45,800 matches
-
și tot toarnă, a rămas robinetul deschis, îți răsar mânătărci pe creier, îți încolțesc semințele aduse de vânt la subsuori, te-aștepți să te trezești cu mușchi între picioare, trenurile au tangaj ca niște șlepuri, în ritmul ăsta ajunge Sibiul port la mare, am putea schimba imnul pe Valurile Dunării, niște moșnegi au refuzat să se evacueze, să păzească în pod purceaua care făta... Romania-mânca-ți-aș...” Ieftin, dar vesel nevoie mare, râzi de te spargi, până dai în bâlbâială. S-a ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
privirea. - Parc-ai fi o iguană, se aventurase un suedez să-i spună, la bordul celei de-a treia baleniere și, cu toate că Îl desfigurase pe loc, tăindu-i nasul, porecla rămăsese printre marinari și nu se mai găsise nici un vapor, port, bordel sau cîrciumă În care să nu fie cunoscut, de atunci Încolo, drept Iguana Oberlus, cel mai Înspăimîntător monstru cu chip de om care străbătea mările. Din ziua În care un șiș mai iscusit decît al său Îi lăsase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nici măcar cele mai respingătoare și mai mizerabile prostituate să nu vrea să aibă de-a face cu el. Monstruos, diform, zdrențăros și duhnind a grăsime de balenă, nu era deloc de mirare că nici măcar În cel mai Împuțit bordel din portul cel mai uitat o femeie nu ar fi acceptat să facă amor cu primul harponier de pe Old Lady II, fiindcă, pentru a pune capac la toate, cînd punea piciorul pe pămînt, Iguana Oberlus nu mai avea de obicei nici un sfanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era absolut necesară dacă voiai să ai cuoștințe mai temeinice despre ținuturi sau rutele de navigație din Lumea Nouă. Jurnalul de navigație al unei nave spaniole, un jurnal personal ori „cartea pilot” În care se notau cu exactitate vînturile, curenții, porturile ferite sau dificultățile și primejdiile de pe ruta Indiilor Occidentale, precum și itinerarele prin care se Înconjura globul pămîntesc reprezentau, În ochii armatorilor și ai căpitanilor străini, adevărate comori de o valoare inestimabilă, dat fiind că nu existau hărți și nici cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Úbeda, reușise să devină bogat și faimos prin ciudatul procedeu de a le vinde olandezilor peste douăzeci de „jurnale de bord”, toate cu garanție, care explicau cu lux de amănunte modul de a ancora fără probleme În cele mai sigure porturi de pe coasta Pacificului, din Valparaíso În Panamá, inclusiv În portul La Paz, fără să menționeze micul detaliu - pe care fără Îndoială el Însuși Îl ignora - că La Paz se afla la aproape patru mii de metri Înălțime, În interior, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de a le vinde olandezilor peste douăzeci de „jurnale de bord”, toate cu garanție, care explicau cu lux de amănunte modul de a ancora fără probleme În cele mai sigure porturi de pe coasta Pacificului, din Valparaíso În Panamá, inclusiv În portul La Paz, fără să menționeze micul detaliu - pe care fără Îndoială el Însuși Îl ignora - că La Paz se afla la aproape patru mii de metri Înălțime, În interior, În plin lanț muntos al Anzilor. Dar acestea nu erau, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
semene. Era o carte care vorbea prea mult de Dumnezeu, Dumnezeul pe care Îl adorau cei pe care el Îi renegase, și prefera să-și facă o idee clară despre cum era alcătuită lumea, din care nu cunoștea decît cîteva porturi, coaste și imensitatea oceanelor sale. Se concentră așadar asupra a două volume de geografie, „cărțile-pilot”, asupra unei istorii groase care făcea referire la timpuri despre care nici măcar nu bănuise că ar fi putut exista și asupra unui tratat de botanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o rînă de peretele despărțitor, se Îmbăta singur cînd avea dreptul s-o facă și nu se unea cu restul echipajului decît atunci cînd lipsea un jucător și era invitat să participe la o partidă de zaruri ori de cărți. Porturile le străbătea la fel de singur, speriind oamenii, și nimeni nu-și aducea aminte de el, nici nu se apropia de el, pînă În clipa În care, aflați deja În larg, omul de cart striga cu voce răgușită: - Acolo suflă! Dar, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prin urmare cui să dea socoteală pentru faptele ei, iar aventura din Galápagos i se păru cea mai de dorit și mai logică, dată fiind situația. Sfîrși așadar prin a accepta invitația și, două luni mai tîrziu, se Îmbarcară În portul Guayaquil, Într-o grațioasă și elegantă goeletă albă, Iluzia, În compania primului grup de cincisprezece indieni din Otovalo, a unui căpitan taciturn și a șase mebri ai echipajului. PÎnă În acel moment, Diego Ojeda, Întotdeauna curtenitor, nu se hotărîse nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nave, una din ele deja cunoscuta fregată numită Virgen Blanca, trecură foarte aproape fără să-și arunce ancora, iar o a treia, un velier de cabotaj rapid și nervos, Îi căută zadarnic pe posibilii supraviețuitori de pe Ilusión, care plecase din portul Guayaquil pe o vreme cu vînt prielnic, mare liniștită și un căpitan expert pe deasupra, dar nu se mai Întorsese niciodată. Trimis de mama lui Diego Ojeda, velierul scrută luni Întregi fiecare golf, plajă și stîncă de suprafață din arhipelag, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Într-o moviliță de cenușă. Încă o dată Își bătuseră joc de el cu cruzime și trebuia să pornească de la zero, dar era conștient de faptul că acum lucrurile deveniseră și mai dificile, pentru că În curînd Adventurer avea să răspîndească În porturile din Pacific vestea că pe Insula Hood, În Arhipelagul Galápagos, se ascundea un om pe care un echipaj Întreg Îl văzuse comițînd o crimă. Liniștea lui, o liniște Întemeiată pe faptul că lumea Îi ignora existența, se sfîrșise. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
umilească În halul ăsta? O să-ți fie foarte greu să găsești pe cineva ca mine, dacă Într-o zi o să reușești să scapi... Dacă reușești, dacă ai noroc să scapi, o să sfîrșești pe post de curvă Într-o speluncă din port, culcîndu-te cu cine se nimerește pentru cîteva monede pe care ai să i le dai mai apoi peștelui ca să-ți tragă o mamă de bătaie... Așa ești tu, conchise. Mai ușor Îmi va fi mie să-mi schimb mutra, decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu nega că zborul este un drog, puternic și periculos, dar riscul intra în componența faptului că pluteai peste lume. Escadra lui Italo Balbo zburase în Crimeea, la Sevastopol și de acolo venise la Constanța. După două demonstrații reușite în fața portului, asul așilor, însoțit de unul dintre locotenenții săi, zburase pînă la Snagov dintr-o suflare, legănîndu-și aripile deasupra monumentului de la Ciulnița, unde era îngropat un Djuvara, căzut ca o piatră drept într-o fîntînă, singura cît vedeai cu ochii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pînă atunci cu îngăduință, dacă nu chiar cu ironie. Se uită cu atenție la matahala din fața sa, într-adevăr, dacă n-ar fi știut n-ar fi crezut că are de a face cu un aristocrat, arăta a hamal în portul Brăilei ori a chiabur de la munte, ochi grei, mîini mari, ca două lopeți de rînit în grajd, piept de bivol, mișcări greoaie de urs, respirația grea ca a unei vite sătule în staul. Așa arătase. Acum, punîndu-l în fața unei situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gînd să facă un lucru care dacă nu este oprit înainte de a se petrece nu va mai putea fi oprit niciodată. Iar eu nu mai am timp să aștept. Dacă mai trec două-trei zile își vor da seama ce hram port și voi fi un om pierdut. Nu mort, nu fac ăștia prostii din astea, să lichideze un om al Serviciului înainte de a da ei lovitura. O să o facă după aceea, dacă va fi nevoie. Dar voi fi pierdut deoarece nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
al unui docher se ridica la șaptesprezece miliarde de mărci, iar oficiile unei prostituate versate se plăteau de trei ori pe‑atât. (Marinarii hamburghezi Își țineau „mărunțișul“ În cutii de carton, la subraț.) Într‑una din cămăruțele rozalii din prejma portului se stingea fulgerător din viață, de aprindere de plămâni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se mistuise din dragoste“. Trupu‑i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături cu frunze de piele cu câte‑o ditamai eflorescență albă În vârf, ca un pampon de mătase din pletele „fetelor de familie bună“ pe care Kamerad Bandura le asemuia (exagerare deliberată) cu boarfele din port. Iar din respect față de mormânt, Bandura le va pretinde „marinarilor, docherilor și celor care au iubit‑o“ doar flori „naturale“, interzicându‑le categoric, evident, Într‑un acces de exaltare mistică, „profanarea mormântului cu butaforie eflorescentă“. Mă voi strădui să reconstitui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și a prostituatelor boite va ține un discurs solemn. Va relata pe scurt, chiar schematic, biografia Marietei: existența chinuită a unui vlăstar de proletar, dintr‑o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care‑și sfârșise zilele În portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gâtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămână În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atunci Înțelese: Marietei nu‑i era hărăzit nici unul dintre acele roluri - nici de Gazdă, nici de Tricoteză, nici de Studentă, nici de Mironosiță - numai ea nu avea nevoie de alte ipostaze coregrafice Îndelung studiate, pentru că ea era o curvă de port.PRIVATE „Îi iubea și‑i ajuta pe marinarii de pretutindeni“ - urla Bandura În fața mormântului deschis, ca la miting - „și nu avea prejudecăți față de culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sânii ei pâlpâitori și atât de minunați - vorba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
malteză, și răstignirea, și steaua lui Solomon, și icoana rusă, și colțul rechinului, și talismanul din rădăcină de mandragoră, iar Între coapsele‑i delicate se scursese râul fierbinte al spermei și se vărsase În vaginul ei cald ca Într‑un port‑matcă al tuturor marinarilor, ca la confluența tuturor râurilor... “ Bandura Își auzea glasul Îndepărtat și rece, și atunci Îi apărură imagini din viața Marietei, de data asta nu În șir cronologic, ci aidoma foilor unui album Întoarse de vânt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pocitanie, luând‑o de mână la un carnaval, palidă și cam amețită de la berea căreia‑i sorbise spuma, ca orice copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într‑o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor, alunecând cu mâna pe o balustradă dintr‑o funie groasă, marinărească; apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași furie tulbure, pasul ei hotărât spre ușa de la etajul trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce anume Îi va fi stârnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încât să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și târfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrâșnet de dinți, gladiole domnești, să‑și sângereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frângă cu dinții garoafele, să și le dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se îngrijoreze de lipsa lor. De la Manila, galionul urma să-și continue drumul către Europa, ocolind coastele africane pe la Capul Bunei Speranțe, desi cel mai probabil era că nici în Sevilia nu se știa sigur dacă plecaseră sau nu din portul Callao. Cum să nu fie speriați, cănd viețile lor depindeau de un pumn de sălbatici, care mențineau distanță și nici măcar nu le permiteau să pună piciorul pe vasul lor? Din câte înțeleseseră de la aceștia, sălbaticii intenționau să le repare barcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
soare. În urmă cu o sută și cin cizeci de ani, pe când Batavia olandeză ajunsese În culmea gloriei, aceste magazine erau pline cu saci de mirodenii, ceai și lemn parfumat, purtate apoi În Europa, unde deveneau de neprețuit. Acesta era portul unde fanteziile europene se Îngrămădeau cu o frenezie nebună, dar acum pe străzile vechiului oraș nu se mai zărea nimic din gloria trecută. Vocile negustorilor prosperi nu mai răsunau pe aleile Înguste, iar clinchetul monedelor de aur dispă ruse de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
spărgeau fără Întrerupere semințe de dovleac și le scuipau cojile pe podea. Lui i se păru că aude picăturile de ploaie pe nisipul țărmului la Începutul furtunii. Asta Îi aduse aminte de prima vacanță petrecută cu noua lui familie la Port Dickson. El Își dorise să vadă marea, să și dea seama dacă Îi mai provoca frica. Într-o după-amiază târzie, pe când ploua și nu i se dăduse voie să Înoate, a intrat În apă. Marea era caldă, atât de caldă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]