2,024 matches
-
o dimineață deosebit de groaznică, dar din fericire aveam o nouă problemă care să-mi abată atenția de la casetă: Louis Vuitton. Grămezi de Louis Vuitton. Cărucioare pline - de fapt, mai multe cufere, valize pe roți, cutii, genți, saci de mână și poșete care afișau literele L și V Încrucișate, de parcă cineva ar fi vandalizat magazinul firmei din Milano sau magazinul-mamut de pe Fifth Avenue. Se pare că toată lumea din avion primise Înștiințarea că Louis Vuitton era alegerea corectă pentru bagaje. Trei hamali În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
europenilor, iar combinația sa monocromă de cămașă și cravată verde nu făcea decât să-i lumineze pielea Închisă la culoare, părul negru și ochii verzi. Firește, accesorizase totul perfect, cu pantofi Ferragamo, un ceas Patek Philippe și un fel de poșetă bărbătească moale ca untul, care ar fi făcut orice alt bărbat să plângă de umilință, dar care reușea cumva să-l facă să pară și mai masculin. Am estimat că se situa În intervalul treizeci-treizeci și cinci de ani, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
până la genunchi. În față cobora până la buric, dar materialul se agăța totuși de sânii ei perfecți, chiar lângă sfârcuri. După o analiză mai atentă, am hotărât că probabil o lipise acolo. Niște sandale argintii decoltate, cu toc cui, și o poșetă din piele de aligator Îi completau ținuta. Crezi că au măcar Cristal acolo? Întrebă Davide, pe un ton imperios. Servesc alcool, nu-i așa, Bette? Eram pe punctul de a-i spune că va supraviețui, probabil, o seară, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vadă cu ochii lor. — E...ăăă... e drăguță, am spus, fără inspirație, conștientă că ar fi trebuit să mă bucur, din punct de vedere profesional, că Lizzie Grubman și Tara Reid urmaseră grupul nostru la Istanbul. Are o mutră de poșetă de crocodil, spuse el, Înșfăcându-mă și trăgându-mă pe ringul de dans. Hai, iubire, relaxează-te puțin. Hai să dansăm. După câteva minute am șters-o și m-am Întors la Elisa, care părea să se fi calmat puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mă prăbușesc din nou În pat. Gândul că trebuie să-mi pun orice fel de lenjerie era de nesuportat; după ce mi-am recuperat sutienul fără bretele de la locul său de odihnă de pe tăblia patului, l-am Înghesuit Împreună cu chiloții În poșetă. El smulse un cearșaf de pe patul pe care-l distrusesem și și-l Înfășură la brâu În timp ce mergeam Împreună spre ușă. —Bette, Îți mulțumesc pentru o noapte uimitoare, spuse el, ținându-mi fața cu ambele mâini, făcând-o să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un rânjet. Mi-am Înghițit furia. —Mmm... deși toate astea sună Într-adevăr fascinant, trebuie să mă Întorc sus să-mi continui rondul, așa că scuză-mă... M-am repezit pe lângă el În picioarele goale, cu sandalele Într-o mână și poșeta În cealaltă și am ținut-o drept până la lift. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât mai puțin coșmaresc mi se părea totul, mai ales că nu păruse deosebit de fascinat de scandalul - sau lipsa lui - cu mine și Sammy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În 1931 Lizard Ridge din Oklahoma era un oraș de provincie pe cale să moară din adâncul deșertului. Odinioară existase și acolo o sursă de venituri: o fabrică ce producea suveniruri pentru turiștii ce treceau prin oraș pe autostradă: tatu împăiați, poșete și portofele din piele de tatu. Localnicii și indienii din rezervație vânau și jupuiau reptilele, vânzându-le apoi fabricii. Uneori săreau calul și se vânau între ei. Apoi furtunile de nisip din 1931 au dus la închiderea autostrăzii U.S. 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dă-i ’nainte, Chester. — Păăăi... Marty vindea țigăruici cu iarbă - nu prea bine, c-am auzit că l-au priponit, iar el era un nenorocit încrezut și-un jefuitor. Toți băieții cu șuste temporare și care se drogau furau. Ciupeau poșete de pe scaune sau de la mese, luau adresele oamenilor și ba n-aveai un baterist, ba n-aveai trompetă și tot așa, pentru că ei se foloseau de ce furaseră ca să jefuiască casele clienților. Marty făcea multe din astea. Solo. Fura câte-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tot. Apoi spuse: — I-am zis lui Stefan să rămână la școală până mai târziu, ca să am o discuție cu tine. — Da? — Expresia feței tale nu-mi ușurează situația. Dă-i drumul, fir-ar să fie! Celeste strânse la piept poșeta ei de operă, brodată cu perle, o relicvă preferată rămasă din Praga anului 1935. — O să divorțez de tine. Am întâlnit un bărbat drăguț, un bărbat cult, care îmi va asigura mie și lui Stefan un cămin mai bun. Mal se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să te autodistrugi pentru asta. Numai norocul tău prostesc te-a salvat. Și nici nu știi să-ți ascunzi secretele. Mal se ridică pe picioarele golite de vlagă. — Am ucis pe cineva care merita să moară. Celeste se juca cu poșeta. Degetele ei frământau broderia de perle. Mal interpretă gestul ca pe un truc de operetă, ce pregătea replica finală. — N-ai nici un comentariu de făcut? Celeste afișă cel mai profund zâmbet de aisberg. — Herr Klempflerr era foarte drăguț cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a avut loc o tragedie. Un bărbat înarmat cu un pistol de mare calibru a pătruns în Moonmist Lounge. A silit trei clienți și pe barman să se întindă pe jos, a golit casa și a furat bijuteriile, portmoneele și poșetele celor patru victime. Barmanul a încercat să-l anihileze pe agresor, dar acesta l-a bătut cu patul pistolului până când omul și-a pierdut cunoștința. Barmanul a decedat din cauza rănilor la cap în această dimineață, la spitalul Queen of Angels
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o pălmuiască până când cățeaua se va înfuria, devenind un dușman pe măsură. Zău că mi-ar plăcea, spuse el. Tovarășul sincer și direct, variantă comunistă. Claire spuse: — Ted, sunt logodită. Danny îi răspunse: — Nu-mi pasă. Claire se întinse după poșetă și scoase de acolo o carte de vizită parfumată, punând-o apoi pe masă. — Ar trebui măcar să ne cunoaștem mai bine. Câțiva membri din sindicat vor veni diseară acasă la mine. Treci și tu pe-acolo spre sfârșitul întrevederii, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
haina și îi făcu cu ochiul. — Și mie, spuse el. O sărută pe Claire și ieși pe ușă. Danny zise: — Am tot avut ghinion până acum. Mai întâi ieri seară, iar acum faza cu prietenul tău, Charlie. Claire își aruncă poșeta pe masa unde se afla și registrul ședințelor. Mult prea firesc. Expresia ei liniștită, dar un pic prea studiată, îi confirmă faptul că aranjase natura moartă special pentru el - alibiul lui Loftis -, în ciuda faptului că ei n-aveau de unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Cutiile erau aranjate pe ani. Danny găsi și două cutii de carton luate de la băcănie, pe care scria „1942”. Rapoartele dinăuntru erau toate capsate de-a valma, fără indigouri între ele. Nu exista nici o logică după care fuseseră puse împreună: poșete smulse, furturi de pe stradă sau din magazine, intrări prin efracție, exhibiționism și negoț stradal ilegal, toate erau amestecate. Danny se așeză pe o cutie cu rapoarte din 1948 și se puse pe treabă. Se uita la colțul din stânga sus, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de jafuri nesoluționate, de la 9 mai până la 1 august 1942. Capul îi vuia, dar citi lista cu obiectele furate și înțelese de ce secția Rampart nu asmuțise prea mulți polițiști pe urmele făptașului. Bibelouri, poze de familie, bijuterii false, bani din poșete și portmonee, un ceas de perete Art Deco. Un umidificator din lemn de cedru pentru trabucuri. O colecție de bibelouri din sticlă. Un fazan împăiat, un trofeu de râs împăiat, pe o placă din lemn de trandafir. Mai degrabă EL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lunecă ușor Era un polei grozav. Mișcarea chemă de undeva din legământul amin-tirei pe alta la fel: o zi geroasă întocmai, ziua când sosise în cea dintâi iarnă după război în Cetate . . . 34 Oprită lângă trăsură, Mini umbla distrată în poșetă, cu mâini deodată calde în mănușile subțiri, căutând, fără s-o găsească, hârtia de douăzeci, care era totuși la îndemînă. . . . Tot în aceeași stagiune a vieței cunoscuse pe Rirni: pe prietena Lina - buna Lina - și pe lunganul, savantul Rim, soțul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de satin laque părea neatinsă. Lui Mini, strălucirea și forma geometrică a acelui fel de pălării nu-i plăceau, dar erau foarte scumpe. Amănunte multe ale toaletei: mănuși de piele foarte strânse pe mâna grăsuță, lanțul cu briliante al brățărei, poșeta de fir colorat, ondulațiile recente ale pieptănăturei arătau o eleganță de rangul al doilea, cel mult. Cu trei-patru solitari pe degete - o avere - cercei lungi din perle albe și negre, Eliza era o expoziție in mic a ultimelor noutăți combinate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
folosite în exces. O regulă elementară de politețe obligă musafirul să laude delicatesele cu care este servit, mobila nouă achiziționată, ordinea și curățenia din locuință, inclusiv drăgălășenia și buna educație a băiatului care, între timp, a inspectat buzunarele hainelor sau poșeta lăsate de musafir în cuierul din hol și și-a completat bugetul personal pentru țigări cu câteva bancnote, atâtea cât să nu sară în ochi la prima vedere. În multe cazuri însă, musafirul nepoftit și mai ales nedorit are parte
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
din micile mele cutii din Cașmir. Știi, acele papier mâché pe care le-am primit la Gulmarg. Ce femeie! Când am intrat, nici n-a reacționat! Dar nici un pic! A exclamat doar: „ce frumoase sunt!“ și le-a vârât în poșetă. N-am știut cum să reacționez. Bine că te-am găsit, Gus! Ce vei face? Gus? Gus flutură din mâini. — Alifie! abia rostește. Poate că asta ar rezolva problema. În casă, s-a întâmplat ceva minunat. Un lucru foarte rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
semnificația lor. O persoană pe care o întâlnești atât de des la nivel oficial pare a nu fi nimic altceva decât funcția pe care o îndeplinește. Acum, aici, lucrurile sunt cu totul altfel. Ea se îndreaptă spre grădină cu o poșetă plină. El străbate holul îndreptându-se spre mașină. Deși nu mai este tânără, Minty Braddock atrage atenția bărbaților. Nababul remarcă brațele ei lungi, fruntea albă, înaltă, curba buzelor. Minty, la rândul ei, este șocată de privirea lui. Acest tânăr conducător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și distrați. Lui Charlie, Gus i se pare mai neajutorat ca oricând, nici obiectele personale nu e în stare și le găsească singur. În dormitorul oaspeților, Sir Wyndham nu poate obține nici o explicație de la Minty, nici măcar după ce i-a golit poșeta doldora de cutiuțe, brichete, porțigarete și ornamente de fildeș. La palat, nababul a dispărut imediat în zenana, iar sunetele care răzbat de acolo, chicotele, mârâitul și râsul feminin nervos, le dau servitorilor o idee asupra celor ce se petrec acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dar nu găsește altă cale. Mătușa simte că este nesigur. În capul ei încep să se aprindă niște beculețe. Scrutează grădina, părând să caute o persoană oficială. Bobby se ridică. Figura femeii se întunecă de suspiciune. — Virginia? Mi-am lăsat poșeta aici? Sunt sigură că aveam poșeta albastră cu mine. — Ai dus-o sus, în cameră, mătușă Dorothy. Mătușa Dorothy îl privește intens pe Bobby. El o privește la rândul lui, cu un aer stins. Ea observă încordarea din ohii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
simte că este nesigur. În capul ei încep să se aprindă niște beculețe. Scrutează grădina, părând să caute o persoană oficială. Bobby se ridică. Figura femeii se întunecă de suspiciune. — Virginia? Mi-am lăsat poșeta aici? Sunt sigură că aveam poșeta albastră cu mine. — Ai dus-o sus, în cameră, mătușă Dorothy. Mătușa Dorothy îl privește intens pe Bobby. El o privește la rândul lui, cu un aer stins. Ea observă încordarea din ohii lui și o interpretează ca pe culpabilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-o sus, în cameră, mătușă Dorothy. Mătușa Dorothy îl privește intens pe Bobby. El o privește la rândul lui, cu un aer stins. Ea observă încordarea din ohii lui și o interpretează ca pe culpabilitate. Domnule Watkins. Mi-ați văzut poșeta? — Nu. Dacă nu vă supărați, vă rog să-mi permiteți să... — Chelner? Chelner? Mătușa Dorothy este convinsă c-a mirosit un complot. Se uită fioros la Bobby. Spre masă, se îndreaptă deja doi sau trei angajați ai hotelului. Deși n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
combinație de mită și tupeu, Bobby a ajuns în anturajul membrilor clubului de echitație, unde Lily discută cu un grup de pasionați care (natural) caută să-i atargă atenția. Unul îi ține paharul cu șampanie, altul umbrela și al treilea poșeta, în timp ce ea își aranjează pălăria cea nouă. Al patrulea a fost trimis să caute o oglindă de mână, de care nu va mai fi nevoie când se va întoarce cu ea, iar al cincilea, în pofida prezenței acelui ciorchine de admiratori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]