6,499 matches
-
cânte cu ei tot timpul. Aveau multe concerte pe dealuri și, uneori, mergeau în reședința districtului sau chiar în capitală. Când tanti Mae se întorcea seara de la fabrică, își punea rochia de concert și o tulea. Bătrânul o aștepta la poalele dealului în camionul lui, cu violoncelul în spate. Eu obișnuiam să stau pe verandă la apus, pe când păsările de noapte începeau să cânte, și o priveam pe tanti Mae cum coboară în rochia ei bună, dispărând când dealul se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
dar mai ales din cele mici, care arătau ca niște cutii. Veteranii de război aveau toți copii acum, și nu mai puteau sta cu familiile jos în oraș, așa că se mutau pe dealuri. Unele începeau să se construiască și la poalele dealului nostru. Când mă duceam pe potecă, spre magazin, vedeam fundațiile mici turnate aproape de drumul pe care îl tăiau acolo. Dealul nostru nu creștea așa repede ca altele, totuși. Era prea abrupt ca să construiești bine și era teren mâlos, ziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ca să construiești bine și era teren mâlos, ziceau. Mie îmi părea bine. Noi eram pe deal de atâta timp, că nu voiam să îl văd plin de căsuțele alea. Mă întrebam ce o să se întâmple cu ele acolo jos, la poalele dealului, când o să vină o ploaie zdravănă. Acolo jos pământul era foarte moale, și tot acolo rămânea apa după ce curgea de sus de la noi. Tanti Mae se uita la celelalte dealuri. Cel de pe partea cealaltă a orașului față de locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Mă simțeam aiurea ținând-o de mână fără să zic nimic, dar nici ea nu a încercat să vorbească. Poate nici ea nu avea nimic de zis. Nu știu. Știu doar că ne apropiam de casa bunicului ei. Era la poalele dealului, față în față cu al nostru. Când am ajuns pe strada respectivă, Jo Lynne s-a uitat în sus pe deal. Se construiau case din acelea noi. Puteai să le numeri după acoperișuri, pentru că străluceau sub lumina lunii. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ai grijă de ea aici de unul singur. Când mătușa ta era aici, era altă treabă, dar acum, că a plecat... — Ce vreți? Îl sfredeleam cu privirea, dar el se uita oriunde numai la mine nu. — Am o mașină la poalele dealului și sunt gata să o duc într-un loc foarte frumos, nu departe de aici. Știi despre ce vorbesc. Va fi fericită acolo, fiule. Ăsta nu e un loc potrivit pentru ea doar cu tine și tot restul. Adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
care bătea. Mult, mult mai târziu am găsit o saltea goală și am adormit imediat, cum făceam când eram mică. Salteaua era veche și moale; corpul mi s-a încolăcit pe ea ca o pisică ce se cuibărește într-o poală caldă și până dimineață n-am mai știut de nimic. Nici măcar un vis, doar uitare de sine. * * * M-am trezit când au început să cânte păsările. Lumina din cameră era limpede și palidă; soarele răsărea sau răsărise de puțin timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de incendiu. Nu-mi era teamă că voi fi arestată. Bob, paznicul de noapte, era foarte prietenos. îi duceam din când în când o sticlă de whisky. Și acum probabil că dormea la căldurică, cu pisica lui, Fat Shirley, în poală. M-am cățărat pe scară și ajunsă în vârf am rămas nemișcată, verificând să nu fie cineva prin apropiere. Acoperișul era negru ca smoala, pătat ocazional de o lumină portocalie și palidă împrăștiată de un felinar stradal, straniu și inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
bancheta din spate. Străzile spălate de ploaie erau aproape pustii. Câteva umbrele înclinate în direcția ploii se grăbeau pe trotuar, corpurile proprietarilor fiind ascunse după ele. Era luni seara, iar majoritatea oamenilor erau adunați comod în fața televizorului cu cina în poală. Laura Archer locuia pe o stradă drăguță și liniștită în Putney, într-o casă de dimensiuni medii, care avea în față un petic de iarbă verde; suburbie în oraș. A intrat, dar luminile erau deja aprinse înăuntru și o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
furios. Când era în mașină parcă visa. Era ca și cum o pierdusem. Și ce ai făcut în legătură cu asta? Sigur ai făcut ceva. Mai avea puțin și izbucnea în plâns. —I-am... i-am spus lui Clifford, a bălmăjit cu capul în poală. M-a luat complet prin surprindere. — Dar el știa deja, am spus năucită. De la Judith Frank. Nu, nu e vorba despre asta. Tonul vocii mi-a eliminat cu sfidare ignoranța. —Despre scrisori. I-am spus totul despre scrisorile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
scrisori. Nu știa. Nu trebuie să îi spui. Te rog. Nu trebuie! Spre oroarea mea, a început să plângă. Plângea ca și cum se tot abținuse de-a lungul anilor și odată ce a început nu se mai putea opri. Cu paharul în poală își dădea drumul la lacrimi, care-i curgeau pe obraz ca două pârâiașe gemene. Clipea constant, hohotind, în timp ce lacrimile îi cădeau mizerabil în poală. — Te rooog, tot spunea, cu vocea înecată în lacrimi și whisky. Te rooog. —Bine, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de-a lungul anilor și odată ce a început nu se mai putea opri. Cu paharul în poală își dădea drumul la lacrimi, care-i curgeau pe obraz ca două pârâiașe gemene. Clipea constant, hohotind, în timp ce lacrimile îi cădeau mizerabil în poală. — Te rooog, tot spunea, cu vocea înecată în lacrimi și whisky. Te rooog. —Bine, am spus. Nu îi zic. Dar asta nu l-a oprit din plâns. Și-a scos batista din buzunar și s-a șters cu ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fixat pe masa de cafea, observând că sticla de whisky, care era aproape plină când am început să vorbim, era acum pe jumătate goală. S-a auzit un zgomot înfundat. Mi-am ridicat privirile. Paharul lui Walter îi căzuse din poală și zăcea acum pe podea în fața canapelei. Nu mai aveam ce să scot de la Walter Quincy în acea seară. Ca și paharul, capul îi picase înainte, doar că nu la fel de departe. Se odihnea pe piept și părea că acolo va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
acasă. Mi-a spus că îi place căciula mea. în schimbul complimentului i-am oferit jumătate din sendvișul meu cu humus pe care tocmai îl cumpărasem de la un magazin cu kebab, dar a refuzat, adormind instantaneu pe canapea, cu capul în poala mea. Am terminat sendvișul, cu gura arzându-mi de la sosul picant, după care am băut niște Cabernet Sauvignon bulgăresc. Cât de sofisticat. Am dat drumul la televizor și m-am uitat la câteva secvențe dintr-un show cu polițiști; prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nevăzut. Reli îmi povestise că incizia, în fond, era o bagatelă, o nimica toată. În același timp mă gândeam că trupurile sunt purtătoare de moarte și că s-ar putea să-mi termin viața pe masă, cu profesorul Amorel în fața poalei mele, vara, în amurg frumos. Am devenit euforică la gândul că voi muri tânără, fără să scrâșnesc sau să blestem viața. Dar la ce mă ajutau asemenea gânduri? În realitate eram mulțumită, probasem cele mai periculoase frontiere, în gând îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dată când veneam la Lucerna. Soțul meu murise în acest mic oraș turistic, acum cinci ani. În ziua dinaintea carnavalului ninsese atât de mult și fusese atât de frig, încât muntele Pilatus aproape că dispăruse complet, ca și lacul de la poalele muntelui, transformat într-o oglindă aburită. Toate drumurile dispăruseră, nu mai exista nimic în albeața fără sfârșit. Numai pe impenetrabilul cer se profilau coroanele negre ale copacilor goi. La hotelul Wilden Mann domnea haosul. Totuși m-au recunoscut imediat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și-i spusei că am nevoie de bani. Mama stătea în fotoliul de lângă fereastră, galbenă la față ca niciodată. Ținea pe genunchi niște fire de lână, încâlcite într-un ghem pestriț, și o cusătură, dar mâinile îi zăceau uitate în poală, în timp ce ochii ei bătrâni, apoși priveau fix spre colțul camerei. - Am nevoie de bani, dă-mi broșa s-o amanetez! Această broșa era pentru mama o amintire sfântă și unică de la tata). Păstrând aceeași tăcere și fixând cu ochii același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
zgomotul cascadei devenea tot mai puternic. În aer plutea un miros intens de umezeală. Pe cât de năvalnic era pârâul de munte până la barajul natural pe atât de liniștit era dincolo de acesta. Apa se aduna într-un bazin mare aflat la poalele stâncii, după care pornea lin mai departe. Panta terenului scădea brusc iar râul curgea între malurile puțin adânci ce se deschideau larg, acoperite de nisip ca o plajă. Ceva mai la vale, într-un luminiș printre copaci se ridicau câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe malul unui lac? întrebă Cristi, privind în întunericul de dincolo de zona luminată. În stânga lor, se afla un parapet pitic din piatră deasupra căruia se ridica un gărduleț din fier forjat. Apoi, la vreun metru și jumătate mai jos, la poalele unui pereu din bolovani de râu, se întindea apa. Chiar suntem pe malul Lacului Negru! Habar n-am avut că în Baia de Sus este un lac! Nici nu aveai de unde să știi. Special am vrut să te aduc aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu ultimele puteri, Negru se ridică deasupra celor trei și mai roti odată paloșul deasupra capului. Lovitura nu-i nimeri pe atacatori, însă tăișul reteză vârful muntelui care se prăbuși cu un zgomot asurzitor în apele râulețului ce curgea la poale. Ileana se opri și se întoarse spre apă, arătând cu mâna în întuneric: Uite! îl îndemnă ea pe Cristi să privească. Dacă te uiți acolo, ai să vezi și tu ce a mai rămas din muntele retezat. Într-adevăr, silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de vânt. De pe fruntea lui Cristi prinseseră a curge broboane de sudoare. Pe acolo nu putea trece, tufele pline de țepi alcătuiau o barieră de netrecut. Dacă voia să ajungă mai sus, trebuia să ocolească. Se hotărî să meargă pe sub poalele pădurii, pe acolo pe unde era mai ușor să străbată. Încerca să se țină imediat dincolo de lizieră, așa încât să poată vedea marginea răriturii și eventualele cărări care ar fi putut apare acolo. Locurile erau sălbatice, se cunoștea că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
contura pe cerul senin, fără nici un nor. Albia pietroasă a pârâiașului împărțea pajiștea alpină în două. Izvora de undeva de mai sus, de după un stei de stâncă ce se sumețea din mijlocul mării de verdeață. Zona înierbată se termina la poalele vârfului stâncos, în formă de piramidă. Soarele coborâse în spatele piscului iar umbra acestuia se întindea până aproape de locul unde se afla Cristian. Aflându-se în zona scăldată în lumină, nu reușea să distingă foarte clar toate detaliile din fața sa. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amenințător peste el. Schimbă iarăși direcția de mers, pornind din nou de-a dreptul la vale. Singurul lucru care îl mai îmbărbăta era faptul că printre brazi apăreau tot mai mulți stejari și fagi, ceea ce însemna că se apropie de poale. În față se ridica un pâlc de copaci tineri printre trunchiurile cărora care crescuseră lăstari deși. Îi văzuse de la distanță și începu se deja să-i ocolească. Nu avea nici un chef să treacă printre ei, ar fi fost un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făcut drumul prin pădure. Însă nici ei nu mai fac tăieri în zonă. S-au dus mai departe pe celălalt munte. Folosesc drumul numai pentru că e prea scump să facă altul, dar nu se aventurează mai sus, pe versant. La poale nu-i periculos sau, mă rog, nu-i atât de periculos și, spun asta numai după ce am aflat de la tine ce s-a petrecut în ultima vreme. În schimb, nu-i bine să urci mai sus. Acolo, mai spre vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atât de mult. În definitiv nu fusese un drum atât de periculos. O mulțime de alte întrebări i se înghesuiau în minte dar se simțea prea sfârșit ca să mai vorbească atunci. Ileana îl luă de mână și porniră încet spre poalele Muntelui Rău. 17 Moș Calistrat locuia într-un cătun situat la numai doi kilo metri de Baia de Sus. Drumul îngust de pământ se termina brusc într-un bot de deal. Un spațiu ceva mai larg se afla acolo, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spui ce legătură este între voi doi, arătă Toma spre moșneag. Cum de a apărut Calistrat acolo, taman când ne-am hotărât noi să urcăm pe munte? Însă mai ales, vreau să mă lămurești ce ai discutat cu moșul la poalele pajiștii. V-am auzit vorbind, dar n-am priceput nimic din ce ziceați. Ne-ai auzit? se miră Ileana, privind cu înțeles la Moș Calistrat. No, cum să nu, doar am vorbit cu glas tare! ridică acesta mucalit din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]