1,619 matches
-
baza a două criterii: (1) dacă principalii actori populiști sunt în opoziție sau la guvernare și (2) dacă regimul democratic este consolidat sau neconsolidat. Primul criteriu arată că factorul cel mai relevant ar trebui să fie puterea reală a forțelor populiste; adică, dacă populismul este limitat doar la opoziție, are puțin spațiu de manevră, și deci are un efect minor asupra calității democrației. Al doilea criteriu se referă la "maturitatea" regimului democratic și se bazează pe ideea că, atunci când un regim
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
se bazează pe ideea că, atunci când un regim democratic este consolidat, chiar și un populism de tip guvernamental ar trebui să aibă un efect redus asupra calității democrației, de vreme ce, cea din urmă este suficient de robustă în confruntarea cu "provocarea populistă". Ce ne comunică cele opt studii de caz despre cele două criterii? Dovezile din carte îl susțin pe primul. De fapt, toate cele patru cazuri de "populism în opoziție" (Blocul/Interesul Flamand din Belgia, Partidul Reformei din Canada, "Republicanii" din
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din carte îl susțin pe primul. De fapt, toate cele patru cazuri de "populism în opoziție" (Blocul/Interesul Flamand din Belgia, Partidul Reformei din Canada, "Republicanii" din Republica Cehă și Andrés Manuel López Obrador din Mexic) arată că, atunci când actorii populiști sunt în opoziție, nu au o influență mare asupra calității regimului democratic. Cu toate acestea, aceasta nu înseamnă că populismul în opoziție ar trebui considerat ca nerelevant. Aceasta ar putea fi cazul Republicii Cehe, unde Republicanii au avut succes pentru
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
reprezentat o provocare serioasă pentru partidele tradiționale. Totuși, în celelalte cazuri de "populism în opoziție" situația pare foarte diferită. Prin abordarea unor teme care, în mod normal, nu prea apar pe agenda publică și sunt considerate nepotrivite de către establishment, forțele populiste provoacă partidele tradiționale și le obligă să-și adapteze programele. De exemplu, Bruhn arată în capitolul despre Mexic că López Obrador a pierdut alegerile prezindențiale, dar câștigătorul (Felipe Calderón) a fost obligat să redefinească prioritățile guvernării, și astfel, a pus
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
alegerile prezindențiale, dar câștigătorul (Felipe Calderón) a fost obligat să redefinească prioritățile guvernării, și astfel, a pus mult mai mult accent pe lupta împotriva sărăciei. În mod similar, cazul Belgiei și cel al Canadei demonstrează că, din pricina apariției unui partid populist de dreapta, partidele tradiționale de dreapta tind să-și consolideze poziția conservatoare pentru a evita pierderea voturilor. Pe scurt, populismul în opoziție poate avea un efect pozitiv asupra calității democrației, de vreme ce ajută grupurile care nu se simt reprezentate de establishmentul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
scurt, populismul în opoziție poate avea un efect pozitiv asupra calității democrației, de vreme ce ajută grupurile care nu se simt reprezentate de establishmentul politic să se facă auzite. În aceste circumstanțe, establishmentul trebuie să se confrunte cu probleme ridicate de forțele populiste. Interesant este că, în mod normal, aceste probleme sunt considerate de majoritatea elitelor ca fiind dezgustătoare și vulgare. Astfel, ca să-l parafrazăm pe Arditi (2005: 90-1), populismul acționează ca un musafir beat la un dineu. În vreme ce, de obicei, nu respectă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cu anumite proceduri și rezultate ale democrației liberale. Cu privire la cel de-al doilea criteriu ("maturitatea" regimului democratic), dovezile studiilor de caz alcătuiesc un tablou eterogen. În vreme ce democrațiile consolidate sunt mai robuste, și deci mai bine echipate să facă față "provocării populiste" decât democrațiile neconsolidate, pot și ele trece printr-un proces de erodare. După cum arată Roberts în capitolul despre Venezuela, Hugo Chávez a creat un regim nou, care a arătat puțin respect față de mecanismele de "control și echilibru" instituționale, inerente unui
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ajung la un acord poate foarte bine să ducă la formarea unui establishment politic, care pe termenul lung este mult mai interesat de cultivarea propriilor interese și de propria bunăstare, decât de îmbunătățirea calității regimului democratic. În acest sens, actorii populiști ar putea avea dreptate atunci când susțin că acordurile între elitele politice nu doar că sunt forme antidemocratice de reprezentare a intereselor, ci au și un efect negativ asupra calității democrației. Totuși, celelalte trei cazuri de democrații consolidate analizate în acest
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sunt forme antidemocratice de reprezentare a intereselor, ci au și un efect negativ asupra calității democrației. Totuși, celelalte trei cazuri de democrații consolidate analizate în acest volum confirmă teza noastră. Austria, Belgia și Canada sunt țări în care ascensiunea partidelor populiste de dreapta nu a provocat o erodare a democrației. În toate aceste cazuri, mecanismele de "control și echilibru" sunt încetățenite și, prin urmare, actorii populiști au spațiu redus de manevră. În vreme ce au capacitatea de a include pe agenda publică subiectele
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
acest volum confirmă teza noastră. Austria, Belgia și Canada sunt țări în care ascensiunea partidelor populiste de dreapta nu a provocat o erodare a democrației. În toate aceste cazuri, mecanismele de "control și echilibru" sunt încetățenite și, prin urmare, actorii populiști au spațiu redus de manevră. În vreme ce au capacitatea de a include pe agenda publică subiectele lor de interes, nu au forța de a determina și o reformă pe scară largă a sistemului politic. Mai mult, în toate aceste țări Parlamentul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de a determina și o reformă pe scară largă a sistemului politic. Mai mult, în toate aceste țări Parlamentul și/sau Curtea Constituțională pot legifera o serie de măsuri de protecție instituțională, cu scopul de a "apăra democrația"de forțele populiste. Astfel, impactul limitat pe care populismul l-a avut asupra calității democrației în cazurile Austriei, Belgiei și Canadei derivă nu doar din performanțele electorale relativ slabe ale respectivelor partide populiste, ci și din existența unor democrații care au avut la
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
protecție instituțională, cu scopul de a "apăra democrația"de forțele populiste. Astfel, impactul limitat pe care populismul l-a avut asupra calității democrației în cazurile Austriei, Belgiei și Canadei derivă nu doar din performanțele electorale relativ slabe ale respectivelor partide populiste, ci și din existența unor democrații care au avut la îndemână mai multe mecanisme formale și informale prin care au căutat să controleze − sau, în cazuri extreme, să scoată în afara legii - partidele în discuție. După cum observa Capoccia (2005), în vreme ce trebuie
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
discuție. După cum observa Capoccia (2005), în vreme ce trebuie să existe limite legale în manifestarea "toleranței față de intolerant", este, de asemenea, crucial ca apărarea democratică să aibă în tolbă și strategii incluzive, care au ca scop acceptarea regulilor contestării publice de către forțele populiste. În final, este necesar să ne referim la impactul "populismului la putere" asupra democrațiilor neconsolidate, cel mai amenințător scenariu. Cele două cazuri pe care le-am selectat pentru ilustrarea acestui scenariu ne oferă un tablou eterogen. Pe de o parte
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a fost unul mai degrabă pozitiv, și, prin urmare, a contribuit la conturarea democrației din Slovacia, adică a determinat trecerea de la o democrație neconsolidată la una consolidată. În pofida acestui aspect, capitolul demonstrează și că Mečiar nu a fost numai un populist, ci și un naționalist care a etnicizat politica și statul slovac. Pe de altă parte, după cum explică Levitsky și Loxton în capitolul dedicat statului Peru, Fujimori reprezintă un caz în care ascensiunea unui lider populist a dus într-adevăr la
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu a fost numai un populist, ci și un naționalist care a etnicizat politica și statul slovac. Pe de altă parte, după cum explică Levitsky și Loxton în capitolul dedicat statului Peru, Fujimori reprezintă un caz în care ascensiunea unui lider populist a dus într-adevăr la o deteriorare a democrației. Răspunsul ar putea veni, parțial, din zona diferențelor dintre sistemele politice. În cadrul sistemelor prezidențiale, oameni din afara sistemului politic pot câștiga mandatul de președinte fără a primi sprijin din interiorul spectrului politic
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
10.2.1 Populismul la nivel subnațional În capitolul despre Mexic, Bruhn arată că putem evalua impactul populismului asupra calității democrației nu doar la nivel național, ci și la nivel local. De fapt, Andrés Manuel López Obrador este un lider populist care a fost primarul Ciudad de Mexico între anii 2000 și 2005, una dintre zonele metropolitane cele mai populate din lume. Capitolul demonstrează de o manieră convingătoare faptul că traseul lui López Obrador ca primar a fost unul mai degrabă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Ciudad de Mexico. Pe lângă toate acestea, s-a autoproclamat "președinte legitim al Mexicului" și a atacat pe toți cei care au fost de acord cu ideea că Felipe Calderón era, de fapt, adevăratul președinte al țării. Într-o manieră vădit populistă, a susținut că instituțiile existente sunt corupte și a făcut apel la puterea "poporului" în calitatea sa de unică sursă de restaurare a democrației. În capitolul despre Austria, Franz Fallend analizează cazul provinciei Carintia sub conducerea guvernatorului Jörg Haider, între
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
al unei capitale sau de guvernator al unei provincii reprezintă într-adevăr o poziție de putere, totuși sunt funcții care se supun, în mod inevitabil, controlului exercitat la nivel național (de exemplu, Parlamentului sau Curții Constituționale). De cealaltă parte, actorii populiști - ca mai toți liderii politici - aspiră, de regulă, la puteri sporite și, prin urmare, consideră funcțiile de la nivel subnațional doar o etapă în drumul lor spre o poziție care să le asigure mai multă putere. Astfel, liderii populiști s-ar
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
parte, actorii populiști - ca mai toți liderii politici - aspiră, de regulă, la puteri sporite și, prin urmare, consideră funcțiile de la nivel subnațional doar o etapă în drumul lor spre o poziție care să le asigure mai multă putere. Astfel, liderii populiști s-ar putea să arate mai mult respect față de regulile contestării publice la nivel subnațional, de vreme ce aceasta le-ar permite să-și demonstreze "calificările democratice" și deci le-ar crește șansele de a obține o poziție politică la nivel național
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
crește șansele de a obține o poziție politică la nivel național, în viitorul apropiat. 10.2.2 Reacții la populism Cu toate că noi, în capitolul introductiv, nu am ridicat în mod explicit problema manierei în care se poate face față "provocării populiste", aproape toate capitolele fac referire la acest aspect. De vreme ce s-au făcut puține studii care să determine în ce măsură anumite strategii menite să țină piept populismului sunt mai de succes și/sau mai democratice, merită să aruncăm o privire asupra constatărilor
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o privire asupra constatărilor ce rezultă din studiile de caz. În această privință, putem identifica patru strategii generale: izolarea, confruntarea, adaptarea și integrarea. Desigur, aceste strategii sunt foarte rar aplicate în forma lor pură, cel mai adesea în lupta cu populiștii utilizându-se o combinație între acestea. Cei care merg pe logica izolării nu fac decât să nege legitimitatea solicitărilor venite din partea actorilor populiști. Acestea din urmă sunt considerate exprimări patologice ale ordinii democratice (Rosanvallon 2008; Taggart 2002). În consecință, partidele
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Desigur, aceste strategii sunt foarte rar aplicate în forma lor pură, cel mai adesea în lupta cu populiștii utilizându-se o combinație între acestea. Cei care merg pe logica izolării nu fac decât să nege legitimitatea solicitărilor venite din partea actorilor populiști. Acestea din urmă sunt considerate exprimări patologice ale ordinii democratice (Rosanvallon 2008; Taggart 2002). În consecință, partidele politice tradiționale își construiesc un discurs care face o distincție clară între "noi" și "ei". În vreme ce establishmentul este (auto)proclamat ca fiind alcătuit
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sunt considerate exprimări patologice ale ordinii democratice (Rosanvallon 2008; Taggart 2002). În consecință, partidele politice tradiționale își construiesc un discurs care face o distincție clară între "noi" și "ei". În vreme ce establishmentul este (auto)proclamat ca fiind alcătuit din "democrați buni", populiștii sunt descriși ca niște "forțe malefice". Merită menționat faptul că acest discurs se aseamănă cu limbajul populist, întrucât pornește de la premisa că lumea politică ar trebui privită ca o scenă a unei bătălii de ordin moral, care este (aproape) imposibil
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
construiesc un discurs care face o distincție clară între "noi" și "ei". În vreme ce establishmentul este (auto)proclamat ca fiind alcătuit din "democrați buni", populiștii sunt descriși ca niște "forțe malefice". Merită menționat faptul că acest discurs se aseamănă cu limbajul populist, întrucât pornește de la premisa că lumea politică ar trebui privită ca o scenă a unei bătălii de ordin moral, care este (aproape) imposibil de soluționat prin intermediul canalelor democratice. Astfel nu ne surprinde faptul că, una dintre principalele măsuri ale strategiei
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cea a formării unui cordon sanitar care, după cum demonstrează Lange și Akkerman pentru cazul Belgiei, are efecte ambivalente asupra calității democrației. O altă opțiune este confruntarea, caz în care actorii politici tradiționalii nu doar neagă legitimitatea solicitărilor venite din partea actorilor populiști, ci decid să-i și atace. Considerând că "toleranța față de cei intoleranți" trebuie să aibă o limită, unele segmente ale establishmentului ar putea fi tentate să încalce regulile contestării publice cu scopul de a combate "sindromul populist". De exemplu, Roberts
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]