10,542 matches
-
parcă n-ar fi știut că putea acela să-i tot tragă la bobârnace, n-ar fi simțit nimic măcar de i-ar fi cârmit nasul din loc. MAVRICHIE: Acesta-i lucru hotărât. În grădina sfântă a Raiului nu se pomenește boală sau durere. Traiul celor preafericiți curge pururea lin, din cerul fără nori nu fulgeră niciodată. Pajiștile mereu verzi și cărările presărate cu nisip de aur n-au hopuri sau mușuroaie de care să te împiedici la umblat, nici gropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vezi... (Ilinca și Fira ies. Celelalte trei babe trec la Sisoe) BABA RADA: Iaca, sfinția ta, îndata mare vin și bucatele. SISOE: Am auzit. Iară pe lângă acele murături despre care ziceai, mie nu-mi trebuie altă răsplată decât să mă pomeniți și să-mi puneți praznic la călindar. BABA LUȚA: Da' parcă n-ai sfinția ta zi la călindar pe la-nceputul lunii iulie? SISOE (trist): Aceea nu-i ziua mea; e ziua lui Sisoe cel Mare, carele numai la nume seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am venit, că am trebuință de el. ILINCA: Ba, don' șef, e sfântul nostru și nu te lăsăm să ni-l iei! DUMITRAȘ: Hai-hai, Ilincă... Te mănâncă chelea, așa-i? Bag samă că v-ați tocmit ajutoare la dânsul. Te pomenești că vreți să vă-ncontrați cu mine... BABA RADA: Nu vă puneți, soro, cu stăpânirea, că-i mai rău! Lasă să-l ia dacă așa-i porunca, ce-o să-i facă. Sfânt nu-i el? Face o minune și scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mă rog? BABA RADA: Păi n-ai auzit, dom' șef, că sfinția sa a venit de-a dreptul din Rai? Și are darul să facă minuni, pentru care nimic alta nu poftește decât murături. Și când a fi gata, să-l pomenim cu praznic la călindar. NIȚĂ: Cu praznic la călindar? ILINCA: Nu te spăimânta, părinte, că pân-atunci mai este. Mai are treabă pe-aici sfinția sa. DUMITRAȘ (supărat): Ilincă, ți-am mai spus: stăi cuminte acolo unde te afli! Și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mirare și grozavă cumpănă. Și să știi că, până la urmă, s-a isprăvit bine, că mă aflu în bună pace și însurat cu Ilinca ce-i zicea a lui Dudău, decât care altă minune mai mare nici că se poate pomeni! Și nevasta asta a mea e din cele adevărate și vrednică să strunească ea singură o ceată de cuvioși mai mare decât a Sfântului Pafnutie. Și să știi că Ilinca are un meșteșug de face niște sarmale cam cât cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de undeva. De fapt, Călin acolo s-a născut. Venetic din Ardeal, taică-su nu prea și-a făcut prieteni. Nici faptul că era profesor de matematică nu i-a permis treaba asta. Aici îi lipseau și rudele. De-aia pomeneam de Revelion, petreceau doar ei trei, aici de față, plus fratele, până când acesta a crescut. Lui Călin îi pregăteau un costumaș cretinopat, costumaș care rămânea de la an la an mai mic, intra la apă. Maică-sa, cel puțin, nu accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
o tipă, din nou aproximăm, care a dat de veste despre un lucru absolut surprinzător. Era extaziată, tu, fată, ce chestie, ai văzut că francezii ăștia au fântână arteziană până și-n baie? Hai, fată, ești întreagă, unde ai mai pomenit așa ceva? Discuția avea loc între niște oameni care avuseseră parte toată viața lor doar de niște băi de dimensiunea unor debarale îngrămădite, unde cei mai claustrofobici riscau să-și agraveze alarmant suferința. Totuși, deși li se părea absolut neverosimilă existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și despre care deja am scris până le-am epuizat evenimentele vieții, care oricum n-au fost așa de numeroase, un alt paradox fiind că ambele au rămas văduve de la 40 de ani. Sau poate doar o potriveală. Și pentru că pomeneam de străbunici, să vă povestesc despre Tăticu. Pentru femeile din Bănești, atunci când se referă la tatăl lor, acesta devine infantilizant tăticu. Sau, și mai deplasat, tătelu. Pentru bărbați, relația nu e aceeași. Tatăl e ăl bătrân sau tata, simplu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dar eu, unul, am momente când bâjbâi dacă sunt obligat să-mi aduc aminte de numele cine știe cărui coleg din ciclul primar. Și n-a trecut așa mult de atunci. În jurnalul de față însă apare și un moment de criză. Pomeneam ceva despre o serbare unde Eugenia Ionescu trebuia să fie o zână. O explicație amânată dezvăluie că familia refuză să-i cumpere micuței Eugenia Ionescu o rochie și, astfel, ea ratează rolul. Și atunci simte cum crește între ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Rezumând, pentru cei care au început mai târziu textul, în frigider se află una bucată strachină cu varză, respectiv câteva ouă. Estimativ, putem să spunem că beneficiem de aproximativ de 7-8 ouă. Se iau două ouă din grupul de ouă pomenit înainte, grup de ouă situat într-un compartiment special amenajat al frigiderului. Se pot lua la întâmplare ori după criterii stabilite de fiecare gospodină sau gospodin în parte. Se toarnă o peliculă de ulei într-o tigaie. Se sparg ouăle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
scris acolo, dar de unde? Abia le vedea pe cele de-o șchioapă. Iaca un titlu : „Trupele germane au intrat în Polonia”. Bătrânul a întors jurnalele pe toate fețele, dar nici un cuvânt din titlurile pe care putea să le silabisească nu pomenea despre război. „Măi! Adică cum vine asta? Nemții iștia, de vreo doi ani încoace, ba o intrat în Austria, ba în Cehoslovacia și n-o mai zis nimeni că-i război și acuma... De unde până unde îi război? Scorneli de-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fost servant la obuziere. Măi, că mică-i lumea asta! Uite unde era să întâlnești un camarad! Omul mi-a spus că de câteva zile doctorul Angherliu nu a mai trecut pe la el după gazete. Până atunci trecea zilnic. Te pomenești că o fi pățit și el cine știe ce. Până nu ai să mergi la el n ai să știi care-i adevărul. Așa că, umblă fuguța, că ne apucă noaptea pe drum. Doctorul avea casa în centru. Costăchel a ajuns acolo repede
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
au simțit că obida din suflet a început să se mai risipească, Costăchel a rupt tăcerea: Să vezi, Petrache, cine are să-ți facă socoata cât ai muncit într-o zi. Cine? Daurel, băiete! Daurel! Parastasu’ mamei lui! Dacă tot ai pomenit de Daurel, hai să-ți spun una. Spune, Petrache! Spune! Poate îmi mai trece necazul. Cică un gospodar, neavând de lucru, o botezat copchilul unui țigan. A doua zi, țiganul s-a și prezentat la gospodar: „Cumătre! Împrumută-mi o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
principiului cuvânt cu cuvânt: PE Argeș în sus PE calea cea dreapta PE calea progresului Publicațiile jubiliare și omagiale ale căror titluri încep cu același cuvânt se orânduiesc alfabetic după cuvântul care denumește caracterul publicației, în ordinea numelor de familie pomenite în titlu: OMAGIU.CIUCĂ, Mihai OMAGIU lui Mihai Ciucă Titlurile periodicelor se aranjează după aceleași criterii ca și titlurile celorlalte publicații descrise după titlul lor: REVISTA bibliotecilor REVISTA de drept Ordinea vedetelor nume de persoane fizice Numele de persoană identic
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
sale minunate prin fața mea și o privire galeșă, m-am lăsat cuprins de o văpaie interioară cu origini lesne de ghicit, care mistuia vlaga din mine, zăpăcindu-mă și dândumi acele furnicături de nesuportat în stomac, despre care se tot pomenește atât. Astfel, mă și vedeam alături de ea, lăsându-mă învăluit de voluptatea presupusei sale iubiri pentru mine, căci, atunci când flămânzești timp îndelung după o femeie, clipa împlinirii dorinței prinde caracter de ospăț. Iar aceste gânduri mi-au oferit atunci o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fusese dintotdeauna într-atât de introvertit și de neprietenos. Însă viața, din păcate, de multe ori, până atunci, îl pusese în încurcătură, oferindu-i să bea foarte des din cupa dezamăgirii și a deziluziilor. Bunăoară, acel „prieten impostor”, despre care pomenise el, la un moment dat, în torentul său nestăpânit de gânduri și de amintiri, tare mult îl mai amărâse, atunci când - nu cunosc exact din ce motive - îl trădase într-o asemenea măsură, încât să se poată naște o asemenea ură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Nemernicii aceia au acceptat ca, dândumi pe datorie, să mă ajute, iar acum văd că nu mai știu, silindu mă să le-o dau înapoi, cum să mă chinuie! Mă apucă groaza, doar și când mă gândesc... Mai știi, te pomenești că ei nu mă cred acum decât un milog! De fapt, nici nu cred că mai sunt altceva... Și totuși, eu tot rămân de părere că merită! Da, droguri dragi, meritați!” Astfel gândind, tot ceea ce putuse el să facă în privința
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
zicând: „Luate-ar dracu să te ia!” să vezi ce bătaie Îți dau când ieșim din biserică. Această expresie a ajuns până la urechile sensibile ale părintelui care s-a revoltat, apostrofându-mă: Să ieși afară, păcătoaso! cum Îți permiți să pomenești numele diavolului În sfântul lăcaș? De azi Înainte nu vei mai fi primită la programul de pregătire și nici nu vei binecuvântată cu „sfânta Împărtășanie”. Am Încremenit! În mintea mea gândurile se derulau cu repeziciune, văzând cu ochii minții catastrofa
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vrere. Mă tot frământam ce să spun acasă sau dacă trebuie să spun ceva... În seara respectivă nu am avut curajul să mănânc. Am spus mamei că mă doare capul și aș bea doar un ceai de tei. Nu am pomenit nimic despre cele Întâmplate În biserică. Sora mea, având doar 5 anișori ( neîmpliniți), n-a Înțeles mare lucru; de fapt, n-a Înțeles nimic. Poate a fost mai bine pentru mine. Aveam timp să pun la cale o strategie. În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
s-a apropiat de milițian, hotărâtă să nu scoată niciun cuvânt. Cum te numești? O cunoști pe colega din fața ta? Hm! Strângea din dinți și ținea capul plecat În jos. Ce s-a Întâmplat! Răspunde! Cu tine vorbesc sau te pomenești că ți-ai Înghițit limba, frumușico! Încercă să glumească destul de stupid, prinzându-i bărbia cu o mână. În clipa următoare, fulgerător, i-a aplicat o stângă peste mâna cu care o ținea de bărbie. Dar văd că ești obraznică și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și apoi m-am culcat. În jurul orei 21.00, sună prietenul meu. „Bună seara, maica Valentina!” Cum te simți? La Început, am fost puțin derutată, ca mai apoi să Înțeleg semnificația termenului „maică”. „Fugi de-aici și nici nu mai pomeni!” Să știi că mi-a trecut prin gând, mai demult, dar n-aș rezista În acest lăcaș decât spânzurată! Metaforic vorbind, de metafore și epitete! Era ora 21.30. Mă gândeam cu stupoare ce-o să fac până dimineață. Acasă, obișnuiam
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
intrat în ograda mătușei Alexandra, mirosea a sărbătoare. Acasă, fiicele ei deja pregătiseră masa. Mai întâi, a fost binecuvântată masa, apoi s-a cântat „Tatăl nostru”. După aceasta, stăpâna a dăruit fiecărei persoane invitată câte un colăcel cu o lumânare aprinsă, pomenind de fiecare dată numele unuia dintre cei răposați. Gestul acesta îmi atinse o strună a sufletului... îmi erau cunoscute toate aceste obiceiuri, îmi erau și dragi, însă când realizasem de cât timp nu mai asistasem la o masă de pomenire
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
via sădită de mâna tatălui ei... Tot ce era al ei, atât de prețios, acum nu mai era nimic al ei. I se rupsese ceva din interior și această ruptură îi producea durere, o făcea să sufere mult. Imediat se pomenise în curtea casei părintești, intră în casă, deschizând ușa la toate odăile, căutând pe mama și pe tata, alergă prin curte, fugi apoi în grădină, unde începuse a cuprinde toți pomii și tufele de vie pe care taică-său le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dar, într-o seară, fiind amețit, o lovise pe biata fată cu palma peste față. Ea nu mai dori nici să-l vadă, nici să mai audă de el. După această întâmplare, fetele se fereau de el și așa se pomeni că nu-și putea găsi niciuna pentru a se însura. Moș Ion începuse să se neliniștească. Dorea mult să-și vadă feciorul căsătorit și pus la cale, să vadă un schimb de nădejde în el. Peste ceva timp, cineva din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
termen de păstrare se apropia de expirare, le dăruia familiilor cu mulți copii și bătrânilor din sat. De când începu să facă așa, situația se schimba din zi în zi tot mai spre bine. Și de atunci, nu s-a mai pomenit să nu fie mulțumită. Acum sunt mulți ani de când lucrează cinstit și afacerea înflorește. Pur și simplu, simțea binecuvîntarea lui Dumnezeu, începând cu ziua în care acea doamnă îi deschise ochii, ca să cunoască adevărul. Acum, ea îi sfătuie și pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]