2,948 matches
-
odoarele Coroanei noastre (romîne), dar care nu vor lipsi poate pentru totdauna". Apoi se adresează direct către Rege și zice: "Frumoasă e Coroana Voastră, Sire, dar [î]i lipsesc încă unele mărgăritare. Fie ca într-o zi ele să mărească podoaba ei. După această tiradă nerușinată, Regele în adevăr s-a retras, dar se 'nțelege că, în împrejurările amintite mai sus. proprii a ne pune pe gânduri. Cine crede că senatorul Grădișteanu n-a esprimat decât părerea sa individuală și se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
era mai degrabă o armă decât un sprijin. "Abatele are chip de asasin", gândi Vassur, reprimîndu-și gestul reflex de a-și duce mâna de centură. Rasa simplă, largă, era strânsă în talie cu o sfoară împodobită cu ciucuri aurii, singura podoabă a bătrânului. ― Aduc mesajul de pace al Împăratului nostru, slăvit fie-i numele și neamul! rosti Vassur cea mai radicală dintre formulările acceptate în Imperiu atunci când venea vorba de Bella al VII-lea. ― Fie după cum ți-e spusa, răspunse Abatele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
gât o amuletă bizară prinsă cu un lănțișor. O spirală făcută dintr-un material strălucitor, în capătul ei cel mai de sus era prinsă printr-o urechiușă simplă de un lanț subțire ce părea din aur. Era un fleac, o podoabă, dar Kasser era bucuros că putea ieși onorabil din încurcătură. ― Mulțumesc. ― Înălțimea Ta, vorbi din nou Alarik, poți să te superi pe mine, dar trebuie să-ți atrag atenția că te jecmănește. Ceea ce ți-a dat e o augustină de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
din banul celor mulți, pe când al lor este neatins și curat. Și numai lor, dintre cetățeni, nu le este îngăduit să aibă de-a face cu aurul și argintul, nici să stea sub același acoperiș /cu ele/, nici să aibă podoabe /din aceste metale/, nici să bea /din cupe/ de aur sau argint, deoarece în felul acesta doar s-ar păstra pe sine și ar păstra și cetatea. Căci atunci când ei ar dobândi un pământ propriu, locuințe și bani, vor fi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Poezia populară, 1923; Radu Rosetti, Gânduri despre vitejie în trecutul românesc, 1935; Lucian Blaga, Elogiul satului românesc, 1937; Liviu Rebreanu, Lauda țăranului român, 1940 etc.). Așa, de pildă, Mihail Sadoveanu numea poezia populară „panteonul meu literar, simplu și rustic, fără podoabe, ca natura, însă măreț ca și dânsa”, îndemnând, în același timp: „de la aceste fermecate izvoare de apă vie cată să se adape toți cei care cântă și se simt ai acestui popor și ai acestui pământ”. În 1937, Lucian Blaga
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
Noblețea purtării Împodobește mai mult decât aceea a uitării”; „Nu-i frumos cine se ține,/ Ci-i frumos cui Îi stă bine”; „Nu natura face femeia frumoasă, ci dragostea”.) „Frumusețea corpului are ceva de animal dacă nu se adaugă și podoabele inteligenței și ale cinstei.” (Democrit) „Frumusețea fizică e trecătoare. Dar frumusețea minții, bogăția spiritului și căldura inimii nu se pierd, ci cresc cu anii.” (Tennessee Williams) Decât să Întingi cu urâtu-n unt și să te uiți la pământ, mai bine
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pe față”; „Spune prietenului tău o minciună și, dacă păstrează secretul ei, spune-i atunci adevărul”.) „Despre cei de aproape e bine să te informezi de departe.” (H. Papadat-Bengescu) „Scoateți respectul din prietenie și-i veți lua cea mai frumoasă podoabă.” (Cicero) Prudență, prevedere, anticipare - imprudență, precipitaretc " Prudență, prevedere, anticipare - imprudență, precipitare" Mai bine să-ți pară rău că ai tăcut, decât că ai zis. (Pentru alții este tocmai invers: consideră că este mai suportabil regretul de a fi vorbit, decât
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
volum și cercetări românești pe material din România pentru a dovedi că metodele sau temele pot fi adaptate cu succes. Rezultatele sînt, firește, inegale. Florentina Nițu urmărește, din punctul de vedere al istoriei prețurilor, documentele din secolele XVI-XVII referitoare la podoabe, deși după criterii care ar fi trebuit să fie mai consecvente. Inventarul lui Sava Brancovici cuprinde și Îmbrăcăminte, dar n-avem de ce Înregistra tacîmurile de argint sau așternuturile. Ori sînt „podoabe”, ori sînt obiecte din metal prețios. Iar legile sumptuare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
al istoriei prețurilor, documentele din secolele XVI-XVII referitoare la podoabe, deși după criterii care ar fi trebuit să fie mai consecvente. Inventarul lui Sava Brancovici cuprinde și Îmbrăcăminte, dar n-avem de ce Înregistra tacîmurile de argint sau așternuturile. Ori sînt „podoabe”, ori sînt obiecte din metal prețios. Iar legile sumptuare sînt vechi (impozit pe vremea lui Augustus), n-au apărut la Cluj. O foarte bună lucrare publică Ramona Caramelea, despre arhitectura școlară bucureșteană la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
obștești sunt curățate de zgura obnubilantă și de fatuitatea vlăguitoare de sens rezultate din uz, abuz, clișeu și folosire iresponsabilă. Cuvântul, reînviat, operează singur, de aceea nu are nevoie nici de metafore (extrem de rare în scrisul lui I.), nici de podoabe stilistico-retorice. Inversiunile de topică (în maniera latinei), frecvente mai ales în versurile recente, care au un accentuat caracter religios, nu urmăresc facile efecte de pitoresc, ci se întorc, printr-o arheologie a rostirii, la prestigiul auroral al limbii și apropie
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
Trăsura la scară, Berzea, din Aprilie, dimineața), figurând impostura agresivă, sunt rostiți de un limbaj de lemn, care se vede că încă nu și-a trăit traiul. FLORIN FAIFER SCRIERI: Ediție specială, București, 1975; Concediu nelimitat, București, 1976; Ochelari, păpuși, podoabe, București, 1977; Într-o dimineață, București, 1983; La capătul firului, București, 1985; Lecția de zbor, București, 1986; Teatru, București, 1988; Tratat asupra vițeilor la poarta nouă. Lumea într-o luni, București, 1993; Arșița și viscolul, București, 1995; Tehnica raiului, București
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
căreia nu trebuie însă sacrificată, afirmă scriitorul într-o reinterpretare polemică a legendei Meșterului Manole, o altă ființă umană, ci artistul însuși, condamnat de la bun început să fie zidit în propria operă. Proza lui Laurențiu Fulga e directă, febrilă, fără podoabe; incisivă, „furioasă”, ea atacă mereu teme mari și întrebări fundamentale. Nu o dată impresia e că, întors din infern, autorul vrea să dea memorialul acestei căderi. CORNEL UNGUREANU SCRIERI: Straniul paradis, București, 1942; ed. București, 1975; Eroica, vol. I: Oameni fără
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
obiceiurile lor peripatetice, de ce și de unde apare mersul legănat. Uite un obiect de studiu, și aici se poate activa paradigma calitativă. Corin Braga: Mersul legănat este un gest la fel de intens cultural ca și pictarea feței sau perforarea cu obiecte și podoabe, sau mutilările practicate de triburile de aborigeni. Toate sunt forme de culturalizare a corpului, de sacralizare a comportamentului, ce țin de cultură și nu de natură. Sunt forme care se ridică până la rangul de organizare socială. Doru Pop: Eu nu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe vas și moare într-un spital din Port Said. Notele din această ultimă călătorie apar postum, sub titlul Pe drumurile Indiei. Cele din urmă pagini. Scrisori (1927). Romanele scrise de D. se remarcă printr-un stil alert, lipsit de podoabe inutile, și printr-o tensiune captivantă a narațiunii, țesută savant din amânări și așteptări. Acțiunea celui dintâi, Haiducul, e plasată în anul următor războiului ruso-turc și înfrângerii lui Napoleon, deschizându-se cu imaginea patriarhală a conacului cu pridvor al lui
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
de înaintașii săi. În ciuda compromisului la care este nevoită să recurgă prin materialele propagandistice abundente din deceniul ’70-’80, publicația respectă criterii riguroase ale selecției valorice. Are rubricile „Vitrina cu cărți”, „Cronica literară” (Gh. Grigurcu, Radu Enescu, Al. Cistelecan, Virgil Podoabă, Marcel Corniș-Pop, Valentin Tașcu, Ion Buduca, Marcel Petrișor), „Eseuri” (Mircea Zaciu, Nicolae Balotă, Ovidiu Cotruș, Ovidiu Drimba), „Morala și stilul” (Virgil Nemoianu), „Cronica ideilor”, „Cartea străină” (Traian Ștef), „Cronica elementară” (Ștefan Bănulescu), „Lectura poeziei” (Ștefan Aug. Doinaș), „Poșta redacției” (Ștefan
FAMILIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
sunt neglijate traducerile, mai cu seamă cele de poezie. După ianuarie 1990 seria a cincea a revistei continuă să apară lunar la Oradea, sub coordonarea unui colectiv redacțional format inițial din Ioan Moldovan (redactor-șef), Crăciun Bejan, Dumitru Chirilă, Virgil Podoabă, Ion Simuț, Traian Ștef, cărora din ianuarie 1991 li se alătură Florin Ardelean și Tiberiu Ciorba. Constatând că „este vremea priorității imediatului politic [...], nu încă timpul răbdător al lecturii”, redacția își propune să îmbine „temele literaturii cu cele ale actualității
FAMILIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
elevată atmosferă sufletească”, plină de muzicalitate, limpezime, puritate, frăgezime, are o esență elegiacă, o „fină tristețe, ce dă relief inspirației”. La mare cinste se află și Elena Farago, a cărei discreție filtrează zbaterile și tristețile sufletești, turnându-le în „minunate podoabe artistice”. Dintre debutanți, cel mai apreciat este Emil Botta, care, cu o atitudine ironică în fața vieții și a morții, „aduce un univers liric cu desăvârșire nou, atât ca viziune, cât și ca expresie”, urzind, „cu o finețe de mare artist
MIHAESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288113_a_289442]
-
ce părea de neînlocuit a exemplelor clasice care trebuie imitate (precum Cicero și Virgiliu) și sunt introduși autori noi, de această dată creștini. Totodată, în ce privește Scriptura, dacă la început se insistase, pentru a o justifica, asupra opoziției dintre stilul fără podoabe și adâncimea și adevărul conținutului; dacă mai târziu (de exemplu Ieronim) unii crezuseră, cu destulă naivitate, că vor găsi în Scripturi aceleași norme retorice și aceleași genuri poetice ca și în cultura păgână, acum Augustin consideră Scriptura valabilă în sine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca opera sa să fie înțeleasă de cât mai mulți oameni. Acest nou stil, tipic pentru Confesiuni, apare aproape exclusiv în partea narativă a operei, în timp ce în ultimele cărți, firește, autorul recurge la o redactare mai rece și lipsită de podoabe, proprie pentru limba filosofiei. Opera a stârnit foarte mari emoții în Africa și în afara ei: deja apar aici elemente ale viitoarei polemici contra pelagienilor, așa că nu e de mirare că Pelagius, care se găsea atunci la Roma și nu era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
iar cartea a treia conține descrierea viciilor și a virtuților (din unele surse, rezultă că ar fi constituit o operă de sine stătătoare). Tratatul se sprijină foarte mult pe învățătura lui Augustin. Stilul lui Iulian e simplu și lipsit de podoabe, admirabil câteodată; autorul vrea să evite excesul de retorică. Autori mai vechi îi atribuie și alte opere, astăzi pierdute, cum ar fi o scriere Despre natura sufletului (De natura animae), o alta Despre educația fecioarelor (De virginibus istituendis) și o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așadar, ca poetul să se exprime în mod neobișnuit și afectat. Potrivit lui Fontaine, aici Avitus ar condamna stilul prețios, care pătrunsese în poezia din Galia creștină o dată cu scrierile lui Sydonius Apolinarie, și ar pleda pentru o poezie mai lipsită de podoabe, așa cum fusese Heptateuhul lui Ciprian Galul. Avitus pare să fi pus în practică cel puțin parțial acest principiu pentru că stilul său e mult mai puțin înflorit decât al altor poeți creștini și se caracterizează printr-o linearitate și o eleganță
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unor părți dintr-o omilie a lui Ioan Hrisostomul). De altfel, în general, scrisorile lui Isidor sunt destinate publicării și el însuși spune că o epistolă nu trebuie să fie lipsită de eleganță, însă autorul trebuie să evite excesul de podoabe sau lipsa de energie (V, 133, către gramaticul Ofelius). Fotie îl considera pe Isidor un model (kanôn) nu numai de viață ascetică și sacerdotală, ci și de stil, și compara scrisorile lui cu cele ale lui Vasile cel Mare și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al patrulea, această formă de omilie are o importanță mai mică pentru că marii oratori din acea epocă, precum Părinții Capadocieni și Ioan Hrisostomul, rămân atașați de o formă mai tradițională de omilie (chiar dacă Hrisostomul folosește frecvent și omilia cu multe podoabe retorice). În schimb, asupra acestui tip de omilie, ca și asupra imnurilor, pare să se fi înregistrat o influență constantă a poeziei creștine siriene din aceeași perioadă, mai întâi datorită operei lui Bardesan și Harmonios, apoi datorită celei a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
citi încă, de exemplu Eusebiu, Socrate sau Teodoret, putem observa că Ghelasie nu adaugă nici o reflecție personală, ci reproduce textele lor fără nici o urmă de originalitate, înșirând complet neinspirat un citat după altul și încercând să le înfrumusețeze apoi cu podoabe exterioare, însă fără nici o măsură. Ca atare, opera lui este considerată o simplă compilație alcătuită din fragmente extrase din scrierile istoricilor dinainte și există serioase dubii în privința autenticității documentelor pe care el le invocă bazându-se pe alte surse. De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cordoș, Despre singurătate, TR, 1991, 36; [Al. Th. Ionescu], Scurte note subiective la cartea unui însingurat prieten, „Calende”, 1996, 4; A.I. Brumaru, Competiția sinelui cu eul, AST, 1996, 4-6; Gheorghe Grigurcu, La umbra libertăților în floare, RL, 1997, 10; Virgil Podoabă, Fragmente pentru un fragmentarium, VTRA, 1998, 1; Poantă, Dicț. poeți, 92-93; Em. Galaicu-Păun, Asceza scrisului, VTRA, 1999, 1; Arina Petrovici, Libertatea conștiinței și alte neajunsuri, „Paralela 45”, 1999, 1-2; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 35-37; Constantin Cubleșan, „În umbra
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]