1,541 matches
-
că aproape o treime din pîine e compromisă, băiatul a mîncat bucata ciufulită, ca mama să nu știe. 5 Din cauza lui Radu, Cornel s-a certat cu Marcu. Lui Cornel nu-i păsa chiar așa de mult de Marcu, pentru că poantele lui îl enervau, dar avea cu cine ieși cînd se plictisea în casă. Sau, mai degrabă, Marcu îl făcea să-și dea seama că s-a plictisit în casă și-ar fi cazul să iasă pe afară. Uneori îl bătea
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și-și spuneau cît de cumplit e traiul împreună. Se auzeau zgomote de lucruri trîntite și sparte. Numai că nu se băteau, deși cine știe!? În astfel de momente, surioara se apuca să plîngă. Iar Marcu inventa și mai multe poante, ca să se asigure că toate astea-s trecătoare și că lucrurile au rămas neschimbate. Apoi tata a zis că pleacă și de data asta s-a ținut de cuvînt. Atunci a plîns mama. Asta după ce s-a ținut tare cît
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ei n-or să-și dea seama. Cînd Marcu a intrat acolo, a găsit-o cu fața înroșită și ochii umflați, făcîndu-se că șterge perna de praf. Pe moment, și-a uitat întrebarea pregătită. Apoi a făcut și mai multe poante. Tata îi zicea mamei că vrea să probeze cum e cu divorțul și-i lua pe copii în week-end pe la el. Dar nu dădea divorț. Voia doar s-o necăjească pe mama. Și uneori uita că vine week-end-ul și copiii
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cele din urmă de ploaia argumentelor și ascunzîndu-și cît mai bine strălucirea fericirii. Care nu veneau. Ar fi vrut să vină cu ei, Marcu știa sigur. Numai să fi spus tata ceva și-ar fi sărit în brațele tatii. Iar poantele lui tot nu aveau efect, nu se împăcau văzînd cît de obraznic e băiatul, spunînd că din cauza problemelor dintre ei e atît de obraznic. Parcă erau niște copii, așa se purtau. 8 De-abia cînd tata le-a prezentat noua
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
recunoscînd în telefon un glas feminin, și-a subțiat vocea și a spus tot felul de chestii, ca să fie auzit din partea cealaltă. Tata nu s-a supărat, ci a rîs și i-a zis persoanei: Fiu-miu se ține de poante. Ai să-l cunoști diseară. Marcu a întrebat îngrijorat, nemaiținînd cont că tata nu terminase convorbirea cu aia, sau poate de asta, ca să-l audă aia: Cum adică diseară? Adică vine și aia? Dar eu nu vreau! Imediat, a ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
în căutarea confirmării. Molfăieli de carne, zgomote de furculițe nimerind platoul în loc de carne, apoi de cuțite tăind-o pe farfurii, de coate pe masă, de scaune tîrșîite de podea cînd se deplasau spre carne. Marcu a încercat să facă o poantă, ațintindu-și ochii spre tăblia mesei și căutînd cu mîna firmituri. Tata s-a uitat urît la el, iar băiatul s-a potolit pentru moment. Marcu a apucat carnea cu o mînă și a tras din ea cu dinții, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
n-o să mai ai cum să-ți așezi acolo fundul. În cîteva ore ei vor fi departe, nu în autocar, că vor ajunge, ci la locul unde vor fi cazați. Gîndurile negre ale lui Marcu fugiseră. Acum avea chef de poante. Subiectul a fost proful de religie. Din cîte auzise Marcu, proful nu ierta nicio buză feminină. Poate era o exagerare, se întîmplase doar o singură dată, adică se întîmplase ceva de care toată lumea să audă, asurzitor ca un scandal. O
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
el. De asta acum îl lasă să stea stingher printre adulți. N-are alți prieteni, n-are cu cine să comunice, așa că va simți cu atît mai usturător palma supărării lui. Acuma, pînă nu-i trece. Și nu strica o poantă, dacă tot avea ocazia și avea și personajele în fața lui. Se va descărca, folosind-o pe mama lui Cornel. O faci tu pe mama lui Cornel? l-a întrebat Marcu pe Alin. Ce? Ăsta pricepea mai greu. O imiți pe
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
întîmpla să se trezească cu proful prin casă, tata nefiind prin preajmă ca să-l alunge de lîngă mama. Era furios că situația îl silea acum să fie serios, să se gîndească la lucruri plin de furie și nu pus pe poante, cum o făcea de obicei. Ar fi vrut să aibă timp să-i pregătească o poantă popii, ceva care să-l usture. În curînd însă urmau să plece. 4 Radu a venit cu întîrziere, adus de un autobuz și de
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
lîngă mama. Era furios că situația îl silea acum să fie serios, să se gîndească la lucruri plin de furie și nu pus pe poante, cum o făcea de obicei. Ar fi vrut să aibă timp să-i pregătească o poantă popii, ceva care să-l usture. În curînd însă urmau să plece. 4 Radu a venit cu întîrziere, adus de un autobuz și de un tată care se clătina. Tatăl lui Radu o luase încă de dimineața devreme cu băutura
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ajuns la chestii mai rele. Și i-ar fi afectat și pe copii. Marcu și-a dat seama că ajungea la o altă etapă, înțelegea altfel lucrurile. Asta nu-i prea convenea. Parcă nici nu-i mai ardea să facă poante și să se distreze. Spera c-o să-și revină. N-a uitat-o nici cînd o fetiță din vecini, cu care pînă atunci jucase fotbal, i-a propus să-i facă o nouă coafură, așa cum învățase de la mama ei, care
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
alături de parodie. Treptat se cristalizează viziunea, concepția tematică, expresia scriitorului, care pregătesc etapa comediilor; o fază de realism social și de moravuri, cu accent pe culoarea locală și pitoresc, cu note de idilă. În momente și schițe întâlnim anecdota (concizie, poantă), amintirea (material de viață, ironie, autoironie), relatarea jurnalistică. La Caragiale, tema tragică este dublu alimentată din punctul de vedere al rațiunilor semnificante: pe de o parte, prin stricta determinare psihologică (O făclie de Paște), ereditară (Păcat) și a iluziilor universului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
transpune în limbajul și comportamentul fiecăruia, degradează retorica "serioasă" până la un limbaj imaginar, coboară lumea la materialitate, la imaginea corporală a acesteia. De pildă, cearta din casa de aramă din Povestea lui Harap-Alb, dintre "monștri" care sunt personaje carnavalești (Petru Poantă). Cuvintele acestor bufoni grotești sunt stâlcite, sonoritatea coborâtă, mișcările trupului au ceva grotesc. Aceleași lucruri se remarcă în parodierea sau degradarea infernului și a paradisului în Dănilă Prepeleac, Povestea lui Stan Pățitul și Ivan Turbincă. Personajele devin niște măscărici, pactul cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
remarcă în parodierea sau degradarea infernului și a paradisului în Dănilă Prepeleac, Povestea lui Stan Pățitul și Ivan Turbincă. Personajele devin niște măscărici, pactul cu diavolul este grotesc, râsul regenerator abundă și ni-l închipuim ca fiind râsul întregului popor (Petru Poantă). Infernul e un "grandios ospăț", Raiul e sărăcie lucie. Dănilă Prepeleac își bate joc de dracii hilari și proști. În povestea Ivan Turbincă, moartea își pierde măreția, devine o reprezentație veselă. Prostia lui Dănilă Prepeleac este o înțelepciune plină de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
1964 ; Cornea, P. Itinerar printre clasici, Editura Eminescu, 1984; Constantinescu, Pompiliu, Scrieri, vol. II, E.P.L., 1967; Cristea, Valeriu, Dicționarul personajelor lui Creangă. Editura Fundației Culturale Române, București, 1999; Lovinescu, V., Creangă și Creanga de aur, Editura Cartea Românească, București, 1989; Poantă, P., Radiografii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978 ; Regman, Cornel, I. Creangă. O biografie a operei. Editura Demiurg, București, 1995; Streinu, Vl., Ion Creangă, Editura Albatros, 1971; Vianu, T., Scrieri 2, Editura Minerva, București, 1972. MIHAI EMINESCU (1850-1889) Mihai Eminescu s-a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Dacia, Cluj, 1989. Petrescu, Liviu, Realitate și romanesc, Editura tineretului, București, 1969. Petrescu, Liviu, Scriitori români și străini, Editura Dacia, Cluj, 1973. Petrescu, Liviu, Poetica postmodernismului, Editura Paralela 45, Pitești, 1998. Petroveanu, Mihail, Traiectorii lirice, Editura Cartea Românească, București, 1974. Poantă, P., Modalități lirice contemporane, Editura Dacia, Cluj, 1973. Poantă, P., Poezia lui George Coșbuc. Eseu monografic, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976. Poantă, P., Radiografii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978. Poantă, P., Scriitori contemporani, E.D.P., București, 1994. Pop, I., Poezia unei generații, Editura
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tineretului, București, 1969. Petrescu, Liviu, Scriitori români și străini, Editura Dacia, Cluj, 1973. Petrescu, Liviu, Poetica postmodernismului, Editura Paralela 45, Pitești, 1998. Petroveanu, Mihail, Traiectorii lirice, Editura Cartea Românească, București, 1974. Poantă, P., Modalități lirice contemporane, Editura Dacia, Cluj, 1973. Poantă, P., Poezia lui George Coșbuc. Eseu monografic, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976. Poantă, P., Radiografii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978. Poantă, P., Scriitori contemporani, E.D.P., București, 1994. Pop, I., Poezia unei generații, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1973. Pop, I., Transcrieri, Editura Dacia, Cluj-Napoca
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
1973. Petrescu, Liviu, Poetica postmodernismului, Editura Paralela 45, Pitești, 1998. Petroveanu, Mihail, Traiectorii lirice, Editura Cartea Românească, București, 1974. Poantă, P., Modalități lirice contemporane, Editura Dacia, Cluj, 1973. Poantă, P., Poezia lui George Coșbuc. Eseu monografic, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976. Poantă, P., Radiografii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978. Poantă, P., Scriitori contemporani, E.D.P., București, 1994. Pop, I., Poezia unei generații, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1973. Pop, I., Transcrieri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976. Pop, I., Nichita Stănescu, Editura Albastros, București, 1980. Pop, I., Lucian
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
45, Pitești, 1998. Petroveanu, Mihail, Traiectorii lirice, Editura Cartea Românească, București, 1974. Poantă, P., Modalități lirice contemporane, Editura Dacia, Cluj, 1973. Poantă, P., Poezia lui George Coșbuc. Eseu monografic, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976. Poantă, P., Radiografii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978. Poantă, P., Scriitori contemporani, E.D.P., București, 1994. Pop, I., Poezia unei generații, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1973. Pop, I., Transcrieri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976. Pop, I., Nichita Stănescu, Editura Albastros, București, 1980. Pop, I., Lucian Blaga, Universul liric, Editura Cartea Românească, București
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de veveriță, care sar pe toate obiectele din jur. Dar ochii ăștia nu privesc ceea ce se află în fața lor, ci mai degrabă ce se află în lateral. Când vorbește despre sex, zâmbește ca și cum ar spune un banc bun, a cărui poantă tocmai urmează. Trebuie să-i spun toate acestea, ca să văd cum reacționează atunci când e vorba despre ea. — Tu vezi foarte bine cu coada ochiului, nu? — Da, văd tot ce se întâmplă în jur. Cum stă picior peste picior, Laura îl
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
circulație a informațiilor. Furnizorul de amintiri se temea că din orice întâlnire ar ieși din ea Duhul Donatorului de Text, le Grand Donneur, patronul Avizorilor mărunți, amatori să dea informații (dar mai ales păreri avizate) despre vorbele care umblă (pe poante sau tropăind) și mai ales despre cei care le împărtășesc, le discută... "juste pour le plaisir". *** Introducerea cuvântului "vnenakhodimost'" ca premisă a unei mai pertinente intrări în casa cuvintelor lui Luca Pițu seamănă cu o astfel de strategie. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
vizibilă "meseria de victimă" a tatălui: "Laios este încercat de o frică tandră față de Oedipul in statu nascendi (...) Competiția e acerbă, fiul își face datoria paternală cu devotament comic" (Felix Nicolau). Lestul de dramatism existențial este contrabalansat de sfârșitul în poantă ușor frivolă al unora dintre texte, soluție de lucidă revenire la matca autoironiei care deține valențe taumaturgice verificate: "gata, azi spun o rugăciune,/ fac o piruetă, mă dau pe gheață,/ pornesc mașina de spălat, închid aragazul,/ îmi pârlesc sprâncenele cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
perdea// Ca să nu văd și să nu înțeleg/ Că fericirea nu-i un fluture întreg...". Referințe critice (selectiv): Paul Georgescu, Printre cărți, 1970; Mihai Petroveanu, Traiectorii lirice, 1974; Valeriu Cristea, Domeniul criticii, 1975; Marin Mincu, Poezie și generație, 1975; Petru Poantă, Radiografii, 1978; Ion Negoițescu, Alte însemnări critice, 1980; Ștefan Aug. Doinaș, Lectura poeziei urmată de Tragic și demonic, 1980; Costin Tuchilă, Cetățile poeziei, 1983; Al. Dobrescu, Foiletoane III, 1984; Al. Călinescu, Biblioteci deschise, 1986; Nicolae Manolescu, Despre poezie, 1987; Al.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și finalitatea călătoriei mele prin labirintul limbajului (...). Mă rog de Tine, Doamne, cu lacrimi fierbinți, ia-mi înapoi darurile tale cele fără de preț...". Fără nicio îndoială, acesta este testamentul unui mare poet. Referințe critice (selectiv): Marin Mincu, Critice, 1969; Petru Poantă, Modalități lirice contemporane, 1973; Gh. Grigurcu, Poeți români de azi, 1979; L. Ulici, Prima verba, II, 1979; Dan Cristea, "Postfață" la Poziția aștrilor, 1980; Costin Tuchilă, Cetățile poeziei, 1983; Eugen Simion, Scriitori români de azi, III, 1984; Gh. Grigurcu, Existența
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ateneu", nr. 8, noiembrie 1982; Cristian Livescu, în "Cronica", nr. 19, 1984; Ioan Holban, în "Cronica", nr. 44, 31 octombrie 1986; Constantin Pricop, în "Convorbiri literare", nr. 12, decembrie 1986; Mariana Lazăr, în "Steaua", an 38, nr. 4, 1987; Petru Poantă, în "Steaua", nr. 6, iunie 1987; Constantin Trandafir, în "Transilvania", nr. 9, 1987; Adrian Marino, în "Tribuna", nr. 18, 30 aprilie 1987; Teodor Codreanu, în "Luceafărul", an XXX, nr. 46, 1987; Ioan Holban, în "Cronica", nr. 17, 1-15 septembrie 1993
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]