puteam să-i simt respirația pe obraji. în timp ce așteptam să mă sărute, deja plănuiam cum să dau afară pe toată lumea din dormitor. Ușa nu se încuia cu cheia, dar aveam de gând să pun un scaun sub clanță. Și nu era ciudat că doar cu o zi înainte mă epilasem pe picioare? Scânteia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
asta nu mă împiedica să mă treacă toate căldurile de fiecare dată când mă gândeam la Luke. Ceea ce însemna cam tot timpul. întrebându-mă de ce fusese așa de crud cu mine treceam de la o stare de furie clocotitoare, în timpul căreia plănuiam răzbunări teribile, la o stare de confuzie schelălăitoare. Faptul că eram împreună cu ceilalți pacienți se dovedea neașteptat de straniu și liniștitor. Aproape toți îl condamnau pe Luke cu un entuziasm sălbatic și erau foarte afectuoși cu mine. Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și avea o croială demnă de-o călugăriță. Din cauza acestor calități, hotărâsem că nu era bună de nimic, dar Brigit mă obligase s-o cumpăr. îmi spusese că într-o zi o să-mi prindă bine. Eu îi răspunsesem că nu plănuiam să dau ortu’ popii, să intru într-o mănăstire și nici să ajung la tribunal sub acuzația de crimă. Dar acum, admirându-mi înfățișarea modestă și straniu de nerevoltătoare, am recunoscut că Brigit avusese dreptate. Și situația s-a îmbunătățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mine nu mă prea ajuta atât timp cât trebuia să împart camera cu Chaquie și să-i suport țipetele în mod constant. — Vineri se termină cele trei săptămâni pe care sunt obligată să le stau aici, i-am explicat nervoasă. —Și eu plănuisem să scap după primele trei săptămâni, mi-a spus ea printre dinți. Dar atunci l-au adus pe nenorocitul ăla cu care sunt măritată și coșul cu rufe murdare a fost răsturnat în public. M-au amenințat cu o dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la care ții cu-adevărat și le strângi mâna. Și le spui... le spui... le spui... —îmi pare rău. Nu, stați puțin, le spui: —îmi pare foarte rău. îDa, asta i-ar învăța minte!) Nu stai în pat și nu plănuiești ca, odată sfârșit momentul scuzelor, să zâmbești cu căldură. Iar la plecare să întrebi: Există vreo șansă să mai fim prieteni? Sentimentele precum blândețea și fidelitatea nu-ți lasă un gust amar în cerul gurii. Așa mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
avut vreme să-l văd pe Randall. Tot Lucille a fost cea care ne-a stabilit și data nunții. O dată șocant de apropiată - Lucille n-a vrut ca nunta noastră să se „piardă“ în șirul de nunți din lumea bună, plănuite pentru toamna următoare. O ușă se deschide cu putere undeva, pe hol, podeaua din lemn scârțâie în depărtare, iar eu și Bea ne aruncăm una celeilalte niște priviri furișe. — Claire, începe Bea, mușcându-și unghia de la degetul mic, așa cum face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
un scaun, în capul mesei de conferințe. — Randall vorbește foarte elogios despre tine, mi-a spus ea, întinzând mâna după CV și studiindu-l rapid. Da? Ce drăguț. Mi-ar fi plăcut să obțin de la ea mai multe detalii. — Deci, plănuiești să faci copii în viitorul apropiat? Vivian era îmbrăcată într-un costum negru, care degaja o impresie de forță, iar la gât avea un colier impresionant de smaralde, însă postura rășchirată - un picior trecut peste scaunul de lângă ea, un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
apariția - care părea destul de sofisticat pentru o întâlnire cu Randall Cox. Am combinat fusta cu prima mea pereche de pantofi Jimmy Choo, pe care o achiziționasem chiar în ziua respectivă, într-un maraton panicat prin departamentul de încălțăminte de la Saks. Plănuisem să port obișnuiții mei pantofi negri cu toc - Nine West, puțin uzați, dar încă profesionali - dar, în timpul pauzei de prânz, mi-am dat seama, dintr-o dată, că o întâlnire cu Randall Cox practic cerea o pereche de Jimmy Choo. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ultima secundă nu era singurul lucru care mă determinase să intru în panică. Mi-era o frică nebună să vorbesc în public; întotdeauna deveneam agitată și cu gura cusută. Singura mea speranță fusese faptul că aveam să mă pregătesc temeinic - plănuisem să-mi petrec tot weekendul revizuindu-mi notițele - iar acum șansa asta se dusese pe apa sâmbetei. — O să mă ofer să prezint primul și-o să vorbesc rar, ca să-ți mai câștig câteva minute, mi-a spus Phil, încă uluit. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mi-era limpede. Mi-ar plăcea să putem rămâne, i-am spus lui Lucille, după o pauză, dar mă tem că prietenii mei s-ar supăra. Abia așteaptă să petreacă mai mult timp cu Randall, iar cina asta a fost plănuită de multă vreme. — Sigur că da. E păcat, dar înțelegem, a răspuns Lucille. Într-o altă seară. Sper c-o să te mai vedem curând, Claire. și pe mama ta! Trebuie să-mi spui când vine în oraș. Aș fi încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
femei visau, dar eu tot mi-aș fi dorit ca Randall să-și exprime afecțiunea fără să-și devalizeze cardul. — Are loc în week-end-ul ăsta vreun eveniment cu etichetă de care eu n-am știut? l-am întrebat. — A, am plănuit, pentru mâine seară, o cină cu câțiva dintre prietenii părinților mei. M-am gândit că ți-ar plăcea să ai ceva deosebit de îmbrăcat, așa că azi, la prânz, am expediat-o pe Deirdre la cumpărături. — Ei, ai fost foarte grijuliu - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-mi vine să cred! Ce surpriză fantastică! Eu, Claire Truman, fusesem răpită pentru un week-end în Paris? Eram uluită. De fapt, îmi pierise și graiul. Nu numai că Randall simțise că aveam nevoie să petrecem mai mult timp singuri... dar plănuise un week-end incredibil de romantic ca să-și demonstreze seriozitatea sentimentelor. — Eu ți-am găsit pașaportul, iar Svetlana ți-a făcut bagajul, mi-a explicat el mândru. Stăm în cel mai bun apartament de la Ritz. Numai ce e mai bun, Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pentru niște cumpărături pe Faubourg St.-Honoré, a zis el. E la o scurtă distanță de mers pe jos de la hotel și e cel mai bun loc de făcut shopping din toată lumea - Hermès, Christian Lacroix, Yves St.Laurent. Apoi am plănuit o seara specială pentru noi doi. Ocazia perfectă ca să-ți îmbraci rochia cea nouă. Rochia! Acum devenise logic. Randall chiar se gândise la tot - până și la o garderobă potrivită pentru Paris. Ziua a zburat. Aș fi putut să petrec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cale călătoria aia, am spus cu o voce scăzută, încercând să ascund faptul că Lucille reușise să mă desumfle completamente. — Claire, draga mea, el e bărbat! a râs Lucille, amuzată de naivitatea mea. Nu te poți baza pe ei să plănuiască nimic, nu-i așa? Sigur că secretara lui e de ajutor la capitolul cadouri, dar ca să obții cel mai bun apartament de la Ritz și rezervare la Alain Ducasse, cu numai câteva ore înainte, trebuie să ai putere și influență. Lucille
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cineva dintre profesori. Probabil vom afla că povestea n-are nici o legătură cu Tehnicul, îl contrazise dr. Mayfield. Cine știe ce maniac... — Ei, să fim serioși! Haideți să spunem lucrurilor pe nume, îl întrerupse dr. Board. Oricine-ar fi... este ucigașul, a plănuit totul cu foarte mare grijă. Nu pot totuși să pricep de ce n-a aruncat niște pământ deasupra amărâtei ăleia de femei, ca să nu mai poată fi observată. Probabil că intenționa s-o facă, dar a fost deranjat de ceva înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de însemnări. Apare în miez de noapte în casa domnului Braintree, mânjit tot de noroi, și zice că a avut o pană când de fapt n-a avut. Acum n-aveți de gând să-mi spuneți că omul ăsta nu plănuia ceva. — El zice că nu voia altceva decât să scape de păpușa aia. — Iar mie îmi zice că făcea un fel de repetiție a uciderii soției lui. A recunoscut-o. — Da, dar numai în închipuire. Povestea pe care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
altceva decât să se uite pe geam, fără îndoială rumegând gânduri negre la adresa celor doi unchi diabolici. După cum aveau să o demonstreze evenimentele, mă înșelam. Lucy era mai dotată decât credeam eu și, în loc să stea acolo fumegând de furie, ea plănuia și gândea, utilizându-și inteligența considerabilă pentru a coace un complot în urma căruia să ne încurce socotelile și să capete controlul asupra propriului detin. Planul era strălucit, credeți-mă pe cuvânt, opera unui pungaș adevărat, și nu poți decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Dar Pamela tocmai și-a petrecut o oră și jumătate la supermarket și e acum în bucătărie, „cu treabă până peste cap“, ca să ne pregătească cina înainte de a ne face apariția. Ca semn de ospitalitate și de bun venit, a plănuit o masă elaborată, cu multe feluri, care conține totul, de la gazpacho la plăcintă cu nuci pecan făcută în casă, și o deranjează, nu, o înfurie ideea că toate eforturile ei au fost în van. Tom se scuză de zece ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
așa că nu o să vă enervez nespunându-vă nimic. O doamnă de obicei nu povestește, dar voi sunteți altfel. Simt că v-o datorez. Doar să nu mai spuneți nimănui. Am ajuns, dintre toate locurile, tocmai în Lillies. Desigur că nu plănuiserăm să ne ducem, dar odată ce am plătit pentru cină și stăteam în stradă, nefăcând nimic, ne-am hotărât să mergem într-un club de noapte. Unul singur. Sigur. Celebre ultime cuvinte. Am fost duși pe sus în camera pentru VVIP
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
știu cu exactitate unde merg. În această privință, Derek e ca mulți alți piloți. Majoritatea nu sunt genul care să decoleze cât ai clipi. Decât dacă sunt plătiți, desigur. Eu, pe de altă parte, m-aș duce oriunde. Odată îmi plănuisem să vizitez Florida și am ajuns în Los Angeles. Zborul meu de rezervă spre New York nu a fost bun, pentru că avionul a fost plin (și planul fusese să merg de la New York la Florida). Oricum, chiar nu voiam să vin acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la pensiunea Mullingar. Ce o să cumperi anul ăsta? vrea să știe Wendy. Doamne, fata asta nu vrea să vorbim despre nimic altceva în afară de Crăciun? Nu vreau să fiu rea, dar viața ei trebuie să fie destul de plictisitoare dacă deja își plănuiește cadourile de Crăciun. —Visez la niște șosete și la o baie cu spumă. —Chiar așa? Sigur că nu. Nici nu m-am gândit la Crăciun încă. De ce ești așa obsedată de asta? — Păi... e vorba că... vreau să-i iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-mă pe un ton plin de milă. Dar se pare că Dumnezeu avea alte planuri. A fost un șoc, de fapt, un mare șoc. Dar eu și Mike ne-am obișnuit foarte repede cu ideea. Suntem de asemenea logodiți și plănuim să ne mutăm împreună cât de curând. Da, știu că oamenii de obicei se căsătoresc, se mută împreună și apoi, în cele din urmă, fac un copil, dar noi am făcut-o pe dos, cum spune mama. Nu contează, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
deschide un biblioraft uriaș intitulat NEW YORK. Nu mă mir că‑i atât de imens. Zilele trecute mi‑a zis că de trei ani încearcă să pună afacerea de la New York pe picioare. Trei ani! — Nu‑mi vine să cred că plănuiești asta de atâta timp și nu mi‑ai spus niciodată nimic, zic, privindu‑l cum scrie ceva repede pe un post‑it. — Îhm, spune Luke. Îmi strâng hârtiile mai bine în mână și respir adânc. E ceva ce vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]