1,140 matches
-
democrație. Tentați de rătăcirile facile provocate de identitățile culturale, politicienii pot influența în mod deliberat membrii grupului lor cultural iar astfel să preschimbe animozitățile latente în ostilitate fățișă care să culmineze în "purificări culturale". Pentru a se evita acest rezultat, politologii au sugerat că sistemele electorale ar putea fi concepute astfel încît stimulentele politicienilor să facă mai profitabilă concilierea în comparație cu conflictul. Conform prevederilor sugerate de ei, nici un candidat nu va putea fi ales numai pe baza sprijinului venit de la o singură
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
sistemul votului alternativ (VA) (cunoscut și sub numele de Vot Preferențial) și sistemul în două tururi de scrutin, folosit în Franța. Deși sistemul Votului Alternativ e folosit doar în Australia (și în formă modificată în insula Nauru din Pacific), unii politologi îl susțin puternic. Sub acest sistem, candidații pot fi aleși din circumscripții uninominale, ca în cazul FPTP. Dar, spre deosebire de FPTP, alegătorii ierarhizează candidații locul unu pentru prima alegere, doi pentru a doua, trei pentru a treia, și așa mai departe
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
și restul din districtele uninominale. Astfel, afirmă susținătorii săi, sistemul listelor oferă un anumit echilibru al reprezentării proporționale, dar, asemeni FPTP, e mult mai posibil să producă majoritate parlamentară decît un sistem RP pur. Un sistem RP deseori susținut de către politologi, dar rareori folosit (excepție făcînd Irlanda, unde este folosit încă din 1921) este sistemul de vot unic transferabil (VUT). Ca și în cazul votului alternativ descris mai sus, alegătorii își clasifică candidații. Dar, spre deosebire de VA, VUT este folosit în circumscripții
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
conduce la un impas excesiv. De exemplu, în Olanda au fost uneori necesare cîteva luni pentru crearea unui cabinet de coaliție acceptabil pentru toate "coloanele". Odată aprobat cabinetul de coaliție, însă, impasul nu mai părea să reprezinte o problemă. Unii politologi afirmă că o posibilă alternativă ar fi construirea unor aranjamente elctorale care să ofere motivații puternice liderilor politici pentru înființarea de coaliții electorale rezistente înainte și în timpul alegerilor parlamentare și prezidențiale (vezi, de exemplu, Donald L. Horowitz, Ethnic Groups in
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
simplu, nu-l poți bate la ceea ce înseamnă spectacol. Iar observațiile sale "spontane" am pus ghilimele pentru că e posibil să nu fie făcute chiar pe loc, ci doar folosite acolo! sunt, adesea, de o profunzime pe care n-o ating politologii "cu școală". Indiferent că-s de școală nouă ori veche. De altfel, ești nedrept cu el. La începutul anilor '90, când eram în USR și ne vedeam mai des, discutam mai mult. Ai fi surprins să vezi cam cât și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
posibilitatea mântuirii lui Iosif Hechter, eroul lui Sebastian, susținând cu argumente de dogmatică punctul de vedere expus de Nae Ionescu în prefața cărții, ceea ce a determinat reacțiile adverse din epocă ale celorlalți doi discipoli, printre numeroși alți cronicari literari, sociologi, politologi, inclusiv ale lui Mihail Sebastian în eseul polemic Cum am devenit huligan. Scandalul literar în jurul romanului De două mii de ani a clarificat oarecum poziția doctrinară de extrema dreaptă adoptată de R., dar a revelat și o închistare a teologului într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
să fie interesat un cercetător de abordarea în discuție?”, „Ce aduce ea nou și care îi sunt utilizările de succes?”. În acest prim capitol voi încerca să răspund unor particulare ale acestor întrebări generale: „De ce ar trebui un economist, un politolog sau un filosof să fie interesați de ceva precum Teoria Alegerii Sociale?”, „Care sunt utilizările, relevante pentru aceștia, ale Teoriei Alegerii Sociale?”. Răspunsurile sunt numeroase și le voi prezenta în cele ce urmează. Capitolul 1 Coordonatele paradigmei 1.1. Filosofia
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
și în particular teoriei dreptății” [Sen, 1970a, p. ix]. Cum lucrarea din care am citat acest fragment este una care poate fi încadrată în Teoria Alegerii Sociale, se poate concluziona că paradigma poate prezenta interes în egală măsură pentru economiști, politologi și filosofi. În aceeași direcție, Strasnick (1976) nota că „problema (alegerilor sociale) este importantă pentru mai multe discipline, și, pornind de aici, a fost studiată pe mai multe niveluri. Pentru politolog este o problemă a deciziilor colective, în vreme ce pentru economist
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
paradigma poate prezenta interes în egală măsură pentru economiști, politologi și filosofi. În aceeași direcție, Strasnick (1976) nota că „problema (alegerilor sociale) este importantă pentru mai multe discipline, și, pornind de aici, a fost studiată pe mai multe niveluri. Pentru politolog este o problemă a deciziilor colective, în vreme ce pentru economist este, de obicei, o problemă de definire a funcției de bunăstare socială. Din punctul de vedere al filosofului, problema este văzută ca fiind una a dreptății distributive, iar miza este aceea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
discipline și că atât cuvintele lui Sen, cât și cele ale lui Strasnick nu au doar valoare normativă. Nu este vorba, așadar, doar despre faptul că, date fiind preocupările din cadrul paradigmei, atunci ar trebui să fie cazul ca economiștii, filosofii, politologii, matematicienii sau informaticienii să fie interesați de aceasta. Prezența autorilor importanți în cadrul paradigmei în departamente de studii politice, economice, filosofie sau matematică demonstrează valoarea pozitivă a afirmației.<footnote Consider că activitatea de cercetare a politologilor, economiștilor sau filosofilor nu mai
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
fie cazul ca economiștii, filosofii, politologii, matematicienii sau informaticienii să fie interesați de aceasta. Prezența autorilor importanți în cadrul paradigmei în departamente de studii politice, economice, filosofie sau matematică demonstrează valoarea pozitivă a afirmației.<footnote Consider că activitatea de cercetare a politologilor, economiștilor sau filosofilor nu mai poate fi circumscrisă atât de precis nici prin ariile de interes ale acestora, nici prin metode, nici prin modalitatea de abordare a problemelor studiate. Bineînțeles, diferențele nu dispar, dar doresc să subliniez faptul că, deși
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
deși, într-adevăr, alegerile colective sunt studiate de foarte mulți cercetători, de foarte multe ori diferența disciplinară este mai puțin importantă decât în trecut. footnote> Întrucât specializarea mea este în științe politice, voi insista asupra relevanței Teoriei Alegerii Sociale pentru politologi.<footnote După publicarea rezultatului lui Arrow din 1951, au apărut câteva reacții privind domeniul pentru care acesta este semnificativ: este vorba despre teorie politică [Bergson, 1954, pp. 235, 236], teorie politică matematică [Taylor, 1971, p. 339], sau politică matematică [Samuelson
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Unii rămăseseră acolo În timpul războiului, alăturându-se Rezistenței: mulți au căzut victime nazismului sau regimului de la Vichy. Unii au fugit la Londra, New York sau În America Latină, dar aveau să se Întoarcă după eliberare. Alții, precum Czes³aw Mi³osz sau istoricul și politologul maghiar François Fejtö, nu au emigrat decât atunci când loviturile de stat sovietice În estul Europei i-au obligat să fugă - moment În care s-au dus, firește, direct la Paris. În consecință, pentru prima oară după anii 1840, când Karl
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adaptate - era cum nu se poate mai indiferent. Legea care Îi obliga pe cetățeni să vorbească franțuzește Între ei era un lucru (deși remarcat doar de cei care voiau să o Încalce). Dar Încercarea de a le impune savanților, afaceriștilor, politologilor, avocaților și arhitecților străini să se exprime În franceză - ori să o Înțeleagă când era vorbită de alții - nu putea avea decât un singur efect: să-i gonească din Franța. La Începutul noului secol, cele mai multe personalități publice din Franța (dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost luată pe fondul unor revendicări ale societății civile, dar și într-un concurs de împrejurări politice din care T. Băsescu a încercat să obțină o infuzie de capital politic. În aprilie 2006, T. Băsescu l-a responsabilizat pe politologul V. Tismăneanu să coordoneze Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Sarcina trasată a fost explicit formulată: "Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste se constituie ca răspuns la solicitarea Președintelui Traian Băsescu de a condamna regimul comunist din România
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]