1,400 matches
-
lăsase În urmă. Văzuți din poziția doamnei Vincent, ultimii trei ani păreau să se deosebească În mod subtil; chiar și cîțiva pași Într-o cameră mică generau un război separat, o nenorocire În plus pentru această femeie cu un bărbat plictisit și un copil bolnav. GÎndindu-se cu afecțiune la doamna Vincent, Jim ar fi dorit să mai fie Încă Împreună. Îi lipseau doctorul Ransome și doamna Pearce și grupul de bărbați care ședeau toată ziua pe treptele din fața holului. Lui Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
satisfacție estetică prelungită, care concurează cu curiozitatea ce ne-o trezește pentru tainele psihologiei, ale condiției umane, ale societății și istoriei. În concluzie: lectură plăcută ție, stimate cititorule, care ai luat În mînă această carte. Albert Kovács Într-o zi, plictisit, Îl puse să povestească ce-a văzut la cinematograf, unde el nu fusese niciodată. Titi, narator din plăcere, Începu: Întâi arată un puț cu roată, pe urmă vine o fată cu o găleată mare, apoi apar doi bătrâni, un moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
strâmte, ca niște jaloane. Privesc fix, nu văd nimic, nu aud nimic. Copilul tău doarme. Un milițian te oprește. Să mergi mai pe lângă zid, nu la marginea trotuarului. Mașina lui Ceaușescu trece fâșâind spre casă, În mașină labradorul negru cască plictisit, iar tu intri pe Clopotarii Vechi. Măcelăria goală. Câțiva oameni așteptând În ploaie. Să vină carne. Sau pui. Sau tacâmuri. Să vină orice, numai să vină. Un câine vagabond, orfan al Uranusului, așteaptă și el, ud și puțind a câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o întindea pe iarbă și se așeza pe ea. Mi s-a părut că recunosc copacul și ne-am așezat acolo. Italia privea un bărbat care trecea cu un câine prin fața noastră. — Cum erai atunci când erai mic? — Tot timpul puțin plictisit. — De ce? Eram gras și fricos și transpiram. Poate eram plictisit pentru că transpiram, transpiram pentru că eram gras și mi-era frică să nu mă lovesc. — Și după aceea? — După aceea am crescut, am slăbit și n-am mai transpirat. Dar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gras și fricos și transpiram. Poate eram plictisit pentru că transpiram, transpiram pentru că eram gras și mi-era frică să nu mă lovesc. — Și după aceea? — După aceea am crescut, am slăbit și n-am mai transpirat. Dar sunt mereu puțin plictisit, așa îmi e felul. — Mie nu mi se pare că ești așa. — Ba da. Numai că sunt foarte mincinos. Scările școlii. Au trecut treizeci de ani și mai există încă, la fel ca atunci. Mai există și fâșia de curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unul din locurile de parcare de lângă calea ferată, am luat cartea din torpedou și am coborât din mașină. Nu m-am putut abține să nu mă uit în jurul meu, deși nu era ilegal să lași o carte pentru vreun călător plictisit care își așteaptă trenul de legătură. Am urcat repede scările spre peron. Mă simțeam așa de ușor cum nu mă mai simțisem de mult. Când am ajuns în capul scărilor, eram deja ca un fulg. Poate de asta am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a venit timpul ca tu și cu mine, noi toți să urmăm exemplul lui Grass și al lui Böll. Să folosim mereu, intenționat și cu bună știință, numai pronumele „ei“. Ce părere ai? — Uite cum stau lucrurile, spuse Țvi Kropotkin plictisit, la ei asta s-a terminat deja, În timp ce la noi continuă, ăsta e motivul. —Ai Înnebunit? Îl Întrerupse Fima Într-o explozie de furie. Tu te auzi ce spui? Ce vrea să zică asta, la ei s-a terminat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Câte una dintre ele se ucide, în vreme ce altele, descoperindu-i la timp nebunia moștenită, îl scuipă între ochi, și strigă după ajutor, smucindu-se din plasa lui fatală. În asemenea împrejurări, amicul meu se autoanalizează și, de odată, dezolat, și plictisit, vrea să moară. Câteodată cred că nu glumește. Sunt oarecum impresionat chiar, de moartea violentă pe care și-o pregătește. Aș fi dorit să-l văd cum mușcă pământul, pentru ca să-și oprească urletele și să nu întrebuințeze un procedeu banal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Îndrumarea pictorului William Hunt; neavând nimic mai bun de făcut și Împins de spiritul competițional care caracterizase dintotdeauna relațiile dintre cei doi frați, Henry Își umplea timpul desenând modelele de ghips depozitate la parterul studioului lui Hunt. Într-o zi, plictisit și nemulțumit de efortul de a copia Sclavul lui Michelangelo, se aventură la etaj, În atelierul propriu-zis, unde Îi găsi pe William și pe un alt Învățăcel desenându-l pe vărul lor, Gus Barker, aflat În vizită la familia James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aceeași atenție. Nu, nu am auzit de ea, spune dna James. Împotriva propriei voințe, este impresionată atât de numărul mesajelor, cât și de calitatea expeditorilor. Henry Însă pare să-și fi pierdut interesul față de onoruri. Închide ochii cu o expresie plictisită când Îi citește epistolele și Îi Împinge iritat mâna la o parte când Încearcă să Îi arate numele și semnăturile de la sfârșitul lor. În cele din urmă, renunță la efortul neproductiv și Îi cere lui Burgess să mute canapeaua lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care ucenicul pietrar credea că ar fi fost parțial reușite. Când aveam eu vreo paisprezece ani, ea își ținea orele la școala Petri. În serile de sâmbătă îi era vârâtă pe gât o ceată de mitocani rudimentari care se dădeau plictisiți, dintre care unii reușeau să pună pe hârtie, eventual, pizde păroase și omuleți cu mădulare de o lungime excesivă. Pe nesimțiți îi lăsa în voia lor - în grupuri mici, adolescenții prost-crescuți jucau skat sau dormeau timp de două ore - iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pricină a acestui fait divers, cum se spune În Franța, ea este Învăluită În mister. (nota a domnului Avelino Alessandri). O vara măsoară 83,5 cm. * În timp ce ne Întremam cu ensaimadas, Nelly mi-a zis* că În momentul acela bietul plictisit a scos limba de referință (notă donată de tânărul Rabasco). * Ba mie mi-a zis-o Întâi (notă suplimentară de Nano Battafuoco, zilier la Direcția de Curățenie). * Mie mi-a zis-o mai Înainte (Notă suplimentară a lui Nano Battafuoco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu este. Nu este o navă spațială dintr-o altă civilizație. Ted, aflat În apropiere, Întoarse capul agasat. Era limpede că cei doi avuseseră deja o discuție pe această temă. — De unde știi? Întrebă Norman. — Un calcul simplu, răspunse Harry, gesticulând plictisit. De-a dreptul banal. Cunoști ecuația lui Drake? Norman o știa. Era una din supozițiile faimoase din literatura despre viața extraterestră. Și totuși spuse: — Amintește-mi-o tu. Oftând iritat, Harry luă o foaie de hârtie. — Este o ecuație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Înțeleagă sensul. Se gândi din nou la doctorul Stein. Care era replica lui favorită? „Înțelegerea este o tactică de Întârziere“. Stein se supăra În astfel de situații. Când un student bătea câmpii, intelectualizând despre pacienți și problemele lor, Îl Întrerupea plictisit: — Și cui Îi pasă? Cui Îi pasă dacă Înțelegem psihodinamica acestui caz? Dumneata ce preferi, să Înțelegi cum se Înoată sau să te arunci și să Începi să Înoți? Numai cei care se tem de apă vor să Înțeleagă; ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
crapă de ziuă, rătăcesc dusă de gânduri, scormonind în iluzia primăvăratecă, acompaniată doar de șoaptele sacadate, monotone, fatale clipelor melancolice, picături șovăitoare, reci, străine sufletului. Ropotul nu mai contenește, legănându-se într-o parte și-n alta, ca o vorbărie plictisită, atemporală, ignorând tăcerea nopții, toacă cerul mărunt sub privirile norilor indiferenți, părtași la măcelul orb. Sunt captiva celei de-a patra zi, de ploaie mocănească, rebelă, pisăloagă, îmbrățișată adeseori de tărâmul primitor, și binecuvântat, de la Vrancea. Aici până și ploile
Ploaie moc?neasc? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83336_a_84661]
-
și purtase o discuție înfocată, în principal cu el însuși, pe tema meritelor antracitului. (- Dă multă căldură, deși e mai scump.) Eu și Laura am rămas cuibărite pe canapea. Kate stătea în poala Laurei. Și cu toatele, inclusiv Kate, am așteptat plictisite ca tata să-și încheie discursul și să plece. Numai ce-a plecat tata, c-a venit mama. Sub pretextul că voia să ne ofere niște ceai. În realitate, mama își făcuse apariția ca să verifice dacă șutisem biscuiții cu cremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care nu fusese consumată. Sufletele pereche despărțite de circumstanțe. Iubiții care se iubeau de la depărtare. Pe de altă parte, nu era nici măcar ora prânzului. Să-i dăm băiatului o șansă. Dar Adam n-a sunat. Toată după-amiaza am tândălit-o plictisită și nesatisfăcută. Nu voiam să fac nimic. N-aveam nici un chef să citesc. Iar Kate scâncea și plângea, iar eu nu prea aveam răbdare cu ea. Fără prea multă tragere de inimă, m-am uitat la serialele de după-amiază împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă cunoaște și nu-mi dădea drumul În bloc, așteptînd să-l rog cel puțin un sfert de ceas, să-i arăt cartela de interfon, cheile, le studia țuguindu-și buzele, buletinul, după care-mi deschidea ușa c-un aer plictisit, hai, intră, să nu zici că nu-s băiat bun. Treacă de la mine de data asta. Într-o sîmbătă cînd era plecat la țară, i-am agățat cu abilitate de clanța apartamentului o hîrtie ministerială pe care copiasem și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui Julio Îi plăcea În special Charlie Parker, de care mi-am amintit Într-una din zilele trecute În magazinul Muzica. În timp ce mă uitam cu jind la un Pat Metheny foarte scump, am auzit fără să vreau discuția dintre vînzătoarea plictisită și un amator de sunet din județul DÎmbovița, Îmbrăcat conform județului. Melomanul dorea să cumpere o casetă cu muzică grecească ori turcească, n-avea importanță dar avea nuntă În familie, cu mulți invitați, și, neștiind ce să aleagă, a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a arestat o cameră plină de haidamaci care, chipurile, dădeau audiție pentru un concurs de sosii ale Ritei Hayworth. Un șir de aplauze. Jack făcu o plecăciune și o văzu pe Joan Morrow lîngă pomul de Crăciun, singură și, probabil, plictisită. Merse la ea. — Sărbători fericite, Jack, spuse Joan. Drăguță, bine făcută, de treizeci și unu sau treizeci și doi de ani. Nu tu muncă, nu tu bărbat care să-i scoată peri albi. Dar mai tot timpul bosumflată. — Bună, Joan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
eu o dată marijuana În colegiu. Mi s-a făcut așa o foame, că am mîncat o cutie Întreagă de prăjituri și mi-a venit rău. Nu m-ai fi arestat, nu? Nu. Ești prea drăguță. — Să știi că sînt destul de plictisită ca să mai Încerc o dată. Minge ridicată la fileu pentru el. — Cum stai cu dragostea, Joanie? — Nu stau deloc. Cunoști un polițist pe care-l cheamă Edmund Exley? Un tip Înalt cu niște ochelari simpatici. E băiatul lui Preston Exley. Eddie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Întotdeauna podeaua. Jane punea discuri de operă ca să se excite - sunau ca niște mîțe care se cordesc. Nancy era o bețivancă și se purta exact așa cum te-ai fi așteptat de la una ca ea. Era tipul de muiere obosită și plictisită, care spărgea lucrurile chiar mai iute decît o făcea el. — White, fii atent aici. Bud ridică privirea. Elmer Lentz Îi arăta prima pagină din Herald. Titlul principal: „Victimele bătăii de la poliție vor intenta proces“. Subtitluri: „Marele juriu e gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care au Încercat să-i distrugă afacerile. Toată lumea Îl respecta pe Dud S. pentru că știa să impună pacea, dar acum el nu mai face nimic. Vreți să faceți o razie la prostituate? Da? Da? Am un pont bun... Breuning părea plictisit. Bud ieși afară, În curte: buruieni crescute la Întîmplare, garduri din sîrmă ghimpată. Paisprezece camere goale. LAPD cumpărase ieftin proprietatea. — Flăcău. Dudley pe trotuar. Bud Își aprinse o țigară și se Îndreptă spre el. — Flăcău, Îmi pare rău că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ed frînă brusc. — O ultimă Întrebare. La Birou ai insinuat că știai că Patchett și Sid Hudgens plănuiau o operațiune de șantaj și extorcare. — Nu-mi amintesc să fi susținut o asemenea afirmație. — Nu ai negat-o. — Eram obosită și plictisită. — Ai susținut-o implicit. Se află și În depoziția lui Jack Vincennes. — Atunci poate că Vincennes a mințit În privința asta. A fost obișnuit cu celebritatea. Nu ți se pare că i s-ar potrivi titulatura de auto-dramaturg? Era un Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Împuște. Ideea principală: scotocea tot Chinatown-ul, În căutarea unui tip numit Cooley. Deocamdată filiera Chinatown era moartă. Bud sună la Biroul Procurorului Districtual și Îi dădu ofițerului de serviciu indiciile lui pe tema Perkins Cooley. Omul căscă și le primi plictisit. Înapoi pe Sunset Strip. Pe scenă cîntau Cowboy Rhythm Band, fără Spade. Nu-l mai văzuse nimeni de vreo două zile. În cluburile provinciale, În barurile locale, În localurile de noapte nimeni nu-l văzuse pe Donnell Clyde Cooley. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]