12,732 matches
-
forestiere. Cele cu roți mari în spate și mici în față, ce erau folosite în văi adânci, pentru trasul buștenilor. Odată, veneam din pădure, seara, împreună cu fratele meu mai mare. Eram obosiți, cu coasele pe spinare. Lucraserăm la descopleșire, la plantațiile din parchete. Din urmă ne ajunse un tractor, șofer era un sătean numit Brustur. Ne cunoștea. Oprește, ne spune să urcăm în spatele cabinei, pe tractor. Dar acolo nu prea aveai unde să pui picioarele, nu era platformă dreaptă, erau doar
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
spre capitala niponă, erau case mărunte ce mi-au amintit de cele de pe lângă gara din Sibiu. Cu țiglă, vopsite în portocaliu, și obloane de lemn. Mi s-au părut că seamănă. Îl aud însă pe Marin spunând: Uite la stânga ta, plantațiile de orez... Tokyo Proverb japonez: „Omoitatta ga kichijitsu” ( Nu întârzia să faci ce ai hotărât - Ziua cea mai bună să faci ceva, e ziua în care ai hotărât că vrei s-o faci) În prima zi la Tokyo am fost
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
mi-a săgetat inima. La capătul satului am intrat pe autostrada ce duce la Colombo, evitând așa aglomerația la acest ceas al dimineții. Dar, cum am mai spusdeja, chiar și într-o călătorie pe autostradă ai parte de priveliști minunate; plantații de arbori de cauciuc și palmieri, plantații de orez și scorțișoară îți țin companie pe tot parcursul drumului. Trecem peste râul Kalu Gang (Râul Negru), vedem undeva pe o colină o statuie a lui Buddha și un mic templu hindus
TREI ZILE ÎN MUNŢI, PARTEA I de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347539_a_348868]
-
am intrat pe autostrada ce duce la Colombo, evitând așa aglomerația la acest ceas al dimineții. Dar, cum am mai spusdeja, chiar și într-o călătorie pe autostradă ai parte de priveliști minunate; plantații de arbori de cauciuc și palmieri, plantații de orez și scorțișoară îți țin companie pe tot parcursul drumului. Trecem peste râul Kalu Gang (Râul Negru), vedem undeva pe o colină o statuie a lui Buddha și un mic templu hindus și încheiem călătoria pe autostradă la ghișeul
TREI ZILE ÎN MUNŢI, PARTEA I de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347539_a_348868]
-
avem parte de aceeași vreme frumoasă pe care am lăsat-o în urmă. Așa că oprim să ne hidratăm cu un bun ceai de Celyon și să ne dezmorțim picioarele, la o cochetă ceainărie ce are de altfel și o mică plantație de ceai. Șase căni de ceai, lapte și zahăr au costat doar 400 rupii. O a doua oprire, la un restaurant elegant, am avut de ales în a plăti intrarea la toaletă, 1oo rupie, sau a consuma o cană de
TREI ZILE ÎN MUNŢI, PARTEA I de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347539_a_348868]
-
penalizează. De fapt, pe mine că tu ai fost plecată o lună de zile. - Poate că nu-i cazul. Bine atunci eu am plecat. Pa! - La revedere! Grajdurile unde se aflau padocurile cu scroafele de prăsilă gestante erau la capătul plantației pomicole. Acum era în plină campanie de recoltare a piersicilor pentru piață și mai ales pentru țuică. Colectivul avea un cazan mare de țuică, unde era responsabil peste el nea Stoica, unchiul soției directorului școlii. Fructele se depozitau în budane
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
MJM, Craiova, 2009) În evul mediu precum și în perioada primei jumătăți a secolului al XIX-lea, viile și pomii constituiau izvoare importante de venituri atât pentru țărani, boieri și mănăstiri cât și pentru visteria țării. Iată de ce interesul pentru asemenea plantații era viu, documentele ce se mai păstrează reușind să ne redea doar în parte frământările din acest domeniu. În regiunea de vest a Olteniei se constată existența în perioada amintită a unor suprafețe plantate cu vii și pomi fructiferi aflate
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
plantate cu vii și pomi fructiferi aflate pe moșii boierești sau mănăstirești 655, dar și pe loturi țărănești, libere sau aservite, sau pe cele cu embatic ale orășenilor. De aici o serie de tranzacții și pricini de judecată între proprietarii plantațiilor respective și cei ai moșiilor care ân parte sunt redate și de documentele cercetate 656. O însemnată sursă de venituri pentru boieri și mănăstiri o constituie în secolul al XVIII-lea monopolul vânzării băuturilor și dreptul exclusiv de a ține
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
mai ales după introducerea regulamentului organic, se semnalează o creștee a interesului tuturor pentru stăpânirea viilor și livezilor. În general în această perioadă viile aparțineau în mare parte clăcașilor sau moșnenilor, deși în multe cazuri pământul pe care se afla plantația nu era al lor. Alături de viile țărănești proprietarii, arendașii și unii negustori dispuneau la rândul lor de însemnate suprafețe viticole 666. Unele documente demonstrează convingător că erau cazuri când clăcașii apreciau moșia pe care erau așezați, după viile și pomii
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
-lea și în partea de vest a Olteniei existau numeroase și puternice frământări sociale legate de stăpânirea și valorificarea viilor și livezilor de pomi702. Dacă pentru secolul al XVIII-lea documentele par să arate că o bună parte a acestor plantații erau în stăpânirea boierilor și mănăstirilor (în timpul ocupației austriece și în posesia fiscului imperial), în timp ce țăranii apar cu mai puține vii, în secolul al XIX-lea și mai ales în perioada Regulamentului organic, ponderea principală trece pe seama acestora din urmă
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
din zonele mai ridicate ale Blahniței și Câmpului. De altfel, în legătură cu acestea, documentele aflate la Arhivele Statului Drobeta Turnu Severin ne prilejuiesc o constatare care la început ar părea surprinzătoare și anume aceia că în zona Mehedințiului cele mai întinse plantații cu vii erau situate nu în partea de nord ci în cea centrală și sudică (plășile Ocolul, Blahnița și Câmpu) de unde se obțineau și celelalte cantități de struguri și vin. O caracteristică a viticulturii din perioada Regulamentului organic este aceea
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
În legătură cu forma de proprietate asupra viilor, documentele consemnează că și în partea de vest a Olteniei în prima jumătate a secolului XIX o bună parte a acestora erau plantate pe moșii străine proprietarii lor neavând drept de proprietate decât asupra plantației respective, trebuind însă să plătească stăpânului moșiei otaștina tradițională 715 (din 20 vedre una) precum și o sumă fixă la început 716. Treptat, în perioada regulamentară, dacă otaștina rămâne în general neschimbată, pentru viile plantate înainte de regulament, stăpânii moșiilor pe care
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
dacă nu am fi schimbat direcția de mers. I-am răsplătit efortul cu aplauze, pe care nu sunt convinsă că le-a văzut, preocupat să urmărească șoseaua ce se pierdea sub roțile bicicletei. Primul popas l-am făcut la o plantație cu copaci de cauciuc și am văzut pentru întâia oară, pe viu, modul de colectare al cauciucului. Trunchiurile copacilor erau brăzdate de canale înguste și adânci, parcă cineva s-a străduit să deseneze pe scoarța lor. Prin ele se prelinge
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
vas făcut dintr-o coajă de nucă de cocos fixată pe trunchiul copacului. Lashante mi-a dat toate informațiile necesare, parcă ar fi avut la el o carte din care îmi citea. Am reținut doar esențialul: exploatarea unei astfel de plantații începe după cinci-șase ani și durează vreo douăzeci, lemnul copacului este de esență tare și se folosește la confecționarea mobilei, iar seva lui este toxică. Plantația la care ne-am oprit avea mulți arbori încă tineri, neajunși la anii de
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
o carte din care îmi citea. Am reținut doar esențialul: exploatarea unei astfel de plantații începe după cinci-șase ani și durează vreo douăzeci, lemnul copacului este de esență tare și se folosește la confecționarea mobilei, iar seva lui este toxică. Plantația la care ne-am oprit avea mulți arbori încă tineri, neajunși la anii de exploatare, cum de altfel existau și alții care așteptau tăcuți transformarea lor în mobilă. Era îngrijită, curată, chiar am avut impresia că am pășit într-un
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
deloc monoton, o mulțime de ”curiozități” ne-au oprit din loc în loc. Cu cât urcam mai sus cu atât verdele devenea mai crud, fără însă să dăm de răcoarea munților, așa cum m-aș fi așteptat. Soarele ardea cu aceeași putere. Plantațiile de palmieri au urmat celor de cauciuc, apoi culturi de orez, piper și scorțișoară. Pe marginea șoselei, câteva rânduri de ananas ne-au făcut din nou să ne oprim, iar un varan a ieșit și el alene la plimbare și
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
parcat tuktukul în curtea unui localnic iar câinele acestuia ne-a însoțit o parte de drum, ca și cum ar fi vrut să se asigure că nu ne rătăcim. Imediat ce am trecut un mic podeț de bârne am dat de o mică plantație de ceai, unde două femei recoltau frunzele verzi. Mi-au permis să le fotografiez fără să îmi ceară bani, ba ne-a și salutat prietenoase cu mâna. La Cascadă, lume multă: tineri de diferite vârste își răcoreau trupurile sărind în
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
comunitate de aproximativ două sute de familii iar insula este legată de uscat printr-un pod îngust. Satul este racordat la rețeaua electrică și funcționează chiar și o grădiniță. Toate aceste insule indiferent de mărime sunt acoperite de vegetație, în general plantații de palmieri și arbori de cauciuc, dar și scorțișoară sau piper și dau un farmec aparte râului ce curge liniștit la vale. Păsările au fost însă reginele spectacolului la care am participat o dată cu revărsarea zorilor. Li s-au alăturat fluturii
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
a nu știu câtea oară m-am întrebat de ce sunt atât de pustii aceste locuri, de ce turiștii lipsesc, deși nu am convingerea că prin prezența lor nu vor răpi câte ceva farmecului. Tot pe acest traseu mi-a atras atenți o plantație de cocotieri ce ajungeau până la nori, atât de înalți erau. Acolo sus, niște funii groase îi lega între ei. Suhnante mi-a explicat că este un procedeu folosit frecvent. După ce culegătorul se urcă în primul palmier pentru a desprinde nucile
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
Se moare creol, blondin sau șaten, Se moare cu vina de-a nu fi de vină, Se moare injust, exemplar, marțial, Se moare fanatic ca jerfă divină, Se moare-n teroare și demențial, Se moare în ferme, se moare-n plantații, Se moare la munca murdară de sclav, Se moare-n avans pe cinci generații, Se moare valahic, ortacic, moldav, Se moare trudind proletar, peste normă Se moare la slujbă, muncind excesiv, Se moare de lene, se moare de formă, Se
SE MOARE CU ŢARA – POEM MANIFEST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352455_a_353784]
-
de floarea soarelui. *** O liniște adâncă, adâncă ... se aude cum cade carnea de pe oasele leproșilor. *** Spre zori greierii, declanșate sisteme de alarmă la pulberăriile nopții. *** Unghia lunii atinge harfele plopilor 1200 de carate scapără în privirile lupului hăituit printr-o plantație de fulgere negre. Cizmele vânătorilor calcă peste universul concentraționar al pânzei de păianjen. *** Pe limba ei rubinie cât felioara de portocală încearcă bufnița tăișul morții. În poligonul de tragere cineva ia pulsul unei mitraliere. *** La amiază vântul răvășește imense abajururi
CARTEA CU PRIETENI XXX- CONSTANTIN FIERARU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351149_a_352478]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > ABE ! Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 253 din 10 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Abe ! În pânza mlaștinilor de pe plantații De bumbac, de in, de tutun, de cânepă Lacrima unei răni neînchise Aprinde făclii de papură Pentru a nu bâjbâi cale Presărată cu mii de morți La Vicksburg pe Mississippi La Fort Sumer, la Richmond La Appomatox, pe văile Aleganilor
ABE ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352136_a_353465]
-
jilavele temple cu umbrele verzi/ te cheamă în taină visarea să-ți pierzi/ o pecete de vânt pe aripa serii.” („Pădurile„) Metafora „pe aripa serii” sporește misterul, taina. La fel ca și Magda Isanos, care își dorește să simtă „beția plantației ce moare inundată”, Petru Lascău știe să dea o înfățișare paradisiacă naturii, menită să indice vitalitate și trăiri intense. Același element acvatic, de data aceasta luând proporții de potop biblic - „potop de vinuri”, „lacrime” - este reluat și în poemul „E
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
își schimbă .... chiar soția și copiii... Firma ne dă mașină la scară și laptop. Celular de la firma. Poate chiar haine, să fim "prezentabili", si miel de Paști. Salopete de rezervă, scule "nemțești", masa gratuită. Dar, în schimb, devenim "scalvi pe plantație", de la 8 dimineață la 11 noaptea, de luni până sâmbătă. Duminică suntem frânți de oboseală, cu greu ajungem la biserică. Uneori lucrăm și duminică. Până aici aproape că nu e nimic rău. Dar copiii??? Unde ne sunt copiii? Dar soția
5 ORE PE ZI CU FAMILIA de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356603_a_357932]
-
a avut încredere, a așteptat și culege azi rodul butucilor de la Segarcea, cel mai laureat între vinurile românești, un vin regal și sublim! Elaborarea lui beneficiază de particularitatea științei cu rafinament și afectivitate a consultantului oenolog Ghislaine Guirand, din Franța. Plantația viticolă a Domeniului Segarcea, refăcută complet, are păstrată în inima ei istoria într-o inimă de Tămâioasă Roză care bate de peste o sută de ani. Ea rodește un strugure din familia soiului Muscat Rouge de Frontignan, multiplicat la noi din
VINURILE „PRINCIPESA MARGARETA”, VINURILE POEZIEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371002_a_372331]