2,275 matches
-
fantastică, trad. de Virgil Tănase, Editura Univers, București, 1973. 234. Todorov, Tzvetan, Les genres du discours, Éditions du Seuil, Paris, 1978. 235. Todorov, Tzvetan, Teorii ale simbolului, trad. de Mihai Murgu, Editura Univers, București, 1983. 236. Tomașevski, Boris, Teoria literaturii. Poetica, traducerea de Leonida Teodorescu, Editura Univers, București, 1973. 237. Țeposu, Radu G., Viața și opiniile personajelor, Editura Cartea Românească, București, 1983. 238. Țeposu, Radu G., Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2002. 239. Valéry, Paul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Literary Terms and Literary Theory by J.A. Cuddon, (third edition), Penguin Books, London, 1991. 16. Pentru o teorie a textului. Antologie Tel Quel (1960-1971), introducere, antologie și traducere de Adriana Babeți și Delia Șipețean-Vasiliu, Editura Univers, București, 1980. 17. Poetica americană. Orientări actuale, studii critice, antologie, note și bibliografie de Mircea Borcilă și Richard McLain, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1981. 18. Poetică și stilistică. Orientări moderne, prolegomene și antologie de Mihail Nasta și Sorin Alexandrescu, Editura Univers, București, 1972. 19. Postmodern
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lui Heliade. Poetul este suma ambițiilor lui. El n-are o singură preferință, n-are o unică temă, nu urmează, de la un poem la altul, același drum. Este un spirit monstruos sincretic. Adună de peste tot, de la clasici și de la romantici, poetica lui este o adițiune de poetici. Omul și-a construit, negreșit, o ideologie, o estetică, o tehnică și, În articole și În poeme explicative, a Îmbrățișat mai multe atitudini. Greu, Încă o dată, de a descoperi În retorica lui compozită o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe care le ține de ani în șir în cele mai mari universități din lume. Călătoria este punctul nodal al demersurilor sale de scriitor. Este poet, narator, eseist, critic de artă și fondator al unor reviste prestigioase tip Il Policordo, Poetica și Polimnia. Intensa sa activitatea critică este focalizată de cele mai importante reviste italiene precum Nuova Antologia, Il Veltro, Il Belli, Idea, Poiesis, Fermenti, Poesia, Microprovincia, Hebenon, La Fiera letteraria, Il Giornale di Calabria, Il Mattino, La Voce, Nuovi Argomenti
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ar fi trebuit să aibă poetul. Autorul din Sovrento fusese pe-aproape, dar nebunia lui nu-i îngăduise să dea o judecată limpede și echilibrată; izbucnise un torent poetic învolburat și deplin, care însă te uluia în plan teoretic. "În Poetica mea voi clarifica rolul poeziei și mai ales voi sublinia ce trebuie să facă ea pentru a se bucura de privilegiile lumii și a nu rămâne a șaptea roată la căruță. Dar oare sunt dispuși poeții să evite nesocotințele lui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
roată la căruță. Dar oare sunt dispuși poeții să evite nesocotințele lui Aristotel pentru a se împăca cu realitatea și a intra în joc în întregime? Am îndoielile mele; pentru a nu lăsa neexplorată nicio cale, voi scrie și o Poetica în limba latină, așa că nu vor fi cu putință alibiuri". Dăruindu-se poeziei și chestiunilor ei, se trezea în afara acelor locuri. Aceasta era o problemă importantă: să izbutească să treacă dincolo de zoduri, fie doar cu cugetul, și să se regăsească
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nici pămăntean, nici ceresc, nici muritor, nici nemuritor, pentru ca, singur, să te înfățișezi în forma pe care, tu însuți, o preferi.” În ceea ce-l privește pe Aristotel, majoritatea temelor estetice dezvoltate de acesta fuseseră deja discutate de către Platon. De pildă, Poetica lui Aristotel susține ideea că arta poeziei și a muzicii este o imitație. Dar afirmația că artele aducătoare de plăceri sunt imitații 108 Colegiul Național George Coșbuc - Motru este întălnită și la Platon. Aristotel subliniază în Etica Nicomahică importanța pentru
Fericirea ca demnitate umană în „Etica nicomahică”. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]
-
p. 30 apud Elaine Tuttle Hansen, art. cit., p. 401. 269 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 39. 270 Algirdas Julien Greimas, Despre sens. Eseuri semiotice, text tradus și prefațat de Maria Carpov, București, Editura Univers, 1975, p. 25. 271 Tzvetan Todorov, Poetica. Gramatica Decameronului, traducere și studiu introductiv de Paul Miclău, București, Editura Univers, 1975, p. 194. 94 cinci cununii cu care se laudă femeia dovedesc o experiență de viață vastă, din care dorește să împărtășească tuturor: „De n-ar fi cărturari
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
by Leonard Michael Koff and Brenda Deen Schildgen, Madison, N.J., Fairleigh Dickinson University Press, 2000, pp. 85101. 88. Thoreau, Henry David, Friday, în A Week on the Concord and Merrimac Rivers, Houghton Mifflin Company, 1894, pp. 441-531. 89. Todorov, Tzvetan, Poetica. Gramatica Decameronului, traducere și studiu introductiv de Paul Miclău, Editura Univers, București, 1975. 90. Traversi, Derek A., Geoffrey Chaucer: Overview, în Reference Guide to English Literature, 2nd ed., edited by D. L. Kirkpatrick, St. James Press, 1991. 91. Treharne, Elaine, The
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 30 apud Elaine Tuttle Hansen, art. cit., p. 401. 269 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 39. 270 Algirdas Julien Greimas, Despre sens. Eseuri semiotice, text tradus și prefațat de Maria Carpov, București, Editura Univers, 1975, p. 25. 271 Tzvetan Todorov, Poetica. Gramatica Decameronului, traducere și studiu introductiv de Paul Miclău, București, Editura Univers, 1975, p. 194. 94 cinci cununii cu care se laudă femeia dovedesc o experiență de viață vastă, din care dorește să împărtășească tuturor: „De n-ar fi cărturari
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
by Leonard Michael Koff and Brenda Deen Schildgen, Madison, N.J., Fairleigh Dickinson University Press, 2000, pp. 85101. 88. Thoreau, Henry David, Friday, în A Week on the Concord and Merrimac Rivers, Houghton Mifflin Company, 1894, pp. 441-531. 89. Todorov, Tzvetan, Poetica. Gramatica Decameronului, traducere și studiu introductiv de Paul Miclău, Editura Univers, București, 1975. 90. Traversi, Derek A., Geoffrey Chaucer: Overview, în Reference Guide to English Literature, 2nd ed., edited by D. L. Kirkpatrick, St. James Press, 1991. 91. Treharne, Elaine, The
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
luminată, recuperator, de lucrul împreună (eu în calitate de redactor) la ultima sa carte - cea mai bună din câte a publicat - Atât de mult al pământului. Colaborarea a fost excelentă: poetul arătându-se solicitant și destul de receptiv la sugestii de redactare. Fire poetica explozivă, abundentă, Vatamanu avea nevoie de un redactor de carte care să-1 ajute să-și „strunească” debitul liric incontinent, uneori erodat de o sonoritate impură și mai puțin exactă. Dar motivul acestei note nu este poezia lui Ion Vatamanu, poetul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
nu se lasă ușor aduse la același numitor. Dar nu putem miza decât pe ele, chiar dacă, Într-o necontenită mișcare centrifugă, descurajează sistematic Încercările de a trasa o poetică a jurnalului intim. Confruntarea cu structurile abstracte ale operei, cerută de către poeticile normative, se vede redusă la o simplă, insuficientă, imperfectă aproximare În câmpul supoziției și al prejudecății. Nu interpretarea, nu exegeza, nu comentariul sau explicația de text vor arăta unicitatea și caracterul irevocabil al operei literare, ci, Într-un sens mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Între imaginația bine strunită, bine educată și lectura strânsă, aproape tautologică (pentru că scrierea textului este și cea mai fidelă lectură a ei, cea dintâi interpretare acreditată), poetica are de ales Între imanența actului scrierii și deschiderile inductive, ale lecturii constatative. Poetica nu suprimă posibilitatea de a fi a multitudinii de sensuri, ci le favorizează pe cele care, prin credibilitate și putere de iradiere, formează sensul major. Direcția de ordonare, coerența părților. Poetica nu subliniază un sens, ci o lege. Ea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
imanența actului scrierii și deschiderile inductive, ale lecturii constatative. Poetica nu suprimă posibilitatea de a fi a multitudinii de sensuri, ci le favorizează pe cele care, prin credibilitate și putere de iradiere, formează sensul major. Direcția de ordonare, coerența părților. Poetica nu subliniază un sens, ci o lege. Ea nu vine din afară - ea pornește din interiorul textului. Câte texte, atâtea poetici - s-a mai spus. Dar prima reacție de apărare a poeticii s-a văzut imediat: a părăsit domeniul operei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
transformă În instanță unificatoare a particularului și a generalului, printr-o descriere, printr-o Însumare de calități. Structurile abstracte ale textului, orice nume ar primi ele, nu au putere de generalizare decât prin mediere: prin reflecția părților, prin sudarea fragmentelor. Poetica e operantă la nivelul Întregului, fără a fi paralizantă când se concentrează asupra părții. Ea Își află, așadar, drumul Între două puncte aparent ireconciliabile: Între imaginea la microscop a unei molecule și fotografia din avion a unei forme de relief
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Ea Își află, așadar, drumul Între două puncte aparent ireconciliabile: Între imaginea la microscop a unei molecule și fotografia din avion a unei forme de relief. Între foarte particularul și prea generalul oricărei analize teoretizante 1. Logos boètikos Din fericire, poetica nu e obligată să se conformeze structurilor fixe ale unui gen, ale unei specii. Libertatea ei de mișcare decurge din virtualitate, din ceea ce poate să fie2. Transgresând evidențele, poetica se Îmbogățește cu o prejudecată: aceea că literatura se lasă definită
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și prea generalul oricărei analize teoretizante 1. Logos boètikos Din fericire, poetica nu e obligată să se conformeze structurilor fixe ale unui gen, ale unei specii. Libertatea ei de mișcare decurge din virtualitate, din ceea ce poate să fie2. Transgresând evidențele, poetica se Îmbogățește cu o prejudecată: aceea că literatura se lasă definită. Iluzie de scurtă durată, pentru că textul literar tinde să fie mereu altceva, să evadeze mereu spre altceva. Departe de a stabili sensul, „mecanismul” unei opere, poetica e, totuși, capabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fie2. Transgresând evidențele, poetica se Îmbogățește cu o prejudecată: aceea că literatura se lasă definită. Iluzie de scurtă durată, pentru că textul literar tinde să fie mereu altceva, să evadeze mereu spre altceva. Departe de a stabili sensul, „mecanismul” unei opere, poetica e, totuși, capabilă să-l identifice, să-l particularizeze, să-l definească prin el Însuși. Intrarea În rezonanță cu o structură, ecoul unui efect - iată cum textul literar, neconstrâns, cade În capcana generalizării. A interpretării pe care o provoacă, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
instituționale (mai '68 al intelectualilor textualiști, etnologi, antropologi etc.), aventura structuralistă a reunit sub o denumire nivelatoare o eterogenitate de tendințe și demersuri (de la teoria literară sau "Noua critică" practicată de Serge Doubrovsky, Roland Barthes, Jean-Pierre Richard, Charles Mauron la poetica reprezentată de Claude Bremond, Gérard Genette, Tzvetan Todorov și textualism grupul Tel Quel cu Julia Kristeva, Philippe Sollers în primul rînd). La întrebarea "Ce este structuralismul?", Roland Barthes, promotor entuziast și proteic, pendulînd între rigoarea științei limbajului și plăcerea (erotică
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
structurii asupra tematicii, basmul fiind în opinia lui Propp o "narațiune construită pe o corectă succesiune a funcțiilor", o matrice acțională în care ceea ce contează este stereotipia predicatelor și variabilitatea agenților, executanți ai acestor predicate. Reluînd distincția lui Aristotel din Poetica dintre personaje și acțiuni, Propp inversează relația ierarhică a acestor două instanțe constitutive ale povestirii; dacă în discursul literaturii culte personajele sînt esențiale conform postulatului esențialist-umanist al acestui tip de discurs, la Propp acțiunile devin fundamentale: "funcțiile sînt foarte puține
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și falsul erou) nu este independentă de cea a funcțiilor: "Numeroasele funcții se grupează după anumite sfere. Aceste sfere corespund personajelor care îndeplinesc funcțiile." (V. Propp, 1970: 96). Această corelare între povestirea evocată și personaj, postulată deja de Aristotel în poetica sa, va fi reluată de Ricoeur în Temps et Récit în ipoteza genezei reciproce dezvoltarea caracterului/desfășurarea istoriei narate, căci dezvoltarea unui caracter este direct proporțională cu cantitatea de fapte, întîmplări relatate. Ideea majoră a lui Propp este că funcția
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
récompensés et les méchants punis), sinteză de "mitologie, etică, știință, observație, morală" (cf. pertinentei caracterizări a lui George Călinescu). 5.8. Modelul "gramatical" al lui T. Todorov Gramatica Decameronului (Grammaire du Décameron, Mouton, La Haye, 1969, trad. rom. Paul Miclău Poetica. Gramatica Decameronu-lui, 1975, București, Univers) își propune să întemeieze o știință care nu există încă, naratologia, condusă de ipoteza metodologică a existenței unei gramatici universale (afirmate pregnant de la Protagoras la Chomsky): "Gramatica universală este deci sursa tuturor universaliilor și ea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Seuil Barthes, Roland, 1973 "Analyse textuelle d'un conte d'E. Poe", în C. Chabrol (éd) Sémiotique narrative et textuelle, Paris, Larousse Barthes, Roland, Kayser W., Booth, W.C. & Hamon, P. Poétique du récit, Paris, Seuil Borcilă, Mircea, McLain, Richard, 1981 Poetica americană, Cluj-Napoca, Dacia Branigan, Edward, 1992 Narrative Comprehension and Film, London, Routledge Bremond, Claude, 1964 "Le message narratif" in Communications 4, pp. 4-32 Bremond, Claude, 1966 "La logique des possibles narratifs" în Communications 8, p. 6-76 Bremond, Claude, 1973 "Les
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
narrative: le point de vue, Paris, Corti (trad.rom. Punctul de vedere. Încercare de tipologie narativă, 1994, București, Univers) Marcus, Solomon (ed), 1978 La sémiotique formelle du folklore, Paris, Klincksieck Miclău, Paul, 1975 "Poetica, structuralismul și semiotica" studiu introductiv la Poetica. Gramatica Decameronului de T. Todorov, București, Univers Pavel, Thomas, 1986 L'univers de la fiction, Paris, Seuil Prince, Gerald, 1973 Grammar of Stories, Mouton, La Haye Propp, V.I., 1970 Morfologia basmului, București, Univers Rastier, François, 1973 Essais de sémiotique discoursive, Paris
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]