8,144 matches
-
Maria... Una din comunitățile românești din Sydney și-a mobilizat pensionarii cu misiunea precisă de a mă distra, ocazie grozavă de a se distra pe ei înșiși. Pensionarii din Australia nu seamănă deloc cu cei din România, sunt veseli, cu poftă de viață. Pensionarii "voluntari" au vrut să mă urce în Central Point, un restaurant plutitor, chiar în centrul orașului, cocoțat în vârful unui picior de metal și sticlă, înalt și subțire. Am refuzat încăpățânată, mi-e frică de înălțimi, "dar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întâi mergem să vizităm vitrina în care sunt expuse mâncărurile și prăjiturile. O rog pe Kati să aleagă ea, dar refuză încăpățânată. Din atâtea feluri, aleg pui la rotisor cu garnitură de crudități. Puiul arată bine rumenit, sunt flămândă, am poftă de ceva consistent. În așteptarea mâncării, vizităm colecția de papagali. La marginea terasei se află un șir de cuști. În fiecare cușcă, câte doi, trei papagali. Marea lor majoritate sunt galbeni și albaștri. Un fel de invazie de galben și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și tare aș vrea să pot trăi fără să-mi rup oasele cu o slujbă. Aide era acasă la părinții ei de o săptămână. Aștepta să-și susțină licența care echivala cu o cununie științifică. Învățase în facultate cu mare poftă, învăța ca și cum ar mușca dintr-un măr, acum urma să primească premiul. Conducătorul ei științific, șeful Catedrei de Cereale, făcuse mare vâlvă cu lucrarea ei de licență, o numea peste tot lucrare de doctorat, ba "una din cele mai serioase
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de bunătăți, iar ei ar avea venituri astronomice. La început tocmai această capacitate de detașare de mizeria zilnică a cucerit-o, apoi auzind zi de zi aceeași poveste, văzându-i zi de zi seninătatea cu care se așează la masă, pofta cu care savura "bunătățile", fără să se întrebe cum au "aterizat" acolo începuseră să o obosească și să o întristeze. Muncea ca o sclavă afișând o fericire deplină. Nu voia să afle nimeni cât este de fraieră. În primăvară când
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nimic în cap, nu-și mai aduce aminte de nimic, parcă nu ea a scris acea lucrare, parcă nu ea a inventat realitatea fiecărui cuvânt. A plămădit lucrarea în doi ani, dedicându-se ca într-un descântec. A citit cu poftă, s-a jucat cu ideile cum te joci cu un iubit și acum ratează cununia științifică. Îi vine să izbească cu pumnul în geam. Ajunsă în oraș, sare din autobuz ca o apucată și se pierde prin mulțime în câteva
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la mine?" întreabă cu teamă, dar și cu aerul că nu-i pasă ce răspuns îi va da. Atunci începe el să râdă în hohote. "De ce râzi?", spune Zinzin la fel de contrariată. "Acum te alinți", spune el stăpânindu-și cu greu pofta de râs. Sigur că mă alint", își zice Zinzin, vrând să convingă acea ființă fragilă ce sălășluiește în ea și care se teme de fiecare inflexiune a vocii lui, de fiecare gest. "Mi-am pierdut complet mințile", își spune cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu tot restul personalului, furau mâncarea de la gura copiilor, aveau copii care nu se ridicau din pat nici la șase ani, unii trebuiau legați de pat ca să nu se mutileze, alții arătau ca după Hiroșima, puțini erau sănătoși și cu poftă de joacă, Zinzin se ținea tare, nu voia să se vadă că-i vine să fugă din acest ospiciu de copii abandonați, a început să le cânte copiilor la vioară, în mijlocul parcului, înconjurată de o liotă de copii, își imagina
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trupuri lemnoase, decolorate, mumificate, se simte ca într-o peșteră de stalactite umane, va părăsi toate acestea, nu are nevoie de bălăcăreală, va merge acasă, se va întinde în pat și se va sinucide ca și cum ai bea o cafea, cu poftă, de ce trebuie să dramatizăm un act atât de firesc, de banal, când ajunge aproape de ușă se pomenește cu Alex lângă ea, îi întinde niște sape, niște unelte agricole, îi aduce ceva de la el, numai pentru ea, se uită la el
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
marea sa bunătate, îi adăpostea sub acoperișul său și pe ei, acești trăitori obijduiți ai pământului. Nunta se desfășură pe toată durata nopții, cu băutură și fripturi de batal și de porc. Fiecare nuntaș își tăia câte o porție, după pofta inimii, însoțind bucatele de ulcele pline ochi, cu vin din renumite podgorii. Mai mulți țigani întrecură măsura, grație licorilor purtătoare de tării chemătoare spre reverie. Ei se aflau în primele rânduri ale celor care dădeau nunții pitorescul cerut în asemenea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se arăta a fi nespus de aproape de ei. Lăsară lucrul de izbeliște. Se așezară în jurul focurilor, în așteptarea străchinilor cu mâncarea ce urma să le facă viața mai însorită. Câțiva chiar încercară să ceară bătrânelor măcar o lingură de zeamă, pofta era mânată de la spate de o foame ce nu cunoștea nici un fel de opreliști. - Stați, barbarilor, se stropșeau bătrânele, întâi să facem mămăliga! Unii, ca să uite de foame, începură să cânte, să-și poarte pașii așa, fără țintă, prin jur
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dom’le. - Cum ai spus? - Vișinel, repetă băiatul, oarecum mirat de nedumerirea omului legii. - Ce nume e și acesta? - E numele meu, așa a vrut mama. Pe bunica mea o cheamă Vișinica. Locotenentul nu se putu abține și râse cu poftă. Apoi, în sinea sa își spuse: Dumnezeu să vă înțeleagă! Țiganilor cu greu ajungi să le tălmăcești cuvintele, cât privește gândurile... Oamenii legii plecară din șatră mai nedumeriți decât atunci când veniseră. Totuși în mintea locotenentului se iscase o incertitudine la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
oferă doar lipsuri și deznădejde. Ironia sorții îmi lasă un gust amar, fără a avea vreo legătură ombilicală cu funcția hepato biliară, și nu vreau să teoretizez fiziologia simțului gustativ, care îmi va marca profund conștiința sufletului, dominată de diversitatea poftelor. Probabil de aceea m-am născut într-un regal de toamnă târzie, din Zodia Scorpionului, în cel mai nordic oraș de munte al Bucovinei, Vatra Dornei, când de fapt toate rubedeniile sălășluiau în târgul situat mai la vale cu cincizeci
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
din rudele mele. * Inexprimabilă, dar explicabilă bucurie a cuprins întreaga familie când s-a născut sora Dorina Carmen, mai mică decât mine cu doi ani și jumătate, căci prea eram alintat de cei din jur și mi se îndeplineau toate poftele. Probabil pentru a nu pierde printre degete poziția de privilegiat, i-am făcut cu generozitate, fără a fi misogin, multe șicane surioarei, întreținându-i un plâns continuu, care o înfățișa cam mofturoasă. Plăcerea mea supremă era să-i ascund păpușile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
din noua nomenclatură comunistă, asociată cu alimentația săracă, probabil, în vitamina D și calciu, a determinat instalarea rahitismului. Nevoia de calciu din organism îcalcemia este cantitatea de calciu din sânge) mi-o satisfăceam fără să știu, instinctiv, mestecând cu mare poftă, ca o gumă de mestecat, bucăți de var cojite de pe pereții caselor. Când sindromul de rahitism s-a accentuat, după repetate consultații și analize la spitalul orășenesc Câmpulung Moldovenesc, m-au dus la Cluj la un spital universitar, cu trenul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la foc de surcele, paie sau tujleni, îmbăierea într-o covată cu uncrop și raderea primului strat de piele, astfel încât să rămână un țesut neted, gălbui, foarte fraged și ușor de jupit, renumitul șoric, pe care-l mâncam cu mare poftă. După atârnarea porcului cu picioarele din spate de urciuc și o frânghie legată de o bârnă din acoperișul șurii, stăteam cu ochii pe el ca pe butelie, căci era spintecat în lungul burții, de unde se scoteau organele interne. Eram interesat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
uitau una la alta, studiau tentanta prăjitură, dar Olga venea cu argumentul ei forte: - Cu prăjitura asta pun 200 de calorii dintr-un foc! - Uite, eu o s-o mănânc, spunea Ina, să văd chiar așa e!? Și mânca cu o poftă molipsitoare prăjitura, cu ochii țintă la prietena ei. Dacă ai ști tu ce pierzi! - Uite, am să gust o bucățică, cam de douăzeci de calorii. Mușca puțin, ca o vrăbiuță, apoi ochii îi străluceau pe glazura de ciocolată. Se hotăra
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cum vei socoti de cuviință. Acum, știind toate acestea, poate ar fi cazul să te mai gândești și să procedezi precum un croitor înțelept, să măsori de zece ori înainte de a tăia materialul din care vrei să croiești ceva după pofta inimii tale. Alex deși nu avea motive să se grăbească se ridică de la masă, îi mulțumi lui George pentru invitație. Copleșit de cele ce auzise, părăsi locuința acestuia. Tot drumul până acasă îl făcu învălmășit de multele gânduri care-l
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să facă asta, dar el nu mai era sigur. Închise ochii și cuprinse puloverul în mâini, sub el nu era decât viața lui care și ținea respirația. Simți bucata lipicioasă de vată de zahăr din mijloc și i se făcu poftă. Se ridică brusc. Îmbrăcă puloverul și ieși alergând pe scări. Mali vinde astăzi la intrarea în metrou. O luă într-acolo. În goană depăși rastelul cu biciclete și berăria, apoi stația de autobuz și chioșcul cu ziare. De pe frunte transpirația
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
spuneam Andreei ce bine mă simțeam în parc, la aer. Ea îmi zâmbi cald înapoi și îmi întinse cornetul cu înghețata topită și scursă între degetele ei. — ți-am luat de ciocolată. Știu că nu-ți place vanilia. Mușcam cu poftă din înghețată ca să ajung la cornet înainte să-mi curgă și mie între degete. Era dulce și fină, îmi răci rapid cerul gurii și coloră dinții și buzele maro. Un șervețel de hârtie îmi șterse colțul gurii în timp ce eu vorbeam
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
haine impermeabile și hanorac cu glugă îmblănită, iar Dan, în costumul de scafandru, stătea în fiecare seară în barca pneumatică. Corina murea de râs văzându l cum călca rar până pășea în barcă, acolo, cu genunchii strânși, Dan râdea cu poftă și se tot amuzau până când și-au adus aminte de anunț. Din vârful patului Corina îl privea serioasă. — Tu știi ce zi e? — Cea din anunț. — Lasă anunțul acum. Nu-ți amintești deloc? Dan nu își putea lua ochii de la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Mouse. Mamei îi plăceau mult desenele și se uita aproape în fiecare seară după ce spăla vasele. Eu stăteam lângă ea pe canapea. De multe ori mă bucuram că tata pleacă din nou, căci știam că mama o să-mi facă toate poftele, o să mă lase la film și cu rolele, o să-mi dea multă ciocolată și mai ales o să ne uităm împreună la Mickey Mouse. Când pleca, tata părea trist, dar eu știam că așa fac toți tații și-mi trecea repede
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sporadice dintre Ina și Olga, aceasta din urmă îi mărturisi că nu se simte în apele ei și că un concediu de odihnă, chiar prelungit, poate la munte, i-ar aduce o restabilire a stării generale și i-ar readuce pofta de viață. Olga găsea ca soluție salvatoare să fugă, să se ascundă în ea ca nimeni să nu-i poată vedea fața și sufletul năpădit de multele neliniști care-i măcinau întreaga ființă. Timp de aproape două săptămâni, după această
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
întâietate la ieșire, și odată ajunși pe trotuar, ținu să spună: - Vezi, draga mea, numai ce am ieșit în oraș și ne-am și făcut cu un magazin. Mare noroc am eu cu tine! - Victore, Victore, cred că mai ai pofte nemărturisite! Patroana asta apetisantă ne-a învârtejit cu poveștile ei. - Nicidecum... abia aștept să văd cum se așează noua ta rochie la prima probă! - Numai că, dragă Victore, zise Olga cu un ton imperativ, la probe vin singură. Mi-e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cerințele. Victor o rugă pe Olga să comande ceea ce crede că i-ar face plăcere. Ea, ca o doamnă din lumea mare, cu un aer absent, îi întinse lista de bucate soțului, dându-i acestuia libertatea de a comanda după pofta inimii lui, ei fiindu-i indiferent ce urma să apară în farfuriile splendide de porțelan. Pentru a demonstra că se depărtase demult de obiceiurile rurale, deși era dintr-un sat uitat de lume din munții Vrancei și că devenise urban
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se mai temperară, tatăl Inei, animat de o grijă paternă, încercă să arunce peste îngrijorările știute încă o punte: - Nu cred că vă puteți plânge de ceva. Ați avut tot timpul, și veți avea întotdeauna libertatea să organizați totul după pofta inimii voastre. E un lucru firesc și limpede de înțeles. Cine te-a oprit vreodată, Alex, să acționezi așa cum ai crezut tu de cuviință? Tot ce ai făcut în această casă și în curte poartă amprenta unui adevărat gospodar. Și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]