1,791 matches
-
cronicile literare și teatrale scrise de D. Caselli și Const. Vasilescu, în revistă au apărut articole biografice dedicate unor personalități ale epocii, precum și comentarii referitoare la viața culturală, aparținând lui I. C. Bacalbașa, Al. Antemireanu, Juarez Movilă. Cu un articol intitulat Plagiatul în poezie, colaborează G. Panu, iar A. Cantilli, D. Caselli și D. Nanu, cu versuri. R.Z.
ACTUALITATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285169_a_286498]
-
autoritatea criticii, pentru autonomia și obiectivitatea ei. Unele articole polemice indică o orientare antijunimistă (se republică fragmente din satira lui M. Zamphirescu, Muza de la Borta-Rece) și antisocialistă. Ținta atacurilor este îndeosebi Anton Bacalbașa, contestat de Toma Florescu și acuzat de plagiat de G. Russe-Admirescu. În sprijinul acuzației se traduce Le Colonel Ramollot de Charles Leroy, modelul lui Bacalbașa pentru Moș Teacă. Alte comentarii critice sunt semnate de Șt.I. Slăvescu (Literatura și politica, Traducătorii noștri). Al. Macedonski, adulat de redactori (într-o
INDEPENDENTUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287544_a_288873]
-
teză de doctorat Îndrumări nouă în viața politică și culturală a Franței contemporane și înrâurirea lor asupra noastră (1914), vreo garanție de originalitate sau de corespondență cu realitatea științifică și istorică. I.-C. obișnuia să inventeze nu numai acuzații de plagiat, ci și opere proprii sau surse de informare și argumente. SCRIERI: Din umbră... Moravuri antice, București, 1901; Originalitatea d-lui Caragiale. Două plagiate, București, 1902; Pentru Cruce, București, 1903; Triumful Crucei, București, 1904; Legionarii Crucei, București, 1904; Note, București, 1905
IONESCU-CAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]
-
semnat Polit, îi atacă pe Delavrancea, Vlahuță și C. Mille. În „Contemporanul”, față de care L. se găsea într-un total dezacord de poziție și de ideal estetic, sunt surprinse greșeli de istorie literară. În 1893 o notiță îl acuză de plagiat pe G. Coșbuc. Față de aproape toți scriitorii epocii, L., prin Macedonski, s-a aflat pe o poziție negativistă (explicabilă, în parte, prin eforturile de a impune o poezie pe care gustul epocii încă nu o accepta, dar agravată de patimă
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
nu mai sunt membri de partid și nu mai sunt controlabili politic. Și atunci Încep să apară deficiențe În sistem și, corelativ, Încep să apară noi Încercări de a controla ideologic literatura. Apare protocronismul, apare Eugen Barbu, apare scandalul cu plagiatul. Toate aceste mici Întâmplări sunt efectele unui conflict În interiorul sistemului, pe care partidul Încearcă să-l mențină sub control. Acesta este fondul pe care apare „generația ’80”. Generația ’80 apare Între șaptezeci și nouă și optzeci, pe fondul scandalului cu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Toate aceste mici Întâmplări sunt efectele unui conflict În interiorul sistemului, pe care partidul Încearcă să-l mențină sub control. Acesta este fondul pe care apare „generația ’80”. Generația ’80 apare Între șaptezeci și nouă și optzeci, pe fondul scandalului cu plagiatul lui Barbu, pe fondul luptelor dintre cele două facțiuni: România literară și Săptămâna, apare ca un grup de sprijin pentru gruparea României literare. Atunci când pozițiile celei din urmă au Început să fie periclitate de sistem, a fost nevoie să se
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
redactor al „Revistei contimporane”, iar din 1877, prim-redactor al ziarului „România liberă”. Comentariile sale, spirituale și ironice, semnate Stemi sau Stemill, vizau stări sociale și politice, evenimente sau tendințe din domeniul cultural și artistic. A combătut, alături de A.I. Odobescu, plagiatul și a criticat existența spiritului de grup în mișcarea literară, cu aluzii la exclusivismul junimist. În apărarea comediei D-ale carnavalului a lui I.L. Caragiale a scos, împreună cu N.G. Rădulescu-Niger, broșura Ion Luca Caragiali, autor dramatic, cu subtitlul Caragiali fluierat
MICHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288100_a_289429]
-
naționale (publicația apărea cu subvențiile mitropolitului caterisit). La Paris, în 1897, i se tipărește culegerea de versuri în limba franceză Bronzes, prefațată de Al. Bogdan-Pitești. Ziarul „Forța morală”, pe care îl editează în 1901-1902, îl acuză pe I.L. Caragiale de plagiat. M., dezlănțuindu-se împotriva dramaturgului într-o conferință la Ateneul Român, este fluierat și el răspunde fluierând. Cartea de aur (1902), însumând producția sa nuvelistică, nu trezește nici un ecou. Poetul se interesează de ezoterism și magie, pune la punct invenții
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
la zicere (1982) se vrea un dialog textual și totodată un text dialogat cu Lao-Zi și cu Dao De Zin, din care sunt reproduse secvențe poetice. Atunci când șase dintre poezii au fost publicate în presă, G. a fost acuzat de plagiat. Acuzația a fost respinsă de autor, dar în volum el a recunoscut, prin tipărirea cu caracter cursiv, preluarea unor versuri din autorii chinezi (dintr-o traducere anonimă, apărută în 1924), susținând și prin titlul cărții că textele sale sunt replici
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
secolul XX, București, 2000; Geneza și structura poeziei românești în secolul XX, București, 2001; Mileniul al III-lea și „direcția nouă” în cultura românească, București, 2001; „Fenomenul Caragiale” și reîncarnările virtuale, București, 2002; Minciunile Adevărului și (anti)istoria unui (pseudo)plagiat, București, 2002. Repere bibliografice: Camelia Filip, „Geneza și structura poeziei românești în secolul XX”, „Sud”, 2002, 2; Mihai Dinu, „Mileniul al III-lea și «direcția nouă» în cultura românească”, „Renașterea civilizației rurale românești”, 2002, 1-2. M.I.
GOCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
angajată politic, chiar și doar pentru o seară, se temeau că amintirile trecutului comun să nu anuleze fie și pentru o seară distanță câștigată cu efort și suferința. Percepția unor raporturi profesionale inegale se exprimă de asemenea În teamă de plagiat manifestată de un fost profesor de la Parteihochschule Karl Marx, autor al unei istorii manuscrise al școlii, scrisă Înainte de 1989, după toate aparențele im Auftrag (la comanda), istorie pe care Încerca să o vândă la momentul Întrevederii noastre În „Vest”. Intenția
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Peter Siani-Davies (2006). Anticipează „literatura disidenta” În care avea să exceleze Paul Goma, dar și autori mai puțin cunoscuți. Pentru istoria orală a „comunismului românesc”, cărțile Laviniei Betea, a cărei „psihologie politică” a fost pusă la Încercare de acuzații de plagiat, ilustrează și ele În felul lor dramă specializării În zonele periferice ale științelor sociale „legitime”. Smaranda Vultur, Doina Jelea, Ruxandra Cesereanu sunt printre autoarele cele mai cunoscute În această nouă specie istoriografica, a cărei „feminizare” Îi indică deopotrivă noutatea și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Duiliu Zamfirescu drept „caracteristică epocii noastre de cumplită dezechilibrare mintală”, sau Cazul Cezar Petrescu, unde tot G. M. Vlădescu îl creditează în alb pe întemeietorul „Gândirii” ca „una din marile nădejdi literare”, somându-l însă la replică în acuzația de plagiat avansată de F. Aderca. Notele, de neascunsă ironie, de la rubrica „Reviste” confirmă partizanatul publicației: „Încetarea «Sburătorului literar» aduce fără îndoială o pierdere. Erau câteva tinere nume cari acolo se manifestaseră și acolo publicau mai mult: Camil Petrescu, Sanda Movilă, Vl
LICARIRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287802_a_289131]
-
stil vechi” - sunt denunțate, sub semnătura Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, a lui Horia Stamatu, Paul Goma, Dorin Tudoran ș.a., tot mai vizibilele „vicii” ale vieții literare românești, de la lașitate la „evazionism” și duplicitate, de la „orchestrarea imposturii” la plagiat și sfidare, de la trecerea sub tăcere a aspectelor neconvenabile la festivismul degradant, regimul comunist făcându-și „din excesul de comemorări și ceremonii un fel de normă și de fanfară” (Virgil Ierunca, Eminescu nu e acasă). Sunt comentate congresele și conferințele
LIMITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287817_a_289146]
-
C. Drăgulinescu apar ca autori de studii clasice; se traduce din Ferdinand Brunetière Arta și morala. Mai vie era cronica teatrală, semnată adesea de Th. M. Stoenescu. În 1901, sprijinit de directorul revistei, Caion îl acuză pe I. L. Caragiale de plagiat. Speriat însă de intervenția justiției, Stoenescu se desolidarizează și C. Al. Ionescu-Caion este înlăturat din funcția de prim-redactor al revistei. Fără un principiu călăuzitor în selecție, R.l. are o bogată rubrică de traduceri. Precumpănesc transpunerile din romantici (Byron, Hugo
REVISTA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289229_a_290558]
-
Ibrăileanu) ori intervențiile lui Ioan Șt. Botez, autor al unor mici studii, Mișcarea literară a Galațiului, Mișcarea modernistă în literatura română, al unor însemnări despre revista „Convorbiri critice” și al unui articol referitor la istoricul literar Lucian Predescu, acuzat de plagiat. Nu sunt neglijate nici traducerile, cele mai importante fiind cele ale italienistului Pimen Constantinescu din poezia lui Carducci, D’Annunzio, Ada Negri, Ramiro Ortiz. Alți colaboratori: Ioan Licea, Mariana Rarincescu, Al. Tătaru. I.M.
REVISTA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289274_a_290603]
-
Th. D. Speranția, Panait Zosân. Este inclusă în sumar și o tragedie în patru acte, Cydnus de Constantin Cantilli. Revista se numără printre publicațiile satelit ale cenaclului macedonskian, fiind scoasă de Ionescu-Caion pentru a susține în fața opiniei publice acuza de plagiat la adresa lui I.L. Caragiale. Aici publică articolele Prinderea în cursă a d-lui Caragiale. Tolstoi-Kemeny și dl. Caragiale și O scrisoare a d-lui Caion. Dl. Caragiale refuză juriul de literați. M.Pp.
RODICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289294_a_290623]
-
ateistă, materialistă, realistă - în sfârșit, revoluționară în toate direcțiile”. Modelul, urmat îndeaproape, ca orientare și în organizare, a fost „Contemporanul”. Articolele din Ș.n. se referă la ateism, morală, sociologie, filologie, știință popularizată; s-a reluat, după „Contemporanul”, campania contra plagiatului și pentru emanciparea femeii. Profilul revistei a fost însă literar. Contribuția Ș.n. este legată îndeosebi de colaborarea lui G. Ibrăileanu. Cu titlul Note sau Din caiet, el publică (sub pseudonimul Cezar Vraja) interesante încercări filosofice-literare: sunt meditații provocate de
SCOALA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289565_a_290894]
-
de traducător, manuscrisele etc.), fără a rămâne în perimetrul strict factologic. Materialul documentar este valorificat și cu instrumentele criticului ori ale comparatistului. S. corectează argumentat afirmația lui Titu Maiorescu despre Coșbuc („prea puțină cultură generală”) și demonstrează inconsistența acuzației de plagiat, lansată de Grigore Lazu după apariția volumului Balade și idile. Identificarea „izvoarelor universale”, a influențelor, similitudinilor și ecourilor, analizate în ipostaza genurilor, motivelor, miturilor literare etc., este utilizată în general, dar mai cu seamă în lucrarea Ecouri literare universale în
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
este agreabilă, tonică. Eroul narator trece cu naturalețe și umor prin împrejurări neobișnuite, relatându-le într-o confesiune autoironică, ușor parodică. O factură aparte are Rolls-Royce (1976), fals roman polițist, printre altele textul făcând obiectul unui proces de presă pentru plagiat. Mai curând parabolă a unei rătăciri și a unui eșec, narațiunea are un plan realist căruia i se suprapune unul de tip fantastic, ce se amplifică obsesiv și o împinge pe protagonistă, o tânără violonistă transfugă în Elveția, spre o
TRICOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
Scriitorilor din iunie 1981, a conducerii Uniunii. Iese în 1982 și din Partidul Comunist. Atitudinea lui aduce după sine persecuția din partea oficialității: este îndepărtat de la „Luceafărul”, i se retrage dreptul de a publica. Un articol în care T. argumenta un plagiat al poetului Ion Gheorghe - agreat în acel moment de autoritățile ideologice ale regimului - nu este acceptat la nici o publicație din țară. Trimis în Occident, textul va fi difuzat de postul de radio Europa Liberă, ceea ce provoacă o escaladare a presiunii
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
G. Răzvan, Ce lipsește revistelor bune?, Al. Petrescu, Spicuiri), la relația dintre literatură și social sau politic (Paul I. Papadopol, Literatura și războiul, George Emil Botez, semnând Ioan Costin, O problemă literară), cronici, recenzii și note (George Emil Botez, Un plagiat scandalos și G. Tutoveanu, „La arme!”, Al. Petrescu, Spicuiri și reflecții, în care discută cartea Venus și Gioconda a lui Corneliu Moldovanu). Pentru St. O. Iosif, plecat dintre cei vii, dar care atunci când se pregătea apariția Z. își anunțase colaborarea
ZBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290722_a_292051]
-
ghinion. În fața vieții le va stârni hazul lui B. Delavrancea și lui Al. Vlahuță, colegi de redacție la „România liberă”; ofensat, autorul rupe relațiile cu ei și părăsește ziarul. Viitorul prieten D. C. Ollănescu-Ascanio lansează chiar, fără temei, acuzația de plagiat. Analizând scrierea din punct de vedere etico-social, C. Dobrogeanu-Gherea aplică personajului principal calificativul stigmatizant de „pesimist papagal” (Pesimistul de la Soleni). Dar cartea nu e lipsită de merite, în special prin descripția de medii pariziene și bucureștene, deși, axată pe o
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
În domeniul științelor socioumane, ea a fost de-a dreptul catastrofală. Noii profesori nu erau capabili de o creație originală. Cursurile erau simple compilații. De multe ori, lectorul respectiv recurgea chiar la o unică sursă, adică realiza un fel de plagiat. Din păcate, se întâmpla să nu înțeleagă bine demonstrațiile autorului și atunci expunerea devenea cu totul ininteligibilă. La noi în universitate a rămas celebru cazul unui lector care își citea cursul cu evidentă dificultate. Studenții s-au îngrămădit cu întrebări
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de partid la CCES și a amenințat că intră în greva foamei. Până și Eugen Barbu, un favorit al regimului, de altfel, și-a trimis soția cu carnetul de partid și decorațiile, amenințând și cu exilarea, în momentul scandalului cu plagiatul din romanul Incognito. A ținut în ambele cazuri. Glissando a intrat pentru puțină vreme în circulație, iar plagiatul lui Eugen Barbu a fost mușamalizat. Marin Preda, fiind director al editurii Cartea Românească și posedând ștampila „BC”, și-a trimis manuscrisul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]