KorAP: Find »[drukola/base=pluti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...383 >

9,563 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

spun că niciodată n-aș fi presimțit că o tăcere poate să spună atât de mult. Și, da, tăcerea poate fi totuna cu consternarea, numai că eu unul aș fi preferat să nu aflu nicicând filozofia asta. Pe deasupra tuturor mai plutea ceva, aș putea s-o numesc o întrebare nerostită, dacă o întrebare ar fi atât de dată naibii încât să mai și plutească, în fine, eu zic că plutea și se putea traduce aproximativ în forma asta: cum s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
consternarea, numai că eu unul aș fi preferat să nu aflu nicicând filozofia asta. Pe deasupra tuturor mai plutea ceva, aș putea s-o numesc o întrebare nerostită, dacă o întrebare ar fi atât de dată naibii încât să mai și plutească, în fine, eu zic că plutea și se putea traduce aproximativ în forma asta: cum s-a ajuns cu chestia aia până la mine? Știu, știu, e demn de milă ce-am făcut în zilele ce-au urmat. Să le explici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
fi preferat să nu aflu nicicând filozofia asta. Pe deasupra tuturor mai plutea ceva, aș putea s-o numesc o întrebare nerostită, dacă o întrebare ar fi atât de dată naibii încât să mai și plutească, în fine, eu zic că plutea și se putea traduce aproximativ în forma asta: cum s-a ajuns cu chestia aia până la mine? Știu, știu, e demn de milă ce-am făcut în zilele ce-au urmat. Să le explici unor oameni care au crezut în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
minuscul, asemănător funigeilor (dar care nu era unul din ei, fiindcă toamna nici nu se întrezărea), trebuie să-și fi luat zborul din centrul orașului, mai precis de pe strada Crăciun, de la numărul 21, să se fi înălțat și să fi plutit pe deasupra acoperișurilor, bulevardelor, copacilor, turlelor de biserici, piețelor și maidanelor, să fi ajuns într-un târziu peste blocurile din Drumul Taberei, iar acolo, deloc derutat, știind prea bine care-i sunt ținta și menirea, să se fi îndreptat către D

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
bănuiala e bănuială, iar adevărul e adevăr, tot ce pot să descriu cu mâna pe inimă este că atunci când intram după el (și eram obligat s-o fac, dimineața, fiindcă altfel întârziam la școală) înăuntru mirosea tare amestecat. În aer pluteau vapori groși de deodorant, pentru că așa își imagina el că pot fi tăinuite sau reparate anumite fapte. Altfel, era drăguț. Cândva, evadând din bucătăria apartamentului 40 împreună cu mama și mergând ei doi să se bronzeze și să se bălăcească în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Ialomiței, iar cel de est la Valea Argeșului, pentru ca la sud, să se găsească, odată și pentru totdeauna, câmpul. Și, la fel de bine cum harul omonimiei a făcut ca „un puf minuscul, asemănător funigeilor... să se fi înălțat și să fi plutit pe deasupra acoperișurilor, bulevardelor, copacilor, turlelor de biserici, piețelor și maidanelor, să fi ajuns într-un târziu peste blocurile din Drumul Taberei“, s-ar putea ca acest troleibuz ciudat să fie mult mai îngăduitor decât orice avion cu motor (despre care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
se facă duminică. Știu sigur că era duminică pentru că lumina dospea dincolo de geamuri, blândă, calmă și neclintită, Filip se prefăcea că sforăie ca un tigru, iar eu, cuibărit la pieptul lui, încercam din răsputeri să-i imit ferocitatea, peste noi plutea un miros de pâine prăjită și ceai, duminica intrase cumva și în aparatul de radio, torcea ca o pisică uriașă printr-un concert de pian al lui Ceaikovski, se ghemuise prin colțuri și unghere și se rostogolea leneșă peste stradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
ea bara lui Augustin și golul insipid al lui Graham Souness. M-am trezit în casă. Dormeam. În noaptea aceea în care mama a lăsat veioza cu lumina verde aprinsă, iar Bau-Bau (un fel de om cu ochi fosforescenți care plutește într-un sac negru, invizibil, un fel de bucată de întuneric mișcătoare) m-a pândit după colțul umbros al camerei lui tata, așteptând să-mi țiuie urechile de atâta beznă și tăcere ca să se desprindă de unde era ascuns, l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
cu toții prânzul, o fată cu năsuc cârn, Daniela, nu credea o iotă din descrierile mele de astronaut, iar un tip care făcea rugby, Guțanu, s-a oferit să mă propulseze în spațiu și să mă țină în brațe cât voi pluti prin cerurile străbătute de meteoriți strălucitori. A explicat pe urmă că, în timpul zborului, m-aș fi mișcat tare, tare de tot, încât a fost sigur că revenisem pe pământ. Și îmi dăduse drumul. Am căzut ca o cârpă, peretele era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

nimănui, și noi ne Îmbarcaserăm pe acest vas ca să ajungem la ziua de mîine, poate că termenul care ni s-ar potrivi mai exact ar fi cel de pasageri clandestini. Însă noi Încă nu știam asta. Vreau să zic, că plutim În derivă, spre necunoscut. La vîrsta aia, crezi că totul e pentru totdeauna. După un interval care nouă ni se părea a fi de ore Întregi, cînd eram practic disperați de foame, o auzeam Întorcîndu-se. Noi trebuia să nu facem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Într-un fel, era ca o carte - prin intermediul ei, aveai acces Într-o altă lume, care nu era a ta. I-am spus Balonul, fiindcă asta era senzația pe care o aveam cînd mă uitam În jos, ca și cum aș fi plutit deasupra camerei Într-un balon. CÎteva zile mai tîrziu, am descoperit un al doilea loc foarte bun, tocmai În capătul opus al tavanului, În direcția coridorului. Acesta era reprezentat de o gaură crestată În tencuială, acolo unde un perete despărțitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
asupra ușii de la intrare și a biroului și scaunului lui Norman. I-am spus Balconul. (Azi, cuvintele balcon și balon, dactil și iamb, au fuzionat, devenind un soi de leagăn, sau o bărcuță tristă. Uneori, mă sui În barcă și plutesc În jur. Sau mă Întind În leagăn și mă legăn sau Îmi sug degetul de la picior.) Am aflat mai tîrziu că această Încăpere, care la vremea respectivă mi s-a părut de o vastitate oceanică, nu era de fapt decît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
În păr, iar zona sînilor și cea de deasupra coapselor le erau acoperite de niște benzi negre și lungi. Una dintre femei avea părul blond, iar cealaltă era brunetă. Ambele aveau cîte un picior ridicat. Prinse de aparat În timpul dansului, pluteau Înghețat În pasul intemediar : declanșatorul le decupase din rola timpului, asemeni unei ghilotine. Mama și Luweena nu le acordaseră nici cea mai mică atenție. Porniseră țintă spre ușa cazinoului, pe care scria IEȘIRE, și acum erau ocupate să se Îndoape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
covoare peste drum, numit Drugs and Rugs. Conform ziarului Globe, În unele zile demolarea era iminentă, În altele era În stadiu de proiect, iar În altele era gata să Înceapă. Probabil că În zilele ploioase, cînd nu erau clienți, amenințarea plutea În aer de zece ori mai grea, fiindcă În acele zile cele trei capete chele se bălăbăneau grav În jurul biroului lui Norman de dedesubtul Balonului, Îi beau cafeaua, vorbeau despre ce urma să se Întîmple - și cînd avea să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
contopesc. Dragostea nețărmurită devine ură nețărmurită, pacea absolută devine război zgomotos, plictiseala fără margini devine entuziasm uriaș. Așa era și cu Norman și cu mine. Aș zice că În noaptea aia din prăvălie, cînd Norman a plîns și eu am plutit deasupră-i, aproape plîngînd, a fost punctul culminant al relației noastre, clipa noastră de maximă apropiere. Din intimitate extremă se naște suprema alienare. Era sîmbătă noaptea. Prăvălia era Întotdeauna Închisă duminica, așa că a doua zi nu l-am văzut deloc pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
păsări zburătăcite, iar țipetele lor Înăbușite se auzeau tot mai Încet, Înghițite de cîmpul cu iarbă bogată. Era cît se poate de trist și de frumos. PÎnă la urmă, m-am gîndit, aș prefera să fiu o gazelă care sare plutind grațios peste E decît om și că aș prefera de o mie de ori să am picioare lungi decît bărbie. Piciorul mi s-a vindecat destul de repede și, la sfîrșitul săptămînii, am putut să-mi las iar greutatea pe el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Balcon, mereu prudent, ascuns, fără să mi se vadă decît cel mult un ochi și vîrful nasului, și uneori stăteam aici nopți Întregi, citind. Librăria nu era deloc locul fericit care mi se păruse odinioară că ar fi. Deasupra ei plutea un aer palpabil de Înfrîngere, transpus fizic Într-un strat deprimant de praf. Era limpede că Shine n-a mai pus de mult mîna pe pămătuful din pene de curcan. Fără pămătuf și fără fluierat, și cu pungi imense, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Jerry, nu mai aveam pic de teamă și mă puteam uita În ochii oamenilor și În sus la copaci și simțeam din plin ceea ce cred că ei numesc bucurie. Am formulat expresia „o lume frumoasă” și am lăsat-o să plutească spre cerul albastru, fluturînd ca un afiș stradal. Sigur, aveam și un pic de invidie În suflet și un gust amar În gură, precum fierea - la urma urmei, nu era lumea mea -, Însă mi l-am Înghițit. Lumea pe lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Gershwin și la „I Got Rhythm” și curînd m-am lăsat complet În voia muzicii, pianul tresălta, eu săream pe băncuță și cîntam cît mă țineau rărunchii. Însă chiar și așa, complet absorbit de muzică, invadat de imagini ce-mi pluteau prin cap atît de rapid că simțeam că amețesc, tot mi-am dat seama că a intrat cineva În cameră cu pași ușori și că acum stă pe patul din spatele meu. Simțeam că stă și mă ascultă cu atenție. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
un anume tip de jind omenesc. Mi-a părut rău că n-am nici un covor, ca să poată juca și partea aia. Apoi s-a aplecat deasupra mea, m-a ridicat În aer și am dansat amîndoi. Ea dansa și eu pluteam. M-a ținut Între sînii ei. Mi-am Îngropat capul În mireasma trupului ei ; era un miros de piele udă. Ne-am legănat și Învîrtit ; parcă zburam. Și pereții camerei au dispărut, ca și cum am fi fost pe o scenă, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
pe o scenă, și acum dansam Într-un palat alb, uriaș. Am Închis ochii și mi-am Închipuit că zburăm peste oraș și toți oamenii de pe stradă ridică ochii și arată spre cer. Nu văzuseră niciodată așa ceva, un Înger dezbrăcat plutind cu un șobolan În brațe. Am dansat timp Îndelungat, am dansat tot mai repede, muzica se auzea tot mai tare, era nebunie și frenezie. Apoi totul s-a oprit brusc. Liniștea s-a pogorît violent peste lume și pereții au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
nimeni. M-am gîndit să urc În vîrful uneia dintre casele de păpuși gigantice și să mă arunc de acolo de sus, Însă nu cred că eram suficient de greu pentru a muri În acest fel. Probabil că aș fi plutit doar, ușor, spre pămînt, ca o frunză. Consemnez aceste gînduri fiindcă asta mi-a venit În cap atunci cînd am zărit cartea. Era prinsă sub boiler, i se vedea doar un colț. Am recunoscut-o imediat și m-am dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

străine... Arthur Rowe scotoci printre cărți și descoperi, cu strîngere de inimă, un exemplar ponosit din Micul duce. Îl cumpără cu șase pence și porni mai departe. Avea sentimentul că În aerul pur al acestei zile, de o desăvîrșită frumusețe, plutea ceva amenințător. Printre platanii ce străjuiau grădina cu comori, zări deodată un crîmpei din partea bombardată a scuarului: era ca și cum Providența l-ar fi mînat anume În acest loc, pentru a-i arăta deosebirea dintre „atunci“ și „acum“. Oamenii pe lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
doamna Bellairs... — Treaba dumitale! Mie să-mi spui unde-i Jones, am nevoie de el! — Cineva a fost asasinat... — Cum?! — Iar poliția crede că eu sînt criminalul... Rowe auzi un oftat la celălalt capăt al firului. Omulețul acela agil, care plutise toată viața pe ape tulburi, dar liniștite, ale unor banale adulteruri și scrisori compromițătoare simțea că e tîrÎt spre adîncurile bîntuite de peștii cei mari. Știam eu de ce nu vreau să mă ocup de cazul dumitale! gemu. — Trebuie neapărat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
șocul; se ridică În picioare ușor amețit și alergă mai departe. Era stăpînit de un singur gînd - să se privească În oglindă. Ajuns În camera lui, oglinda Îi arătă un chip devenit familiar - o față palidă și bărboasă. În Încăpere plutea o mireasmă de flori proaspete. Da, fusese fericit aici! Cum putea crede În ceea ce-i spusese doctorul? Trebuie să fie o greșeală la mijloc. Prea era absurd... Inima Îi bătea atît de tare și mintea Îi era atît de amețită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]