1,649 matches
-
într-o mână poartă fusul cu fuior de mătase, iar pe cealaltă o întinde spre înger, iar dinainte-i arhanghelul Gavriil ce o binecuvântează cu dreapta, ținând în stânga o lance: iar sus, deasupra casei, cerul și Sfântul Duh ce se pogoară în chip de rază pe creștetul Fecioarei, descriere preluată de la Luca, dar erminia nu-mi spune cum să pictez asta, eu am păstrat pe perete aproape întocmai decorul descris dar, Michael Jackson! copiii au descoperit printre tablouri portretul pop-starului american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bună parte din noapte cu ochii larg deschiși, privind cutremurătoarea, ireala nemișcare a cuierului. Ai mei Își făcuseră obiceiul să-l mute seară de seară la ei În dormitor, dar chiar și de acolo făpturile alunecau Înapoi spre camera mea, pogorându-și unduirile insinuante peste patul meu. Aș fi vrut să am puterea să mă scutur odată de starea aceea de paralizie și să le poruncesc să Înceteze cu hărțuiala. Cel mai greu Îmi era Însă să mă prefac că nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Foarte rar, În anumite zile, un fir Începea totuși să lege lucrurile. Nu pentru că aș fi reușit să Îl leg eu, ci pentru că existau momente speciale când toate stihiile stăteau În cumpănĂ și un fel de tărie a cerului se pogora pe pământ. Asta se Întâmpla În nopțile foarte reci și senine, când afară era liniște și bolta Înstelată a cerului trăgea parcă lumea În sus. Atunci se putea auzi trecerea Șaman 75 timpului. Timpul trecea pe Calea Victoriei, ștergând aerul dulceag
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Te lăfĂi după cursuri În piscină, după ce faci două-trei ture pe pista de atletism care Înconjoară tere- nurile de tenis. Nu Încetezi să te minunezi de incredibilele facilități de care se pot bucura aici studenții. iar paradisul Însuși s-a pogorât pe pământ sub forma laboratoarelor de informatică, dotate cu calculatoare de ultimă generație, la care există acces nelimitat. Când intri acolo dispare Întreaga Canadă, cu toată zăpada ei. Acolo e Paradisul. Zilele trec pline de fericire și uitare, scufundate În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
așteptaseră pacea din partea mesagerului Oda, nu puteau presupune decât că tratativele eșuaseră. Acum erau dezamăgiți fără s-o ascundă, fiindcă speraseră, câteva momente, că aveau să le fie cruțate viețile. Mai era și un alt motiv pentru ca dezolarea să se pogoare peste castel. Deși se desfășura o luptă, aveau loc funeraille tatălui lui Nagamasa, iar din interiorul fortului pluteau voci intonând sutrele, până a doua zi. Începând din ziua aceea, Oichi și cei patru copii ai ei purtară veșminte din mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
oase. — Nu lăsa inamicul să Îți cunoască adevăratele gânduri. Să râzi când Îl saluți. Exact În timp ce priveau În Întuneric, Goto și oamenii săi părură să audă sunetele intermitente ale unui koto, În depărare. În acel moment, peste Castelul Miki se pogorî o stranie liniște. În noaptea de culoarea cernelii indiene, nimeni nu mai putea nici măcar să respire, În timp ce frunzele uscate se Învârteau și dansau haotic, pe un cer nefiresc. — Un koto? Întrebă unul dintre soldați, ridicând privirea În gol. Ascultau, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
câmp deschis. — Arta războiului nu-i un joc de noroc. Avem de gând să ne riscăm viețile pentru un eveniment despre al cărui rezultat n-avem nici cea mai vagă idee? Nu Întindeți mâna să apucați ceva decât atunci când se pogoară destinul să vă binecuvânteze. Ieyasu detesta să-și asume riscuri. De asemenea, se cunoștea foarte bine pe sine Însuși. În această privință, opusul absolut lui Ieyasu era Nobuo. Nobuo trăia Încontinuu cu iluzia că și el avea aceeași mare popularitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Glasul cel viu trăiește pururea în tainițele bucuriei. Nălțați-vă, licăritoare aripioare și va cîntați copilăreasca bucurie! 365 Nălțați-vă și îmbătați-vă cu fericire! Căci este sfînt tot ce trăiește; căci pentru ca să fie prunc ce plînge Izvorul vieții se pogoară; Căci Rîma re-nnoiește umezeală cîmpiei nisipoase. Acuma mîna stîngă mi-o întind înspre țarina dedesubt, 370 Și-ating înfricoșata coardă. Trezesc duioasa bucurie în hrube-ale tristeții și-un zîmbet îl sădesc În codri-ai suferinței, Si in ținuturile-ntunecoasei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
frînte. Te văd ca pe o umbră veștejindu-te Parcă-n afară Existenței; dar iată! privește! primește mîngîiere! 415 Întoarce spre năuntru Ochii 213 și-acolo pe Mielul Domnului privește-l Învesmîntat în hainele de sînge-ale lui Lúvah cum se pogoară ca să mîntuie. O, Nălucă-a lui Urthona, primește mîngîiere! O, Enitharmon! De ai putea sa curmi înfricoșarea, tremurul și groază. Cînd mă arăt naintea-ți iertînd vechi răni, 420 De ce să îți aduci aminte și să îți fie teamă? Fără-ndoială
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să-ți conving și frica și-ngrozirea. Vino încoace; aibi răbdare; hai împreună să vorbim, căci Și eu tremur și mi-e teamă de mine însumi și toată viața-mi din trecut". Enitharmon răspunse: "Îl văd pe Mielul Domnului cum se pogoară 425 Că să-Întîlnească-aceste Spectre ale Morților. Mă tem de-aceea că Morții Veșnice el ne va da, pedeapsa potrivită pentru acestfel De îngrozitori nelegiuiți: Supremă stingere în veșnică durere 214: Viața în veci murind în sufocare și-mpietrire: afară-nchiși Din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
murind o moarte Veșnică, 255 Fiind puzderii de Tirani uniți în blasfemie În contra chipului Divin, cîrduri de ticăloși ce laolaltă se-Adunară. Los zise către Enitharmon, "Fiindu-mi Milă am văzut." Fiindu-i milă, Mielul Domnului prin porțile Ierusalimului se pogori Că Taină să o lepede vreme după vreme; și cum se naște 260 Pe Pămînt un Om, așa se născu el din Gíngașa Ierusalim În mantia țesută-a tainei, și-n Hainele lui Lúvah. El stătu-n gíngașa Ierusalim ca să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
astfel, surorilor, nu plîngeți astfel; atîrnă viața noastră de aceasta, Ori indurarea și-adevărul pierdute-s din Sihem și Muntele Galaadului, De nu-i legat iubitul meu pe-a' Vegetației tulpini". Astfel sînt cîntecele Tirzei, astfel iubirile-Amalecului. Mielul Domnului se pogori prin tărîmurile douăsprezece ale lui Luvah, 320 Purtîndu-și suferințele și toate groaznicele-i răni primindu-le. Acestfel fost-a Mielul Domnului la Moarte osîndit. L-au răstignit pe arborele Tainei, plîngîndu-l Și-apoi batjocorindu-l și ápoi adorîndu-l, numindu-l
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nerăbdător. Trimisu-l-au pe Elohim 291, care-l crea pe-Adam Pentru-a muri pentru Satan. Adam nu voi, dar fu silit să moară Prin artele Satanei. Apoi Cei Veșnici pe Șadai 292 trimiseră. 400 Șadai fu mînios. Se pogori Pahad. Pahad fost-a-ngrozit. Și pe Iehova l-au trimis apoi, care-și întinse mîna cea leproasa spre Vecie. Apoi Iisus venit-a și nesilit Muri sub Tirța și Rahab. Tu esti Rahab aceea. Iată mormîntul! ce alte țeluri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
le vadă nălțîndu-se cu înzecita bucurie și dulce încîntare. Astfel bărbatul și femeia trăi-vor viața Veșniciei, 220 Căci Mielul Domnului își Nalta o mireasă și soție Pentru că noi, Copiii lui, să trăim veșnic în Ierusalimul Care acum din cer pogoară, Oraș, si totusi o Femeie, Mamă a miriade de ființe mîntuite și născute în palatele-i spirituale, Printr-o naștere Spirituală Nouă Regenerata din Moarte". 225 Urizen spuse: "Am Greșit, si Greșeală mea rămîne cu mine. Ce Lanț mă-împresoară
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
autor, ajuns un adevărat „papă literar”, apropiat grupării moscovite din jurul A. Pauker, făcând, peste câțiva ani, o propunere: „Acest mit al Junimii creatoare de mari valori culturale trebuie dărâmat”. Așadar, un demers cu semn schimbat față de cel al lui Vasile Pogor, creatorul mitologiei „Junimii”. Un tânăr istoric, având doar 25 de ani, Barbu Câmpina, publica în Viața românească (nr. 2, iulie 1948), un studiu („Critica lui 1848”), exact la un secol de la acest eveniment, sărbătorit mai degrabă prin naționalizarea „mijloacelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a acordat lăuta după cea a lui Lamartine și a lui Hugo. Grigore Alexandrescu face, de asemenea, onoare poeziei patriotice valahe. Poemul său Umbra lui Mircea este clasic. A scris fabule și satire. Însă poeții se înmulțesc în Moldova: Săulescu, Pogor (a tradus Faust și Hendriada), Stamati (din Basarabia), Constantin Negruzzi, Petrino, naum, Sion, Donici (traducător al lui Pușkin), Nicoleanu, Zamfirescu, Crețianu, Depărățeanu, poet al naturii, Sihleanu și, deasupra lor, Alecsandri și Eminescu. Vasile Alecsandri 8 a luat poezia populară ca
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
profesorul de filosofie care, după ce a studiat la Viena, Berlin și Paris, a înnobilat timp de patruzeci de ani învățământul superior, rectorul Universității din București, a fost și șeful indiscutabil al mișcării literare Junimea, alături de I. Negruzzi, P. Carp, V. Pogor. Revista lor, Convorbiri literare, continuă să apară după o existență amestecată cu toate progresele intelectuale ale României moderne. Spirit eminamente critic, lucid și incisiv, Maiorescu a scos literatura română din norii eroici și romantici de la 1848, unde părea să se
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mai sus, cu atât sunt mai concentrate rațiunile celor văzute în cele inteligibile. De aceea și acum, pătrunzând în întunericul mai presus de minte, vom afla nu o vorbire scurtă, ci o nevorbire și o neînțelegere totală. Iar de acolo pogorând cuvântul, ca de la cele de sus spre cele din urmă, pe măsura pogorârii s-a lărgit într-o lățime asemănătoare. Iar acum urcând, pe măsura urcușului se scurtează și după tot urcușul se va face întreg fără grai și se
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
aprobare, reapare din 25 ianuarie, dar va fi din nou suspendată la 21 februarie 1852. În septembrie 1856 redactorii renunța să mai scoată jurnalul, în semn de protest împotriva suprimării legii presei. Printre abonați s-au numărat Costache Negruzzi, Vasile Pogor, Damaschin Ț. Bojincă, Neculai Istrati, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri și Grigore Alexandrescu. Z. publică în fiecare număr un comentariu politic, scris de Teodor Codrescu, Dimitrie Gusti sau Al. Fotino, o „revista” a principalelor evenimente politice din străinătate, o cronică dramatică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290739_a_292068]
-
Și-atunci? "Un cer nou și un pămînt nou"?... 4.13. CAPITALA CULTURII TRĂDATE Hrănindu-se din nostalgii mai vechi sau mai noi, unii visează ca Iași-ul să devină "Capitală europeană a culturii", și asta cît mai repede posibil. Pogorît la Iași pentru a tăia panglici la inaugurarea unui centru de noapte pentru oamenii străzii, chestiune profund culturală, dl. mi-nistru Toader Paleologu, copilul imatur al cele-brului său tată, promite franc: pînă în 2020, nici o speranță. Păi ce ne facem, nene
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
La Dunăre se vor narațiuni obiective, cu subiecte din viața satului sau din război. Altele sunt întâmplări triste, cu personaje reale, uneori autorul alunecând spre memorialistică și autobiografie. Paginile despre M. Millo, V. Alecsandri, T. T. Burada, T. Maiorescu, V. Pogor, I. Creangă, M. Eminescu, Ed. Caudella și mulți alții sunt interesante prin unele amănunte de martor ocular. Peste tot abundă textele cu intenții umoristice, cărora le lipsesc însă adeseori spiritul, poanta. Călătorind mult, a publicat câteva cicluri de însemnări: De-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
Ba mai funcționa chiar și un Salon al tineretului, pentru că, după logica paternalistă a statului totalitar, artistul matur biologic și, mai ales, ideologic, trebuia să-l ocrotească pe cel tînăr, să-i tempereze năbădăile pînă cînd înțelepciunea doctrinară se va pogorî și asupra lui și imaginația i se va fi tocit îndestul spre a putea expune cu drepturi depline la ,,seniori". Și ciclul acesta căpătase, în timp, aerul unei fatalități cosmice. Premiile se dădeau, și ele, în consecință: pentru pictură, pentru
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
Dar ce să-ncapă-n schit atâta turmă Cu-atâți ascultători, câini și măgari! Plâng, fulgerate, oile din urmă Și prinse-n drum de secetele mari. Baciul Isus și-apostolii ciobani, Scârbiți de slava ce-o dau vieții vecii, Au pogorât, ca-ntr-alte mii de ani, Să pască oile, măgarii și berbecii. Poemul a fost publicat întâia dată în ,Revista Fundațiilor Regale", nr. 6 din iunie 1946, p. 264. Am mers la sursă, să verific prima versiune. Principala diferență e că în
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
Gheorghe Grigurcu Al doilea volum de versuri al lui Mircea Măluț (născut în 1963, la Beclean) este o inteligentă construcție a unui crepuscul universal. Acesta pogoară mai întîi asupra unui enigmatic imperiu, stigmatizat de-o decadență ce ne-ar putea orienta gîndul către Imperiul roman, dar și de-o intemporalitate în care ne putem regăsi și noi, deslușind în tabloul său întunecat prezentul și - de ce nu
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
invitând la popas spiritual, la meditație fără grabă într-o lume al cărei ritm se află în plină creștere. Uși modeste, ca aceea de la bojdeuca lui Creangă, dar și somptuoase ca acelea de la Palatul Culturii și Teatrul Național. Ușa Casei Pogor și cea de la Bolta Rece, mai frecventată aceasta, pare-se, decât ușa prin care se intră la Filarmonică, în vechea, solemna "Notre Dame", evocă toate un spațiu cultural al cărui specific n-a contenit să intereseze lumea. Unele par simple
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]