1,303 matches
-
hotărit, nimic de prinț. Are caracter fata asta! răspunse Nory. Apoi pentru Mini, care nu înțelegea despre ce palate e vorba, deși seara lunatecă părea potrivită cu orice basme: - Știi ce a fost? . . . Elena era logodită cu Prințul, cum e poreclit. Cu signor Maxențiu de la Plăiesele ... O să-ți arăt eu "palatul" în trecăt. Se zărește de pe șosea . Ținea mult la partida asta. Atât cât poate ea ține la ceva . . . De ce? Ți-aduci aminte de el? . . . Mini își cercetă alene memoria și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și Casanova. La rândul tău, dacă ești curioasă?. Ți-a plăcut! Mini râse pe jumătate. - Se poate chema LP.S moines defroques! - Da! Și cu stampe!. . . E o potecuță care a dus pe Mika-Le drept la Ptoma. Știi cum îl poreclesc eu pe Greg? "Papa Bonifaciu''. Mini își aminti de Greg, așa cum îl văzuse o singură dată la o expoziție a lui. Cu ovalul feței delicate și suav, cu părul tuns mărunt de tot și așa de blond că firele albe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ei, era cel mai deștept și-mi cam umplea visele... dar le spunea colegilor că m-ar fi plăcut dacă eram mai albă... Nici nu îi mai rețin numele și ce drag mi-era atunci, dar în mintea mea îl porecleam „gălbejitul”. Poate dintr-o frustrare copilărească, pentru că-mi luase locul la învățătură. Tatăl învățătorului era veterinarul din zonă. Venea pe la tata și îi povestea câți juncani a vândut el să-și facă feciorul învățător și om mare. Mare era, pertru
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să mă sugrume. Am zăcut de boala asta săptămâni de-a rândul, până l-am cunoscut pe moș Filip, lipovanul cu cei mai blânzi ochi din câți văzusem până atunci și trupul uscat ca trunchiul unui copac secular. Noi îl porecleam Lipovanu. Veneam, sărind și cântând, pe cărarea făcută prin porumb, care mă aducea de la iaz. Cântam și alergam doar ca să nu-mi fie frică. Deodată, întâlnesc unul din oamenii care mă bântuiau nopțile și încep să țip din toate puterile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
între ruinele cetății de acolo, în căutarea unei comori de pe vremea lui Dragoș Vodă, despre care circulă prin sat diverse legende; în echipa condusă de Virgil Năsturel, protagonist e, în fapt, Ticu, "un prichindel pistruiat din clasa a III-a", poreclit Bărzăunul, care nu găsește comoara rîvnită, dar descoperă trei tăblițe purtînd "inscripții pe ele de la zidirea cetății, de aproape o mie de ani, mai de preț decît dacă ar fi din aur". Peste cîțiva ani Bărzăunul e deja în clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și în timpul războiului, că-i duceau la săpat decuncuri, apoi la copca de la Canal, prin Bărăgan la irigații și la stăvilarele de pe Bistrița. Și lucrau lipovenii noștri de numa-numa, încât de la o vreme, cu zavistie, dar și cu iubire, îi porecleau escavatoare cu barbă. Un așa escavator cu barbă a fost și tatăl meu, iertate fie-i păcatele, că s-a săvârșit de inimă rea! La ieșirea din târgul Siretelui către Ruina, încă până pe vremea bunicilor noștri, mahalaua era străjuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care John îl oferea cu promptitudine contra cost: un senvici, un covrig, câțiva dolari, o deplasare cu droșca la sau de la școală, totul era bine-venit că băiatului îi lipseau toate cele. Chiar și în aceste condiții, pe cei care îl porecleau cioară sau drac fără coarne refuza să-i ajute, spunându-le că nu are nevoie de plata lor. Ba mai mult, la orele de sport îi mai și contra cu duritate, așa ca din greșeală, pentru a-i face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe meleagurile mioritice. Tușa Vasilica din Cocoșeni era vestită pentru galinaceele cu gâtul gol pe care le creștea an de an de când se știa gospodină la casa ei. Niciodată nu a crescut în curtea sa altfel de găini și era poreclită într-un fel în sat „Găina cu gâtul gol”. Ghinionul sau nenorocirea a făcut să se abată și asupra satului său. Aviara adusă de vântul necurat ori de cine știe ce pasăre zburătoare venită de cine știe de unde a lovit și mica
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
apariția, mai apoi, și o fabrică de pâine. Acum, de acolo, se aprovizionează, cu produse de panificație, multe sate de prin preajmă. Patronul, și al morilor, și al fabricii de pâine, este, de mulți ani, deputat În Parlamentul țării. Este poreclit, și de localnici, și de țara Întreagă, baron local. Însă, lui, nu Îi pasă. Bătrânul, câte o dată, stând la soare, În șezlongul din curte, și ascultând la radio, sau, vizionând programul de la televizor, mai scapă, cu amărăciune, parcă, la aducerea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de acasă. Fript, Însă, nu se mai putea distinge, că e de capră domestică, ori capră sălbatică. Bă, da’ pe unde-o fi, Apă ăsta pe Maluri, Încât, nici aici nu-l găsim? Păi, ce credeți dumneavoastră, că, degeaba-l poreclește, lumea noastră, apă de maluri? Așa credeți? O, nu! Să nu credeți una ca asta. Că, eu, drept să vă spun, aș da mult, numai să nu fiu În pielea sa! Păi, barul - bar; ferma - fermă; sistemul de irigații - sistem
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
serbarea de ieri de la liceu, la cuvântarea lui "Barbă"... ― A cui zici? ― A lui Barbă, directorul! Băgai de seamă că tata se stăpânește să nu zâmbească. ― Hm! D-abia ai dat ochii cu liceul, și ai și-nceput să-i poreclești pe profesori! Să nu te mai aud, că mă supăr, să știi! ― Dar nu l-am poreclit eu așa! I-am auzit pe mai mari, când ținea directorul, ăla cu barbă mare, roșie, cuvântarea către părinți și elevi, că spun
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de seamă că tata se stăpânește să nu zâmbească. ― Hm! D-abia ai dat ochii cu liceul, și ai și-nceput să-i poreclești pe profesori! Să nu te mai aud, că mă supăr, să știi! ― Dar nu l-am poreclit eu așa! I-am auzit pe mai mari, când ținea directorul, ăla cu barbă mare, roșie, cuvântarea către părinți și elevi, că spun: Ia fiți atenți, fraților, să vedeți că Barbă ține aceeași cuvântare de-acum un an!" ― Treaba lor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
scrîntit-o eu, ce e drept, dar nu la română, ci la aritmetică, la o regulă de asociație. Dar vorba e... reușisem! Și astăzi trebuia să încep cursurile! " Hm! mă gîndîi eu, în timp ce mă spălam, tatii nu-i convine că-l poreclesc băieții pe directorul nostru Barbă, pentru că și el e director de școală. Dar el e de primară, nu de liceu!"... Cum oare l-or fi poreclind băieții pe tata? Aș fi tare curios să aflu, dar n-am cum, lor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cursurile! " Hm! mă gîndîi eu, în timp ce mă spălam, tatii nu-i convine că-l poreclesc băieții pe directorul nostru Barbă, pentru că și el e director de școală. Dar el e de primară, nu de liceu!"... Cum oare l-or fi poreclind băieții pe tata? Aș fi tare curios să aflu, dar n-am cum, lor li-e teamă să-mi spună, ca să nu-i pîrăsc! Parcă eu de-astea mă țin! ― Mai ai de gând să stai mult? ― Nu, sânt gata
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nevoie de ajutor!... ― Ce, a pierdut cineva recunoștința pe stradă, ca s-o găsești tu?! Hai, treci la culcare! ― Sărut mîna! ― Noapte bună! CAPITOLUL IV CRĂCĂNEL Unul dintre cele mai frecvente obiceiuri ale școlarilor este, desigur, acela de a-și porecli profesorii. Aproape că nu există profesor care să nu fi primit vreo poreclă de-a lungul carierei sale. Și, lăsând la o parte orice considerente, trebuie să se recunoască deosebitul talent al elevilor de a porecli! Nu mică a fost
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
acela de a-și porecli profesorii. Aproape că nu există profesor care să nu fi primit vreo poreclă de-a lungul carierei sale. Și, lăsând la o parte orice considerente, trebuie să se recunoască deosebitul talent al elevilor de a porecli! Nu mică a fost mirarea noastră când "Barosanul", adică Nea Sterică Enăchescu, dascălul de latinește și franțuzește, și cel mai drag profesor al nostru, care ne-a fost cu adevărat învățător și părinte sufletesc timp de opt ani de zile
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că-mi spuneți Barosanul! Asta e mania voastră, a elevilor... Ergo... am fost și eu elev ... și, la rândul meu, chiar dacă nu v-aș fi făcut această mărturisire, voi v-ați fi închipuit-o, că sînteți băieți deștepți, mi-am poreclit și eu profesorii; iar dacă unii dintre voi veți ajunge profesori, deși nu v-o doresc, că "Quem Dii oderunt, paedagogum fecerunt" 1, veți fi, la rândul vostru, porecliți, c-așa li-e dat profesorilor și elevilor! 1 Pe cine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
erau o adevărată încîntare; oricât de distrat din fire ai fi fost, îți era peste putință să nu-i asculți prelegerile cu toată atenția. George Drăgănescu de Filozofie și Drept, un bătrâior foarte cumsecade, puțin bâlbâit, dar bun profesor, era poreclit pur și simplu Tânărul, pentru că obișnuia să se adreseze elevilor cu acest apelativ: "Ă, ă, ă, tinere... tinere..."; iar când noi, păcătoșii, îl imitam în clasă, chiar în fața lui, ce e drept, în surdină, dar destul de tare, ca să audă cât
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
odată în surdină: ― De ce nu-nvățați? În sfârșit, câți profesori, atâtea porecle ― mai mult sau mai puțin pitorești și potrivite! Dar cu Crăcănel era s-o pățim lată! Crăcănel, profesorul de Științe naturale, pe numele lui adevărat Octav Anastasescu, fusese poreclit astfel din pricină că era mic, gras, cu burtă, și mergea crăcănat. Era ras complet atât pe față, cât și în cap. Avea o gușă enormă, ce-i mai atrăsese și supranumele de Pelicanul sau Babița, firește, în legătură cu specialitatea lui de naturalist
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și cu câtă duioșie mă autocompătimeam că nu voi avea fericirea să mă bucur de odihna unei vacanțe liniștite. Ca într-un jurnal cinematografic, începură să mi se depene în mintea chinuită de griji toate năzdrăvăniile fîcute "Chimistului", cum îl porecliserăm noi! Aproape că nu fusese oră să nu facă câte una boacănă. Odată ne explica la Fizică despre Inelul lui Gramm. ― Ca să pricepeți mai bine înfățișarea acestui inel, spuse el, luați dumneavoastră un covrig și înfășurați-l cu sfoară. Veți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și cu unu al tău fac șase; pe jumătate, media trei! Salve et i! (Salutare și du-te!) * Odată, la Geologie, ne-a venit în inspecție un faimos profesor de Științe naturale, care funcționa la liceul Sf. Sava: G. Demetrescu, poreclit Basu, pentru că avea o impresionantă voce de bas profund. Cum a intrat în clasă și-a exprimat dorința de a examina câțiva elevi, înainte de a se trece la explicarea lecției următoare. A deschis catalogul și, printre alții, m-a chemat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
însor cu ea, să fim fericiți, să facem doi-trei copii, și așa mai departe, cum visează orice copilandru în împrejurări asemănătoare. Toate ar fi mers bine, dacă ar fi fost de părerea noastră și "Turcu", adică unchiul Costică, cum era poreclit tatăl respectivei Juliete. El, însă, nu prea vedea cu ochi buni desele mele vizite pe la "verișoare", cu toate că eu, întotdeauna, eram foarte serios, întrucît veneam în scopul bine determinat de a face lecții cu "fetele" ― că avea trei ― și mă mulțumeam
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mă? ― Gata! Vino să ți le dau! ― Vino mai bine tu afară! ― De ce, că am treabă, și nu ies din casă până la șase. ― Vino, dom'le, că vreau să-ți spun ceva și ne-aude Satrapul! (Adică Tata, așa era poreclit de băieții din cartier, din pricina severității lui!) ― Bine, stai că vin acu'! ― Mă, nu te supăra, dar vreau să te mai rog ceva... ― Roagă-mă, dar îți spun de pe-acum că astăzi nu mai am chef să scriu un
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
jumătate polonez, pe jumătate ucrainean, iar mama, pravoslavnică. De multe ori a fost văzut dând târcoale bisericii catolice și făcându-și cruce nu cu două degete Împreunate, cum se Închina tot satul, ci cu toată palma, de aceea sătenii Îl porecliră Papistașul. De ce se oploșise la Brodina, nici Onisei nu știa. Sau, dacă știa, nu voia să spună. Onisei trăi un timp ascunzându-se prin cimitir, apoi, Încetul cu Încetul, Începu să dea ocol curții oamenilor. Pe unii Îi ajuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-i În care loc mai bun decât În căptușeala canapelei, descosând-o și apoi cosând-o la loc cu mare grijă, Într-un colț. Din când În când, când mai prindea un bănuț, Îl „depunea“ În „pușculiță“, pe care o poreclise „purcelușa mea“. Purcelușa devenise acum, după ce se Întoarse de la lucru din străinătate, o ditamai purcea. O adevărată scroafă, care fătase, la rându-i, pentru mai mare siguranță, câțiva purceluși prin unghere mai ascunse. Apropiindu-se de canapeaua extensibilă, adusă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]