3,781 matches
-
scutiri de toate dările, așa, , cum scriu vechile urice”. Este clar că plecarea unei părți din locuitori dă un tablou demografic cu o dinamică negativă a acelei perioade. Situația Moldovei de Nord se înrăutățise mult din cauza intervenției, după 1683, a polonilor, care ocupaseră o serie de localități și puncte fortificate, ca mănăstiri și cetăți, iar ostașii lor prădau până în apropierea Iașilor. La aceasta s-au adăugat și cele două campanii polone, din anii 1686 și 1691, conduse de Ioan Sobieski,care
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
de Nord se înrăutățise mult din cauza intervenției, după 1683, a polonilor, care ocupaseră o serie de localități și puncte fortificate, ca mănăstiri și cetăți, iar ostașii lor prădau până în apropierea Iașilor. La aceasta s-au adăugat și cele două campanii polone, din anii 1686 și 1691, conduse de Ioan Sobieski,care au ajuns până în Buceag, ca și luptele date de el cu oștile turco-tătare,care au jefuit ce mai rămăsese. Locuitorii care scăpaseră de robia turco-tătară, prea puțini la număr, s-
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
colaborare cu I.S. Zilberman). Trudy Rostovskogo na Donu Instituta Inženerov Železnodorožnogo Transporta, vyp. 29, Prikladnaja mehanika, Transjeldorizdat, 1961, 510. 78. Sur quelques problèmes d’approximation relatifs à une nouvelle classe d’équations integrodifférentielles. (în colab. cu L.E. Krivošein). Bull. Acad. Polon. Sci., serie Sci. Math., Astron., IX, f. 10, 1961, 707-712. 79. Problemi di Goursat e di Dirichlet per una classe di equazioni integro-differenziali a derivate totali (în colab. cu L.E. Krivošein). Rend. Acad. Sci. Fiș. e Maț. Napoli, serie 4
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
XIII), fasc. 3-4, 1963, 39-66. 15. Sur une classification affine des hypersurfaces réglées dans E4. Bull. Acad. Royale de Belgique, cl. des. Sc., ser. 5, ț. 50, 1964, 305-314. 16. Sur leș propriétés des hypersurfaces réglées dans E5. Bull. Acad. Polon. Sci., ser. Mat.astron. - fiz., ț. 13, nr. 3, 1965, 225-227. 17. Despre unele clasificări ale hipersuprafețelor riglate din S5. Bul. Inst. Politehnic Iași, ț. XI(XV), fasc. 1-2, 1965, 31-37. 18. Despre o corespondență prin varietăți liniare tangente parțial
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
ț. XXIV(XVIII),. 37. Sur l’interpretation géometrique d’un nombre de scalaires intervenant dans l’équations des géodesiques dans l’espaces de Minkowski. Czechoslovak Math. Journal, ț. , 1964. 38. Sur leș propriétés des hypersurfaces réglées dans En. Bull. Acad. Polon. Sci., ser. Mat.astron. - fiz., ț. 16, , 1968, . 39. Sur leș variétés réglées, doublement asymptotiques. Bul. Inst. Politehnic Iași, ț. XXIV(XVIII),.fasc. 3-4, 1968, . 40. Corespondențe prin plane tamgente semiparalele între varietăți riglate. Bul. Inst. Politehnic Iași, ț. XVII
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
Nistru și Prut" (apud Mușat și Ardeleanu). Karl Marx, în Însemnări despre români (Editura Academiei, 1964), cu privire la tratatul din 1812 constata: "Turcia nu putea ceda ce nu-i aparținea, pentru că Poarta otomană recunoscuse acest lucru, cînd la Carlowitz, presată de poloni să cedeze Moldo- Valahia, ea răspunse că nu are dreptul de a face cesiune teritorială, deoarece capitulațiile nu-i confereau decît un drept de suveranitate". În termeni apropiați vorbește și Friedrich Engels: "Niciodată Rusia nu avusese o poziție atît de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ca un bun cunoscător al lepidopterelor, chiar din primii ani după terminarea studiilor universitare. Entomolog pasionat, a fost prezent în cercurile de entomologie de la noi și a ținut o strânsă legătură cu specialiștii străini, îndeosebi din U.R.S.S. și R.P. Polonă. Alexei Alexinschi s-a remarcat, în special, prin cercetările lui pe teren. În perioada 1928-1952 a explorat sudul Moldovei; în vara anilor 1951-1954 a studiat zona alpină din Parâng; în anii 1950-1952 studiază fauna lepidopterelor din Măgura Odobeștilor; între anii
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
și de peste hotare. Alexei Alexinschi a fost membru în mai multe societăți științifice, între care: Societatea română de științe, Societatea de geografie, Societatea naturaliștilor din România, Societatea de științe naturale și geografie din R.S. România, Societatea de entomologie din R.P. Polonă (1936), Societatea de botanică și zoologie din Viena. A activat și în subcomisia pentru Ocrotirea naturii din Moldova. Entomologul și profesorul Alexei Alexinschi a încetat din viață la 29 aprilie 1966, în Iași. ALISTAR, ELENA (1875-1955) MEDIC Este una dintre
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
istoria noastră până la descălecare deoarece susțin ideea cronicarilor, anume originea comună a tuturor românilor. Am muncit mult pentru redactarea acestei lucrări de care sunt foarte mândru deoarece am consultat peste 150 de izvoare române și străine în limbile latină, greacă, polonă și rusă. REPORTER: Dar probabil cea mai apropiată de sufletul dvs este „Descrierea Moldovei”, scrisă în limba latină, între anii 1714-1716, la cererea Academiei din Berlin. DIMITRIE CANTEMIR: Așa este, văd că v-ați documentat foarte bine înainte de acest interviu
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
din Moldova. Tratatul din 28 mai 1812. Poarta renunță la Basarabia, Turcia nu putea ceda ceea ce nu-i aparținea, pentru că Poarta otomană n-a fost niciodată suverană asupra Țărilor Române. Poarta însăși recunoscuse acest lucru, când la Carlowitz, presată de poloni să le cedeze MoldoVlahia, ea răspunde că nu are dreptul de a face vreo concesiune teritorială, deoarece capitulațiile nu-i confereau decât un drept de suzeranitate”. „În timpul ultimei lor ocupații în Principate, rușii s-au arătat așa cum sunt: jaful și
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
dacă este român””. De asemenea, numeroși călători atestă existența românilor în toate cele trei principate carpato -dunărene”. Episcopul Bandini arăta, la mijlocul secolului al XVII-lea, că locuitorii orașului Iași sunt „români, pe lângă care unguri, armeni, greci, bulgari, albanezi, turci, tătari, poloni, ruteni, sași, moscoviți și puțini italieni”. Cam în aceeași vreme (1644), Paul Beke afirma că “orășenii ce locuiesc în țară sunt români, unguri și sași, germani și un mare număr de armeni și bulgari. Și italieni, polonezi, turci și evrei
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
limbii moldovenești în Evul Mediu are așadar o conotație pur geografică. Fundamentul etnic al statului moldovenesc a fost exprimat prin derivări de la numele poporului său, adică de la români sau vlahi: Moldovlahia, Maurovlahia, Valachia Minor sau Maior, Rusovlahia sau, îndeosebi de către poloni, pur și simplu Valachia. Aceasta reiese, de altfel, și din denumirile pe care Patriarhia Constantinopolului le acorda statului est-carpatic, după cum am văzut mai sus. Generalul imperial Marsilli, pe la 1690 afirma despre locuitorii din transilvania că „această națiune se simte totuși
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
documentare consistente și indubitabile, de unitatea în lupta antiotomană, ceea ce adepții moldovenismului neagă cu înverșunare. Un episod din anul 1595 poate fi relevant în această privință. Pus în fața îndepărtării lui Aron vodă de pe tronul Moldovei, Mihai Viteazul se plângea trimisului polon sosit la București: „dacă ar fi rămas în domnia Moldovei Aron, fratele meu, cu care făcusem jurământ ca unul pentru altul să ne punem capul [...] amândoi am fi putut să împiedicăm trecerea turcilor peste Dunăre”. Mărturii a românității locuitorilor de la
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
de ambițiile rivale ale Suediei și Poloniei. Odată cu moartea lui Feodor Ivanovici (1598), ultimul descendent al lui Rurik, începe o "epocă de tulburări": cumnatul lui Feodor, Boris Godunov, trebuie să facă față coaliției marilor familii de boieri (nobili) și unei Polonii interesată în mod evident de slăbirea Rusiei. Alegerea ca țar a lui Mihail Romanov (1613) dă Rusiei o nouă dinastie și provoacă o tresărire națională asemănătoare cu cea care a zguduit Franța în timpurile cele mai grele ale Războiului de
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Buri pe la Cluj și Zalău, iar cele ale lui Orda se regrupau, după bătălia de la Liegitz, din 9 aprilie, și își îngropau morții, după ce adunaseră trei saci plini cu urechi (numai urechea dreaptă) ale celor peste 20.000 germani și poloni căzuți la datorie. Bilanțul pierderilor suferite de români nu-l știm și nici nu-l putem încheia încă, limitându-l la jerfele făcute de mongoli numai la venirea lor. E absolut necesar să urmărim și să adăogăm și pe acela
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cu Oleg Ingarevici, principele de Riazan. În ce-i privește pe români, dacă voievozii lor se aflau și ei în aceeași situație cu principii ruși, este inutil să mai discutăm, când falsul călugăr Ascelin mai adăoga că între ungurii și polonii supuși tătarilor se află și locuitorii montani, desigur ai regiunilor muntoase românești. Căci o identificare a muntenilor cu locuitorii regatului Boemiei este inadmisibilă, deoarece aceștia nu au fost niciodată supuși tătarilor. Dacă așa stau lucrurile, în fapt, atunci de jure
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
probabil că și românii au fost obligați să meargă cu el, bate cumplit pe ruteni, dărâmă cetățile Luțk, Liov și Camenița și obligă pe Daniel și fratele său Vasilco nu numai la supunere, ci să meargă cu oștile lor în contra polonilor. Trecând Vistula, în apropiere de Sandomir, cu direcția Cracovia, trupele mongole au pustiit Polonia timp de trei luni de zile și s-au înapoiat cu o imensă pradă de război prin Lituania. Expediția aceasta de pedepsire a avut un mare
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
teribilă. În prima intrară principele de Halici, Daniel, fiul acestuia și ceilalți principi ruteni, desigur nu aduși de regele ungar, cu care se înrudeau, ci de tătarii, care veniseră în ajutorul lui, așa cum se întâmplase și în anul 1259, în contra polonilor la ordinul lui Burunday. „Adversus regem Russiae et filius eius et ceteros ruthenos ac Tartaros qui eidem in auxilium venerant” precizează documentul. A doua era aceea alcătuită de Boleslav al Cracoviei și Lațco, tânărul principe de Lautsacia „Et Boleslaum Cracoviensem
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
care, fiind în relații de prietenie cu Ladislau Kan, voievodul Transilvaniei, aveau să intre în conflicte cu Iurie Levici, principele de Haliciu, în 1307, pentru deținerea și chinuirea lui Otto de Bavaria și, îndată, alături de tătari, și în acela cu polonii. Despre o pornire spre Răsărit a ungurilor și românilor transilvăneni și maramureșeni nu se poate vorbi deci. Se pare, însă, după citirea inscripției de pe siligiul orașului Baia, că aceasta ar fi fost civitas, în anul 1300; în lumina ultimelor cercetări
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
răscoalei sașilor în interior, dar ușor în exterior, pentru că românii din Țara Românească suferiseră înfrângerea, alături de bulgari și cei 20.000 de tătari, din partea oștilor bizantine, iar aceia din Moldova au fost îndreptați de către suzeranii lor să ajute pe regele polon contra Mărcii de Brandeburg, tocmai dincolo de Oder. Înapoiați de pe îndepărtatele meleaguri ale Oderului, războinicii moldoveni au fost aceia care au încălcat și prădat Transilvania, pentru a răzbuna pătrunderea lui Phinta în țară, desigur, în compania tătarilor și nu oamenii lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
halician în 1324, se căsătorise, în anul 1331, cu Eufrosina, fiica lui Ghedymin, marele duce al Lituaniei, soră cu soția lui Cazimir al III-lea al Poloniei și cu principele Lubart. Potrivit unui testament secret, el lăsase tronul său regelui polon, care încă din anul 1337 a început să se intituleze „haeres ac dominus totius terrae Russiae”. Descoperit fiind de către boierii ruteni ortodocși, care mai erau nemulțumiți și de favorizarea catolicilor în timpul domniei acestuia, Gheorghe Troiden a sfârșit prin a fi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nu a întârziat să vină. Principele Lubart, de cealaltă parte, nu a stat cu mâinile încrucișate. Concentrând oștirile rutene și lituaniene și mai cerând și ajutorul hanului Uzbek, care se grăbi să-și apere drepturile de suzeran, el bătu oastea polonă ușor și-și ocupă tronul oferit după o intrare triumfală în Liov. Creștinat în ortodoxie și botezat sub numele Dimitrie, Lubart a cârmuit Haliciul până în anul 1349, ajutat fiind de către boierul rutean Detko, numit de regele Ungariei în anul 1344
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
până în anul 1349, ajutat fiind de către boierul rutean Detko, numit de regele Ungariei în anul 1344 „capitaneus ruthenorum”, dar cunoscut, în general, cu titlul, pe care-l poartă și în anul 1347, de „provizor sau capitaneus terre Russie”. Respingerea oștilor polone s-a petrecut într-un interval de timp foarte scurt, probabil în a doua jumătate a lunii aprilie sau în luna mai, căci, în iunie, mongolii se aflau în Moldova, în 14 ale acestei luni din anul 1340, îi aflăm
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
dinspre Apus pe uscat, intervenția regatelor catolice, Ungaria și Polonia, iar dinspre nord-vest, a ducatului Lituaniei, care până la urmă avea să se termine cu smulgerea de sub suzeranitatea mongolă a Haliciului, Moldovei, Țării Românești, Podoliei și Ucrainei. ROMÂNII ÎNTRE TĂTARI, UNGURI, POLONI ȘI LITUANIENI 1340-1359 Rivalitatea latentă existentă între partizanii religiei mahomedane și adepții acelei catolice, constatată anterior și semnalată numai sporadic, în anul 1314, la Cetatea Albă și în 1340, la Siret, chiar în Moldova, afară de alte cazuri petrecute pe întinsul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
i-ați ascultat pe ceilalți cneji (care au plecat la Bogdan), înaintașii lor”. Îndemnul regal la ascultare reflectă starea de nemulțumire generală nu numai a cnezilor, dar și a țăranilor din Maramureș, Ugocea și Bereg. Probabil că, în timpul pătrunderii trupelor polone în Halici, locuitorii Maramureșului s-au așteptat la reîntoarcerea lui Bogdan și restaurarea autonomiilor românești, brutal încălcate de feudalismul apusean, impus de dinastia de Anjou. Chemarea regelui la Bistrița a fost făcută, desigur, prin Andrei, comitele secuilor, mai mult de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]