1,260 matches
-
Maramureș...! Maramureșul de astăzi are câteva țări care nu au nimic în comun cu Maramureșul Maramureș. Sunt "țări" atât de individualizate social și cultural încât mă mir că nimeni nu a sesizat încă acest fapt. Maramureșul de astăzi își așterne "plapuma" peste câteva "țări" de o individualitate nemaipomenită și care a dat literaturii române nume de excepție. Așa are Maramureșul sub "cupolă" (din 1968, odată cu noua împărțire administrativ-teritorială) Țara Lăpușului, Țara Chioarului, Țara Codrului. Oamenii obișnuiți, oamenii de cultură, scriitorii, "se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să fie. Vrăjmașul însă, drept cadou de Anul Nou, începu mai întâi rechizițiile cu zahărul și urmă cu automobilele, benzina, petrolul, țițeiul, spirtul, sticle goale, butoaie și o listă lungă de alimente. Apoi 20 000 cămăși, izmene, flanele, brâuri, ciorapi, plăpumi, perne, saltele și 1 000 blănuri. Ce blesteme s au ridicat din inimile și gurile celor care au rămas dezveliți în casele înghețate, fără lemne și cărbuni! Unde era o familie numeroasă, lăsau o singură plapumă, sub pretext că mama
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
izmene, flanele, brâuri, ciorapi, plăpumi, perne, saltele și 1 000 blănuri. Ce blesteme s au ridicat din inimile și gurile celor care au rămas dezveliți în casele înghețate, fără lemne și cărbuni! Unde era o familie numeroasă, lăsau o singură plapumă, sub pretext că mama putea dormi într-un pat cu copiii ei, chiar unde erau cinci. Nu mai aveam făină și nici nu se putea cumpăra. Directorul So cietății Vrața, d. Costescu 84, aflând că mama suferea de eczemă din pricina
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
decât sigur, și o limbă de beton prin care ieșeau bălării, pătlagină parcă se numește buruiana aceea mare ca o palmă, ca o paletă de ping-pong. Mai era mușețel mare, teios, pe care puteai să te așezi ca peste o plapumă. Un gard de beton sau de țambre. Știu că mă chinuiam să mă holbez dincolo. Știu. Tot ce știu e că, pe cât povestesc mai mult, pe atâta uit mai mult. Habar n-am unde s-a petrecut lucrul asta pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
A urmat o scurtă cină, apoi utrenia, unde am fost iar solicitat, iar acum Încerc să-mi adun gândurile, pe care le voi lăsa totuși pe mâine, Întrucât sunt frânt de oboseală și, În plus, trebuie să mă ascund sub plapumă, pentru că e foarte rece, iar lumina a Început să dea semne că e pe punctul de a se Întrerupe curentul. 25 noiembrie 2012 Prima Liturghie a fost Înălțătoare și plină de Învățături. Ascultând pilda bogatului, m-am gândit că eu
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
frigul, astă noapte dârdâind zdravăn și dormind cu țârâita. Spre seară, după vecernie, am Început să desfac o parte din bagaje, Însă marea lor majoritate va rămâne pe mâine. 26 noiembrie 2012 Cum doamna Elena mi-a dat Încă o plapumă, somnul a fost ceva mai odihnitor, dar În chilie nu cred că am 5-10 grade, cu toate că aseară Părintele Casian mi-a aeresit caloriferul, care s-a și Încălzit o vreme. Din pricina unei baterii, totul decurge la scară mai mică. Pe
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ea are puterea să-mi citească gândurile. În seara aceea am fost trist, am stat în camera mea (de fapt, e greșit spus, camera nu e doar a mea, ci și a fraților mei), m-am așezat în pat, sub plapumă, fără să pot adormi, eram nemulțumit de mine, începeam să mint, și totdeauna îmi zisesem că n-am să abdic de la acest principiu - să nu mint, atunci când voi începe să mint, n-am să mai fiu curat, n-am să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tot. Mă doare întreg corpul, nu este o durere obișnuită, mă doare și ceva înăuntrul meu, în adânc. Nu mă plâng mamei, mă simt vinovat, sper să-mi treacă, doar nu este prima căzătură din viața mea. Mă vâr sub plapumă, crezând că nefericita aventură s-a terminat. Trag cu putere aer în piept și mă pregătesc să adorm. Dar somnul nu sosește, întârzie să mă ia sub aripa sa ocrotitoare, și nici durerea nu dă semne că ar bate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Nu, nu. Pentru că eu nu lucrez de ziua lor și eu de cinci ani nu l-am văzut, măcar mort. Eu nu lucrez de ziua lor, de Alexei și nici de Ziua Crucii. Acolo pe prispă pun o pernă și plapuma și mă culc la aer curat, afară, și vine așa un miros frumos de la merele astea, care îți dă sănătate. Mâncare nu am la ce face, nu am lemne, nu-i lumină. Sunt probleme. Mi-au furat și șarpele, șarpele
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să-i cunoască, avea să-i ia dracu’ foarte curând. Până și zicătorile pe care le învăța Marinel de la ai lui erau restrictive, cu un recurs punitiv. Când tanti Sofița hotăra că ei trebuiau să se întindă cât le era plapuma, era de la sine înțeles că întregul sens al zicerii nu se dezvăluia decât în case nevoiașe, unde se înveleau câte trei cu o pătură. Că pătura era stadiul superior al plăpumii. De unde și ironia cu care pronunța cuvântul plapumă tanti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
că ei trebuiau să se întindă cât le era plapuma, era de la sine înțeles că întregul sens al zicerii nu se dezvăluia decât în case nevoiașe, unde se înveleau câte trei cu o pătură. Că pătura era stadiul superior al plăpumii. De unde și ironia cu care pronunța cuvântul plapumă tanti Sofița. Marinel a plecat în viață cu convingerea că în tot ce era bun și frumos se ascundea o mare provocare, pe care era mai sănătos s-o eviți. „Îți trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
era plapuma, era de la sine înțeles că întregul sens al zicerii nu se dezvăluia decât în case nevoiașe, unde se înveleau câte trei cu o pătură. Că pătura era stadiul superior al plăpumii. De unde și ironia cu care pronunța cuvântul plapumă tanti Sofița. Marinel a plecat în viață cu convingerea că în tot ce era bun și frumos se ascundea o mare provocare, pe care era mai sănătos s-o eviți. „Îți trebuia musai una frumoasă -i-a zis cu tristețe în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
minunat. Am început astăzi tratamentul meu obișnuit, la care am mai adăugat un ceai din salvie și o altă plantă groaznic de scârboasă. Bătrânica ne caută în coarne grozav: gătește, spală vasele, face curățenie. A pregătit paturile cu perne, rufărie, plăpumi de vată. Azi am luat masa acasă: cartofi fierți cu unt și caș și salată de fasole verde. La desert - piersici și griș dulce. Seara vom mânca grătar la Brașov. S-ar părea că astea sunt toate noutățile... Pierre și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
De acolo vine și faptul că sufletul viu, în aceste osuare ale spiritului, încearcă ceva din înfricoșarea care apare în apropierea morții".) Iarăși, rătăciri în și de bibliotecă. Vechi nume de bordeluri bucureștene: "La pacea generală" și "Trei ochi sub plapumă". Găsite într-un într-un voluminos volum în limba engleză dedicat istoriei prostituției, la capitolul Eastern Europe. Biblioteca Laval deține în fondul său de carte mai multe ediții vechi având ca subiect România. Am citit cu mare plăcere pe contele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
apa mării, cât mai departe de țărm. Cât mai departe, acolo unde corpul se leapădă de pielea de broască (din creieri!). Acolo, în larg, corpul meu nu are naționalitate. Așa cum, în copilărie, corpul meu nu avea naționalitate în lada pentru plapumă, unde îmi plăcea să zac printre perne, cu capacul închis. Nici în oglindă, când te privești fix în ochi, nu ai naționalitate! Nici când ești îndrăgostit și simți că e cineva care te iubește tare de tot. Nici când dansezi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
facem acasă temele de vacanță și caietele de „lecturi suplimentare“ și, în general, „să stăm cu părinții noștri“. Alte mame nu se jucau cu copiii lor, eu mă grozăveam cu faptul că, împreună cu mama și cu fratele meu, rupseserăm o plapumă folosită pe post de saltea, jucându-ne de-a luptele greco-romane în fiecare duminică dimineața. Altele își puneau fetele la treabă sau le încuiau în casă, a mea nu mă lăsa să gospodăresc nimic ca „să nu pierd timpul cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
imediat, m-am prins și eu care-i treaba și am făcut la fel. Chestia era, într-adevăr, foarte mișto. Mult mai mișto decît toate tehnicile masturbatorii pe care le încer casem pînă atunci (cîteva mai inventive : cu gaura din plapumă, cu dușul, cu sticla de lapte - cu sticla de lapte chiar nu era mare scofală, fiindcă nu-mi intra decît vîrful). Totul a fost O.K. pînă am ajuns să ejaculez. La prima încordare, am simțit cum mi se rupe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cum preoții catolici, spre deosebire de cei ortodocși, nu poartă barbă, cum nu au voie să se căsătorească, cum la catolici crucea se face cu toate degetele, nu cu trei etc. Iar Cristoiu spunea de fiecare dată „foarte interesant“ șil vedeai sub plapumă, în cămașă de noapte și cu bonețică. „Cum le zici tu, Bibicule, mai rar!“ Iată care sunt vedetele la care se închină presa noastră (vorbim de vedetele „serioase“, că dacă ne referim la zona de showbiz, acolo lucrurile stau și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să-și măsoare pulsul, iar gândurile tremurau în taină. Doamne, cât ar fi vrut în momentul acela să zboare între rai și pământ, acolo unde durerea se poate alina. Din mantia norilor transparenți ar fi vrut să-și facă o plapumă să poată dormi, să se poată dispensa de toate mizeriile lumii. Deși gândurile produc adesea stări de proastă calitate, acum acestea îi dădeau un imbold sufletesc și o stare bună. Cu lacrimile ascunse, cu emoții ca orice muritor, era supusă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un cap de-o tonă și ochii încleștați de somn, nici măcar nu-i pot întredeschide să văd ceasul de pe masa de lîngă fereastră. Mihai, zău că mă supăr! E-aproape și-un sfert... Livia a ajuns lîngă pat și trage plapuma de pe mine: simt răcoarea ușii întredeschise lunecînd ca o înviorare peste trupul meu. Bine, bine, iubito, mormăi, mă scol! Mă ia de braț și mă ridică. Oboseala, mormăi, sprijinindu-mă de ușă, m-a ajuns oboseala. Ia să nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
adînc prin somn, în cameră plutea miros de cîrnați și de untdelemn ars în candelă, totul părea cufundat în liniște, pe cînd eu, încă treaz, visînd la ce-o să-mi aducă Moș Crăciun, scoteam din cînd în cînd capul de sub plapumă și, la lumina palidă a candelei aprinsă sub icoane, mă uitam la oala de pe plită și la șiragul cu cîrnați. A doua zi dimineață, aveam să găsesc sub pernă cîțiva biscuiți și o pungă cu bomboane "aduse de Moș Crăciun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Da, am auzit, i-a răspuns mama. Poate-o să dăm cote mai mici de-acum, a mormăit tata, scoțîndu-și opincile înghețate. Focul ardea cu putere în sobă, mama i-a pus masa tatii, iar eu m-am băgat sub plapumă, sătul de marmeladă și fericit că a murit perceptorul. Așa gîndeam eu, că a murit perceptorul, de vreme ce zicea tata că poate-o să dăm cote mai mici. Și-mi mai amintesc o dimineață de Crăciun, cu fulgi mari, plutind încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și eu din pat, beam o cană de apă din căldarea pusă pe un scăunel sub icoane, ieșeam pe ceardac să fac pipi cîinele nici nu se mișca; dormea făcut covrig -, apoi alergam repede în cameră și mă băgăm sub plapumă, așteptînd să vină tata, să mă încălzesc la spatele lui... Mihai, îl aud pe Vlad în pauza dintre comenzi, ce s-a petrecut azi între tine și Brîndușa? Ne-am certat în sala de consiliu. Mi-a spus ceva Iordache
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
au evoluat înaintea mea. Pentru a nu mă considera măreață față de cei care n-au reușit sau măruntă față de cei ce-mi sunt superiori. Comportamentul meu a fost hilar pentru ziua de azi. Roxi mă asculta și râdea punându-și plapuma peste față. Dar de ce n-am reușit totuși să fiu așa cum fusesem la repetiții? Să fi fost emoțiile?... Parcă nu le aveam. Poate că a fost spaima mea dintotdeauna în timpul nenumăratelor eșecuri (a se citi examenele de admitere și cele
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
viața mea au existat câteva pisici mult iubite (Țiți, pisica anilor copilăriei mele, stătea cu mine în pat, când eram bolnav și rămâneam singur în casă, făcută covrig la picioarele mele pe care le încălzea ca o perniță așezată deasupra plapumei), îi dau dreptate filozofului. Pentru mine însă paradisul ar reprezenta, în primul rând, o mare familie din care ar face parte nu numai părinții, și frații, și rudele, ci toți oamenii pe care i-am iubit sau către care într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]