3,630 matches
-
dragă Filip cel bun. M-am săturat de pluralul ăsta găunos. Noi în sus, noi în jos. Vreau să mai vorbim și la singular. Eu, că tot ziceam de lecții, așa am învățat la școală. Întâi singularul și pe urmă pluralul. Dacă începi cu pluralul, cauți, zadarnic, după aia, singularul. Noi poate să însemne tu și cu mine, încercă Papi. — Cu noi doi e altceva, zâmbi Efrem, luând-o pe după umeri. Papi se lăsă îmbrățișată, privind cu subînțeles la Cosmina. Când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
M-am săturat de pluralul ăsta găunos. Noi în sus, noi în jos. Vreau să mai vorbim și la singular. Eu, că tot ziceam de lecții, așa am învățat la școală. Întâi singularul și pe urmă pluralul. Dacă începi cu pluralul, cauți, zadarnic, după aia, singularul. Noi poate să însemne tu și cu mine, încercă Papi. — Cu noi doi e altceva, zâmbi Efrem, luând-o pe după umeri. Papi se lăsă îmbrățișată, privind cu subînțeles la Cosmina. Când pleci ? — Mâine- dimineață. Dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
haimanalele". Președintele: Păi în declarația scrisă ai spus "canalia" - la singular. De ce schimbi acum? Avocatul: Vă rog, domnule președinte, lăsați martorului libertatea de conștiință. Martorul: Poate m-am intimidat la declarația scrisă, mi-aduc aminte ca a spus ceva la plural, "canaliile". Avocatul: Între "canalia" și "canaliile", nota bene, e o distanță enormă, subprefectul n-a vizat o persoană anume, s-a referit la inamici multipli, sau poate numai la dezordini. Președintele: Era departe acuzatul de șosea, socotind de la locul accidentului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
firește la întrevedere, se purtă cu un tact surprinzător. Privirea ei nu înghețase, dar căpătase o nuanță de respect filial și o simpatie sublimată de voluptăți. Strânse mâna lui Ioanide fără turburare, înlăturîndu-i de la început orice panică. Nu folosi decât pluralul și împărți așa de bine interesul între Ioanide și doamna Ioanide, încît orice echivoc, de-ar fi existat, fu risipit. Ce se întîmplase? Sultana, fire vibrantă meridională, intuise în fizionomia lui Ioanide profunda rană paternă. Abia atunci înțelese cuvintele pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
foițele, se așeză pe marginea patului și încercă să se ridice în picioare. Dar simți amețeală și, dacă nu-i sărea Gonzalv în ajutor, ar fi căzut. - Ce mai nou? Întrebă Suflețel pe Gonzalv. . - Ce să fie, zise Gonzalv folosind pluralul, ia, agonizăm!Cercul lui Gaittany, care era în același timp și al lui Ioanide, luă în dezbatere cazul lui Conțescu. - Cum se explică, se întrebă Gulimănescu, că un om așade voinic în toate privințele ca Pomponescu sucombă întîiului șoc moral
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Michel Verret, La Culture ouvrière, Albaron, Thonon-les-Bains, 1988; Hoggart, 1970, despre "clasele populare"). • Cazul 3: anchetele relativizează existența grupurilor inițiale Alte anchete arată că există o eterogenitate în interiorul grupului de referință. Se vorbește atunci de "subculturi" de clasă, punând la plural denumirea inițială (de exemplu, "culturile muncitorești", "universurile funcționarilor"). Când Michel Crozier (Le Monde des employés de bureau, Seuil, Paris, 1965) a studiat "universul cultural" al funcționarilor în ancheta sa din 1957, a fost determinat să distingă diferite subgrupuri de practici
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ar fi fost și mai esactă și mai vie. Prin definiții rele copiii învață a lua sama la lucruri neesențiale și a trece cu vederea pe cele esențiale. O greșală gramaticală de care foiește cartea este substituirea persoanei a treia plurale prin a treia singulară. Ex.: "Din ce se compune locuințele noastre? De ce se face valuri pe mare? (pg. 27). De ce țară ne desparte munții Carpați? " (pag. 66) ș. a. Îndealtfel recomandăm cartea atenției tuturor învățătorilor, cari vor vedea în ea cea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
latinescul veteranus, care a dat în limba română termenul bătrân, cu înțelesul unei părți de moșie moștenită dintr-un hotar anume. Alt argument de natură lingvistică, prin care se dovedește vechimea și sorgintea vechii obști sătești la români, rezidă din pluralul întâlnit în denumirea așezărilor, ce trebuie puse în corelație cu tradițiile întemeierii satelor românești. De asemenea, multe cuvinte de origine latină, ca drept-dreptate, jude-judecie, judecător-județ, domn-domnie, indică o continuitate și influență romană în domeniul dreptului, implicit al vieții social-economice sătești
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nu-1 putea prelua sub nici un motiv. Și lucrul acesta era așa de natural și de obișnuit pentru că era reminiscența unor practici multiseculare. Dar prima dovadă a organizării în obște familială ab initio o găsim în denumirea comunității, cu forma de plural în sufixul -ești, Umbrărești, cu fireasca evoluție spre obștea sătească teritorială medievală când, urmare a sporului demografic și a dezvoltării economice, raporturile preponderent familiale sunt puse în consens cu cele teritoriale și când are loc și un mai riguros și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
găsim într-o hotarnică târzie, la capitolul „documente privitoare la moșiia Torceștii”, în care se menționează „Hrisovul lui Petru voevod din 7094 (1596) slavonu relativ la moșiia Torceștii”. Vechimea mai mare a satului este sugerată și de terminația numelui, sufixul la plural -ești fiind dovadă a ființării în acest loc, la un moment dat, a unei comunități familiale puternice, a unui neam cu apelativul Torca sau Torcea, de la care, apoi, își va trage numele satul întreg. De asemenea, forma hotarelor moșiei, implicit
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în instituții și devin reticente, părăsind spațiul public. Dar termenul de incivilitate, care, din punctul meu ne vedere, n-ar trebui să mai desemneze decât această retragere în sine și consecințele ei, primește o altă accepție, fiind încărcat cu un plural care a făcut furori: incivilitățile. După Roché (1993, p. 109, p. 142), incivilitățile sunt fapte care nu sunt numaidecât penalizabile, ci "dezordini în comun" care însă, chiar în formele cele mai anodine, sunt intolerabile prin sentimentul de non-respect pe care
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
induc persoanei care suferă de pe urma lor. Prin incivilitate Roché înțelege "o gamă largă de fapte, de la grosolănia copiilor la vandalism, trecând prin prezența vagabonzilor, grupuri de tineri ce stau la intrarea imobilelor". În acest sens vorbește autorul de incivilități la plural, ceea ce acceptasem și eu nu de mult. Împotriva amalgamării acestor fapte într-un concept unic, incivilitatea, se ridică, de exemplu, Prairat (2001) și credem că în privința asta are dreptate, dar că greșește, în schimb, când "aruncă pruncul o dată cu apa din
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o degajă. O dată în plus, se maschează ceea ce spun cu adevărat cercetările despre incivilitate. Ideea nu-i că unei singure dezordini îi corespunde numaidecât o derivă spre infracțiune și că totul trebuie reprimat (de altfel, textul original pune metafora la plural, e vorba de geamuri sparte: broken windows). Ideea este că acumularea unor dezordini repetate va antrena o abandonare al spațiului public de către comunitate. Metafora inițială pleda pentru o poliție de proximitate care să cunoască bine cartierul și locuitorii, în locul unei
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
va antrena o abandonare al spațiului public de către comunitate. Metafora inițială pleda pentru o poliție de proximitate care să cunoască bine cartierul și locuitorii, în locul unei poliții cu girofar, spectaculoasă și inutilă. Ne putem întreba dacă e bine să păstrăm pluralul cu uz criminologic al termenului de "incivilitate". N-ar trebui să păstrăm din noțiune doar ideea unei stări a legăturii sociale caracterizate prin ocuparea spațiului public de către grupuri delincvente sau flirtând cu delincvența și prin retragerea în sine a victimelor
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în relațiile internaționale și în economia politică internațională. Unul dintre scopurile cărții a fost să prezinte realismul ca o teorie bogată, variată și variabilă, atît de eterogenă încît ar fi mai bine să ne referim la ea în termeni de plural. Pe de altă parte, respingerea realismului din cauza unora dintre versiunile sale care s-au dovedit empiric false, anistorice sau logic incoerente nu-i afectează rolul pe care îl deține în înțelegerea comună a observatorilor și practicienilor din sfera internațională. Teoriile
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Fane nu are funcții de răspundere, el mătură și cară șpanul. Un lucru făcut rudimentar i se atribuie - „Așa ți-o făcea și Fane de la sculărie!” Mitică e mai glorios. Mitică suntem toți regățenii pentru ardeleni. Mai ales bucureștenii. De unde pluralul „mitici”. Numele generice ale persoanelor necunoscute sunt precedate de peiorativul „nea” Nea Castană, Nea Caisă, Nea Frână (cu varianta Gigi Frânarul) sau chiar Nea Pastilă. „Spune-i lui Nea Castană să-și ia mașina din poarta mea, că-i sparg
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Prin urmare există esența umanității și atunci trebuie să combatem jigodismul, oriunde s-ar descoperi. Oamenii au nevoie de încredere în ei, deci de omenie ! (MERIDIANUL, An X, nr.27 (756), joi, 17 iulie 2008, Editorial) NICHIPERCEA - șeful ! Nichipercea (la plural?) de care vorbim ar fi un concetățean de-al nostru care se comportă oarecum la fel dacă nu l-ar zghihui oarecari stări (greu de explicat) determinate de ceva specific drăcesc, dacă nu de paranoia. Așa se face că personajul
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
tiparul? Este cuvântul „tu”, care apărea foarte rar la începuturile publicității. Zeci de ani, publicitatea a reflectat clar faptul că se adresa milioanelor de oameni: reclamele vorbeau unor grupuri largi, referindu-se la clienții actuali și potențiali ai companiei la plural; erau frecvent folosiți termeni precum „persoane”, „o femeie” sau „bărbați”. Deci, o reclamă veche, tipică, ar suna cam așa: „Loțiunea Mermaid împrospătează pielea femeii și restabilește strălucirea naturală. Mermaid. Pentru pielea pe care femeile o iubesc”. Apoi, cineva a descoperit
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
ați uitat. Avionul Jefferson, de exemplu. Există un monument și un memorial Jefferson; dar un avion? Acest nume a fost și mai provocator la vremea lui, deoarece numele formațiilor rock lansate înainte de Buffalo Springfield și Jefferson Airplane („Avionul Jefferson”) foloseau pluralul, precum Beatles, Supremes și Crickets. Un nume la singular pentru un grup de persoane era o uimitoare - și deci eficientă - contradicție. Război și pace? În același timp? Nu ar trebui să citim Război și apoi Pace? Dar ce ar fi
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
cât și a celor pe care nu le cunoaștem [...]. Conștiința individuală se Îmbogățește prin descoperirile proprii, dar, cea mai mare parte a timpului, ea se dezvoltă bazându se pe aceea ce au descoperit alții” . „Conștiința nu este niciodată trăită la plural, ci numai la singular. Chiar În cazurile patologice de dezagregare a personalității sau de personalitate dublă, cele două persoane alternează, nu se manifestă niciodată simultan [...]. Conștiința este strâns legată și dependentă de starea fizică a unei anumite porțiuni de materie
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
-mă cu o privire uleioasă, complice: „Bine ai făcut. Tipul e o lichea și o nulitate” - și a început să râdă zgomotos. Un râs care întotdeauna face să-mi fie frică pentru ființa umană. Alte întrebări: de ce publicăm (unii folosesc pluralul, bănuind că nu pot edita singur o revistă) autori cu vederi de stânga, cu vederi de dreapta, apolitici, autori în slujba puterii (puterea din cele două capitale românești), autori disidenți, colaboraționiști deghizați, agenți dubli, evrei etc.? Cum se vede, un
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
op. cit., pp. 227-346). 37 "Aici se învață nu numai limba, istoria sau geografia națiunii, ci și cum se trăiește și se gândește în spirit național [...]. Pedagogia sentimentului de apartenență trece prin utilizarea în mod recurent a posesivelor de persoana întâi plural "țara noastră", "patria noastră" care reamintesc permanent că identitatea este colectivă. Manualele școlare constituie un puternic factor de integrare, ele fiind difuzate în sute de mii, ba chiar la mai multe generații milioane de exemplare; textele, ilustrațiile și modul lor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ținute drept elementele sale constitutive", printre care se numără "cântul corului, la rândul lui împărțit în parodos și stasimon. Din intervențiile corului, parodos e prima manifestare a corului întreg"82. Un predecesor al parodiei ar fi așadar parwdoz ("parodos" cu pluralul "parodoi"), desemnând intrarea laterală în vechiul teatru antic, prin care își făcea apariția de obicei corul specific pieselor dramatice. Asupra acestor detalii, o lumină edificatoare vine din zona celor două studii de care majoritatea teoreticienilor parodiei se folosesc în zilele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
istoricizare, abstractizare, teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități de studiu în relație cu un context referențial în mod simultan lingvistic, literar, istoric, biografic, social și politic. Granițele sunt dificil de trasat și consensul nu poate fi atins, pentru că fără încetare
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
de procesele, rezultatele și funcțiile povestirii. Există o mișcare spre interdisciplinaritate care amplifică importanța conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii. Există considerații formaliste, dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructiviste asupra narațiunii. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psihonaratologie Se observă că naratologia post-clasică este permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare, dar păstrează naratologia clasică, dincolo de adaptarea la curentele gândirii contemporane, ca pe unul din momentele ei importante
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]