3,697 matches
-
urgent la biroul brigăzii. Suman l-a anunțat pe grăjdarul șef Simonică despre ordinul brigadierului. Simonică nu a comentat și i-a spus să meargă dacă l-a chemat. La birou avea să se întâlnească cu Nistor contabilul. L-au poftit pe Suman să stea pe un scaun din birou și l-au întrebat dacă are ceva haine bune? Suman a dat din cap în semn că nu are. Contabilul Nistor l-a luat pe Suman de mână și i-a
PREMIEREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350760_a_352089]
-
afirme: „Primul cuvânt al Bibliei: „Să fie lumină!” este și ultimul: „Să fie frumusețe!”. Omul poate chiar să devină o vie doxologie: „Slavă ție Celui ce ne-ai arătat nouă Lumina”. „Un singur lucru cer de la Domnul, pe care îl poftesc: să sălășluiesc în casa Domnului, în toate zilele vieții mele, să-mi satur ochii cu frumusețea Domnului” (Ps. 27, 4). Creația Sa, ca Duh al Frumuseții, este o poezie de contemplare a Frumuseții divine, cuprinzând veșnicia” [42] Frumusețea Fiului lui
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
asemănător: „În lumina de amurg/ a iubirii ce se apropie ne/ vom înfrupta din plăcerile/ atingerilor./ Vino,/ strecoară-te/ sub sânii mei!” (p. 46). Iubirea cântată în „Păcatul neliniștii” este concepută ca un dar divin. Poeta ne spune: „Am fost poftiți acum/ împreună la masa/ îndulcitoarelor/ merinde așezate de/ călăuza cerească” (p. 44). Într-o astfel de unire nu mai contează încotro mergi, căci există o călăuză. Doar trebuie s-o urmezi. „Nici eu,/ nici tu nu cunoaștem/ încotro-ul” (p.
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
cari după tine geamantane - cu toate înfrângerile de până acum. Cum te apropii, se scutură ninsorile, diminețile albe de așteptare își lipesc florile de geamul ferestrei, în tâmple parcă-mi bat clopote surde. Se deschide poarta destinului pe care-l poftesc să intre; Moș Crăciun cu sania nopții, Te înconjor cu daruri și sunete de stele aflate acum pe acoperiș; sania pleacă lăsând vraiște atâtea bucurii în odaia cu brad împodobit unde iubirile noastre vin și trec. Referință Bibliografică: Noapte de
NOAPTE DE CRĂCIUN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350904_a_352233]
-
a și invitat repede. Și când am ajuns la microfon, l-am întrebat: ─Aș purea să transmit sălii un gând, înainte de a CITI poezia mea? - am zis eu accentuând și arătându-mi sălii cu mândrie agenda. Da! Cum să nu! Poftiți! Și, țintindu-mi spre Ștefan o privire „laser”, plină de rezonanță, în timp ce el se foia în bancuța lui zâmbindu-mi și amuzându-se de mama focului a la „Mamă ce i-am tras-o!”, am început să vorbesc: Ceeace voi
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
Acasa > Strofe > Amintire > POEZII PATRIOTICE Autor: Gigi Stanciu Publicat în: Ediția nr. 335 din 01 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Dobrogei la zi aniversară Bătrân ținut de ape ocrotit, De multe seminții ai fost poftit! Ne spune Herodot că în vechime Un împărat persan a dat de tine. Când grecii corăbieri au poposit, Orașe noi la mare ți-au zidit; Din liră ți-au cântat în temple albe, În amfiteatre purtai straie dalbe. Romanii și-
POEZII PATRIOTICE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350910_a_352239]
-
Când straiul ros și peticit am dus, / La goi li s-a părut că e-nvechit, / Dar a venit, și l-a-mbrăcat - Iisus. // Și am adus și apă, fericit, / Târziu, când timpul pregeta pe fus - / Dar cei setoși doar vinul au poftit - / Dar a venit, și a băut - Iisus. // În temniți, un cuvânt, ca un chibrit, / Aprins-am lângă gratii, la apus, / Dar nici-un deținut n-a auzit - / Dar a venit, și ascultat - Iisus. // Pe lângă stafful lumii cel bogat, / Mai este unul
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
armonioase, cucereau cu siguranță. Se lăsa seara. Neliniștea din piept era ca o dulceață fierbinte dublată de o liniște din alte vremuri. -D...am ceva pentru tine! Nu era greu să te obișnuiesti cu asemenea surprize, era plăcut. M-a poftit într-o cameră plină de costume, din diferite momente cinematografice. -Improvizăm?m-a întrebat. -Bineînțeles! De ce nu? -Alegi ce costum te inspiră și la cină vom vedea, dacă ne asortăm. -Interesant. Sunt nerăbdătoare. -Și eu! mă mângâie ușor pe obraz
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
gata să scape vasul de sticlă din mâini căci nu știa cine se joacă cu el! Atunci ca prin minune Cocuța i-a luat vasul din mâna care îl ținea strâns și cu un fel de grație colegială l-a poftit în camera care era bucătăria. I-a oferit un scaun și l-a îndemnat să stea la masă. Era cam ora trei după masă. Suman era destul de timorat de felul în care se purta fata cu el. După ce s-a
COCUŢA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351722_a_353051]
-
bat băieții. Dar le țin isonul. Și dumneavoastră credeți ce scrie aici?- îi întreb eu, curios. Noi avem datoria să cercetăm! Ce băieți gentili! Ne dați voie să facem o percheziție? Cum să nu!- zic eu binevoitor. Intervine și soția: Poftiți! Mai întâi ne cere o declarație cu cât aur avem în casă. Ce aur, două verghete amărâte la degete. Intră în casă. O cafea, ceva, zic eu. Nu, mulțumim. Și încep să caute prin bibliotecă. Tovarăși, le spun eu, aurul
O AMINTIRE SECURISTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 667 din 28 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346547_a_347876]
-
se uita și la a lui Vlahuță, se uita și la negustor și dădea cu amărăciune din cap. Negustorul, foarte necăjit de întâmplarea asta și mai ales mișcat de expresivele gesturi ale lui Caragiale, îi spune: - Iertați, se întâmplă, domnule. Poftiți, luați alta! Caragiale parcă nici nu-l auzea însă. Își plimbă mereu privirile cu aceeași semnificativă amărăciune de la portocala lui la a lui Vlahuță și de la a lui Vlahuță la negustor. Bietul negustor, continuă să se scuze: - Eu ce sunt
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346561_a_347890]
-
plimbă mereu privirile cu aceeași semnificativă amărăciune de la portocala lui la a lui Vlahuță și de la a lui Vlahuță la negustor. Bietul negustor, continuă să se scuze: - Eu ce sunt de vină, domnule! Doar nu sunt în ele, păcatele mele! Poftiți, luați alta! Atunci, în sfârșit, Caragiale, izbucni: - Nu trebuie! Uite, vezi, negustorule, așa sunt eu: pe ce pui eu mâna, tot se usucă! Așa a fost norocul meu. Să iau alta? Nu iau. Pe care-aș pune mâna s-ar
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346561_a_347890]
-
Duh de călugării noștrii chemați Să poarte smeriți crucea dreaptă, biruitoare, Când trece Anticrist cu mânie mare Cu flăcări ieșindu-i pe nas Cu vorbe mincinoase amețitoare Cu lanțuri de aur, zornăitoare Cu zgomot mare Să se știe că trece Poftindu-i pe toți să bea Din iazul lui Apa otrăvită A fericirii generale și totale Idolul corupților, desfrânatelor desuete criminalilor, imoralilor acestei planete, Dar al nostru legământul, cel de demult Cu sărăcia și jertfa Învoit, încheiat, pecetluit, prin cuvânt Aproape de
TAINA DĂINUIRII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346657_a_347986]
-
Mi-a plecat moraru-n lume, și la cel ce-i povestea, Mi-l privea cu multă milă, și în gând omu-și zicea: „Biet morar, cum te-ai scrântit! Doamne, -l izbăvește! Cine-a mai văzut o roată să se-nvârtă cum poftește!?...” Și-a tot mers moraru-n lume să găsească un răspuns, Când de-odată mi-a-ntâlnit un chefliu ce-l luă în râs: - Morărița de-i frumoasă, uiumul nu prea-i ajunge?... Omule, nu te-ntrista. Ce-ai pierdut, și de ce-
ÎN CUMPĂNĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346665_a_347994]
-
ceva; a umbla cu cerutul; a se milogi; a cere cu umilință. A RUGA înseamnă tot a cere, dar în mod stăruitor, îndeplinirea unei dorințe, un serviciu, o favoare etc. Înseamnă a cere foarte insistent un lucru de la cineva; a pofti, a invita. Verbul reflexiv - a face o rugăciune, a invoca divinitatea; a cere cuiva voia sau îngăduința de a face ceva. A REVENDICA înseamnă tot a cere, a reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau aparține cuiva
MAI SUNT CERŞETORI ÎN LUMEA ASTA! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346708_a_348037]
-
cu care lumea încă va mai avea ceva de împărțit dintr-un singur motiv, greu de digerat de oamenii comuni: inteligența lui. La mine șantajul mondial, cu mortul ''meu'' e mai mort decât al tău, nu ține. De aceea îi poftesc în ring pe istorici. Nu numai pe cei din București, acest loc în care genialul tebecist se pupă cu analfabetul miliardar, toți cu mentalitate de moluscă, treccând prea repede de la furculision la ''treceți bataliaoane române Carpații!'' Să recunoaștem că ceea ce
ROMANII, O NATIE CU TARA INGHESUITA LA DOUA CAPETE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351086_a_352415]
-
un zaibăr... La noi, nimeni-nimic! Insă, până la urmă, tot scotocind prin arborele ginecologic - cum spune analfabeta de Malaghenia, dădurăm de niște rude și le-am scris pe loc o scrisorică duioasă cum că, deoarece am rămas singuri pe lume, îi poftim pe la noi cu dragă inimă, chiar dacă în momentalul de față o ducem cam prost din cauza tranziției și a devalorizării leuților personali. Dar oameni suntem și găsim noi ceva să ciugulim două-trei zile. Adică, am bătut șaua spre ceva produse zootehnice
NEAMURI DE DECEMBRIE, PROZĂ DE DUMITRU HURUBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351093_a_352422]
-
ușa ei, însoțit de o tânără. Fata avea cam douăzeci și opt de ani și era îmbrăcată modest. Părea ușor stângace în gesturi: o salută timid lăsând impresia că n-ar vrea să deranjeze cu nimic. Maria îi privi mirată apoi îi pofti în sufragerie: - Intrați și făceți-vă comozi, zise, schițând un zâmbet. Ștefan, sunt convinsă că mi-ai adus noutăți. Fiecare vizită din partea ta e o pagină din carte, știu! Apoi privi spre necunoscută. - Ea e Tania, o prezentă scriitorul. Și
PROMISIUNEA DE JOI (VII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345529_a_346858]
-
lucrează în străinătate nu asimilează de-acolo ceea ce-i bun, căci vin în România și-și deversează pe unde se nimerește (străzi, baruri, parcuri etc.) întreaga mizerie, de care nici vorbă să se poată descotorosi în țările apusene așa cum le poftește inima. Și încă ceva. După cum îmi mărturisea un polițist foarte cătrănit, spiritul civic al românilor este practic egal cu zero: Din comoditate, ori poate de teama represaliilor, pur și simplu cetățenii refuză să se constituie în martori împotriva răufăcătorilor dovediți
NEVOIA PRESANTĂ DE CIVILITATE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345701_a_347030]
-
promit! Ca și în toate scrierile sale, Marian Malciu așează fărâme de suflet și în vers, măiestrind cu dibăcie cuvântul și transmițându-l într-un mod absolut minunat spre sufletele celor care știu să “guste” din profunzimea și frumusețea lui. Poftiți, vă rog, vă așteaptă aici mărgăritare lirice - mărgăritare care vindecă! Autor, Georgeta Minodora RESTEMAN P.S. Mă folosesc de acest prilej pentru a aduce sincere mulțumiri, din suflet izvorâte, doamnei Georgeta Minodora Resteman, pentru prietenia ei statornică și dezinteresată, pentru frumoasa
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
Azi, vineri 20 septembrie sunt așteptat de către moș Mitu. Este ora trei după amiază. Ajuns la casa ce părea un exponat din Muzeul Satului, pe prispă mă întâmpină un om cu părul alb, cu o mustață tunsă scurt care mă poftește înăuntru. Nu este prea înalt. În schimb are o privire ageră, iar ochii săi scânteiază aruncând luciri albăstrii. Cu o voce blândă și un surâs enigmatic îmi zice: - Te așteptat taică. - Am venit deoarece ... - Știu, mi-a spus Ion. Vrei
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
și barba îi albiseră. Era în schimb rumen. Într-o zi a venit la mine și mi-a zis: „ Mitule, cred că mi se apropie sfârșitul. Am venit să-ți spun ceva înainte de a închide ochii pentru totdeauna.” L-am poftit în casă, l-am ospătat, apoi i-am zis: „ Te ascult unchiule Badea”. „ Tatăl tău ne-a fost amic. Noi ascundeam la el la stână prăzile. Mama ta a murit când tu aveai trei ani, dar tatăl tău nu s-
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
permiți. Sunt sigur că voi descoperi un trup frumos, mlădios, glumi el, reținându-și cu greu pornirea. Masa este aproape gata, sultană. Dacă vrei... - Să văd, domnule! Nu te lăuda! îl puse ea la punct și se îndreptă încruntată spre bucătărie. - Poftiți în sufragerie, doamnă! interveni el și o conduse galant, luându-i mâna. Iuliana se opri uluită în fața mesei ornate cu nebănuită îndemânare. Nu lipsea nimic. Câteva platouri de mărime mijlocie și alte câteva farfurii ofereau sandviciuri apetisante la vedere și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
aerul de plictiseală dat de nenumăratele repetări. Opreau autobuzul în zonelele cele mai spectaculoase, amenajate pentru vizitatori. Puteai coborî din autobuz la oricare din stațiile de pe traseu (în fiecare autobuz găseai hartă cu traseul străbătut) și puteai stă cât îți poftea inima la admirat sau făcut poze. Mulți stăteau doar 10 minute, până la autobuzul următor. Imaginea ce o ai în fața este cea a unei uriașe căldări, de aproximativ 500 km, cu margini sinuoase. Aspectul unic al acestor locuri este dat de
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
fluier, dorul de meleagul natal, care o mistuie. Conștientă de iscusința ei de a preface cuvintele-n cântec, Ioana Stuparu dorește să-și facă un altar din toată creația ei, sub ipostaza unei căsuțe cu povești, la care să fie poftiți toți cei dragi care să adaste în ea: “Mă-nvăluie în cânt de mandolină, / Înger vibrând din corzi imaginare. Voi sta din nou în Conul de Lumină -Cel fără vârstă și fără hotare. / Acolo pot să-mi fac din gând altare
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]