1,339 matches
-
li se pare și ea normală. Atunci când îi asculți, ai o impresie tonică de optimism, de existență asumată plenar și firesc. Nimic din vaietul perpetuu al studentului român de aici sau de aiurea, navigând între cereri de burse, căutare de portițe administrative pentru obținerea rapidă de rezidență sau de permis de ședere. Nici din disperarea veselă a africanilor, și mai bătuți de soartă decât noi, care încearcă să se însoare cât mai rapid cu blonde canadience, iar procesul de vânătoare și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în cinci încăperi, din care partea mai îngustă de către poarta încuiată cu lacăt, este folosită ca magazie. Lângă aceasta se află un grajd pentru șase cai, cu podeaua din scânduri, cu iesle și cu balama de fier ce are o portiță din scânduri brad. Dincolo de acestea, în continuare se află locuința vizitiului și a servitorilor, deasemenea construită din bârne, cu pod de scânduri, cu un rând de geamuri din sticlă, cu cuptor țărănesc, cu o ușă veche din scândură de brad
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Comuna Oprea Cîrțișoara a colectat numai câteva sute de kg., iar Streza doar 2000 de kg. Colectarea porumbului a fost încurcată și de comisiunea interimară (a comunii,n.n.), care întotdeauna a trecut la discuții negative de colectare și a căutat portițe prin care să obțină aprobarea ca această comună să fie scutită de cotă. Punem în vedere primarului, notarului și membrilor comisiunii interimare să caute să determine pe locuitorii comunei să predea cota de porumb în termen de 15 zile. După
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
greu, că la un moment dat devenea chiar plicticos, dar totuși...dacă mai dădeai niște lumini și umbre pe ici-colo, imaginea tabloului putea fi foarte plăcută. „Îmbrățișare” Autor: Mihai Dascălu Am postat aici unul din tablourile mele, „Îmbrățișare”, sau „La portiță”, unde se poate vedea destul de clar ce înseamnă detaliile gen țiglă sau drumuri pietruite în pictura naivă. Acest tablou de altfel mai poate reprezenta și un exemplu de pictură naivă urbană, care în România este mult mai rară decât cea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
unul dintre organizatorii „Târgului Internațional de Arte Vizuale”, ediția a IV-a, ce urma să se desfășoare peste o lună în foaierul Teatrului Național din București, dându-mi astfel o invitație și totodată regulamentul pentru a participa ca fotograf; o portiță deschisă prin care am avut norocul să debutez ca fotograf, acceptându-mi 3 din cele 5 fotografi trimise pentru jurizare: „Chipul Iernii”, „Liniștea verii” și „Prietenie” care mi-a fost și reprodusă în albumul manifestării. Masa festivă a fost ultimul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
săși reînnoiască permanentul, pentru ca în cele din urmă săși pună uniformele cu paiete și să meargă la serviciu: adică pe tăpșan la Muzeul Satului, unde televiziunea avea să le filmeze play backul despre cum obișnuiesc ele să iasă seara la portiță ca să dea badei guriță. Una dintre ele spunea ceva de genul că, dacă ar fi să moară, ar prefera să se întâmple la toamnă, nu acum, primăvara, când natura a înverzit. Mărturisea, deci, o situație tragică. Numai că pe fraga
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nu-și dorește ?), dar îmi doresc și un Palme d Or pentru un film românesc... Când se va putea... când va apărea... “i nu cred că trebuie să ne automulțumim cu o cultură a filmelor bune e bine să lăsăm portița deschisă pentru factorul-surpriză ! Totul se întâmplă în orizontul nostru de așteptare pe care (mi)-l doresc cât mai vast. Există astăzi câteva cărți fundamentale despre cinema, pe care ar fi bine să le citească și cronicarii, și regizorii, și scenariștii
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care au visat dintotdeauna? Sunt unica lor fată. Unicul copil. Deci... cum ies din chestia asta? Mă uit în gol la pagina de hârtie, cu respirația precipitată, lăsându-mi gândurile să se războiască între ele. Caut disperată o soluție, o portiță de scăpare prin care să mă pot strecura. Nu vreau să mă dau bătută până când nu trec în revistă absolut toate posibilitățile. Gândurile mi se răsucesc în minte, iar și iar. Le reiau la nesfârșit, asemenea iepurașului de jucărie care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tăcere. — Și, deci... care e chichița salvatoare? întreb în cele din urmă. Nu există nici o chichiță salvatoare. Asta e situația concretă. — Poftim? Mă holbez nedumerită la telefon. Dar... de-asta ați sunat, nu? Ca să-mi spuneți că ați găsit o portiță. Și că putem câștiga! — Nu, domnișoară Bloomwood. Am sunat pentru a vă spune că, în locul dumneavoastră, eu aș începe deja să dau telefoane de contramandare a nunții din Anglia. Mă simt de parcă m-ar fi înjughiat cineva. — Dar... nu pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din America, sau cel puțin așa spune toată lumea! Nu se poate să nu găsiți o ieșire din situația asta! — Domnișoară Bloomwood, vă rog să mă credeți. Am examinat problema din toate unghiurile posibile și nu există nici o soluție genială. Nici o portiță. Garson Low oftează. — Îmi permiteți să vă dau trei sfaturi? Ce anume? zic, cu o licărire de speranță. — În primul rând, să nu mai semnați niciodată nici un document înainte de a-l citi cu mare grijă în prealabil. Știu asta! strig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
alți 100 de constructori de data asta de la Bolintin Deal și că s-ar putea ca acea cameră să fie ocupată din lipsă acută de locuri libere. S-a Învoit, că n-avea cum face altfel și asta a fost portița mea de scăpare din fața ăstui mare ticălos. Nota bene, de atunci și până am plecat eu prin transfer la altă Întreprindere (mai 1990) nu i-am mai văzut mutra de viezure și tare m-am bucurat...! M-am bucurat și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu farfuria aburindă să mănânc sub cerul senin. Fac doi pași și liniștea poetică este întreruptă de tropăituri dezorganizate, asaltându-mă din toate direcțiile. Sancho, labradorul auriu, apare într-un salt magistral pe deasupra gărduțului de lemn, ceilalți doi câini împing portița deschisă și aleargă și ei către mine, urmați de o turmă amenințătoare de nandu caraghioși. Pancho se prelinge pe burlan și apare pe spătarul scaunului și Chita se îndreaptă și ea, încet dar convins, către mine. Friptura mea, deși mare
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
într-un sătuc curat și liniștit, Panacocha, cu căsuțe din lemn presărate de-a lungul unor poteci cimentate. Mergem cam cinci minute pe alei străjuite de tufișuri în culori vii și ne oprim în fața unei case din lemn, cu o portiță mititică la intrarea în curtea largă, acoperită cu iarbă și flori. Strigăm și apare Clara, o femeie înaltă, cu părul roșcat până la umeri, cu un accent puternic australian. Suntem invitați în casă și gazda ne dă câteva detalii tehnice. Casa
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
îmbrăcă, ieșind împreună cu Emilia, care înșfăcase un lighean cu grăunțele desfăcate de maică-sa îl puse pe prispă și aduse lângă el și pe al doilea. Emilia se îndreptă spre poiata păsărilor ce se afla la deal de șură, deschise portița apoi se dădu la o parte din calea șuvoiului de păsări ce năvălește în ogradă. După ce trec găinile apar și cocoșii, pășind tacticos în urma lor, parcă mândri de serviciul prestat în timpul nopții când au vestit cu cucuriguri sonore trecerea orelor
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
interesante din viața sa. Pe deasupra întotdeauna aveau grijă să-i omenească cu ceva bunătăți, așa că Emilia, fiind mai mare, trecuse de paisprezece ani, apucă cu grijă oala cu două torți plină cu lapte, Mihăiță țopăind înaintea ei deschise ușa apoi portița dinspre drum și porniră la de al pe lângă gardurile înalte și văruite. Ajunși la poarta casei bătrânești, Mihăiță o deschise și intrară în ogradă. El aruncă o privire spre cireș să vadă dacă nu au mai rămas ceva fructe neculese
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Capitolul VIII întîlniri și destăinuiri Toamna își arăta roadele bogate pe care le pregătise celelalte anotimpuri, vara și primăvara, așa cum orânduise Dumnezeu de la începutul lumii. Costache trebăluia prin ocolul vitelor cornute când auzi bătăi puternice în poartă. Merse acolo, deschise portița mică și spre bucuria lui, ochii săi întâlniră oaspeți dragi inimii sale: pe mama Elena, soacra lui de la CurseștiDeal însoțită de fiul ei, Ghiță Cocuz, și cumnatul lui precum și socrul acestuia, Negruș. Deschide poarta mare ca să poată intra căruța, apoi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Pusese la îngrășat o scroafă care fătase mai multe rânduri de purcei și spera s-o facă de vreo 200-250 de kilograme. − Da, sunt acasă, da’ cine mă strigă? − Eu, Marie, Ileana lui Alexandru de la vale. Hai, vino și descuie portița, că am să -ți spun ceva; − îndată, Ileană, numai să dau oleacă de apă pe mâini și vin; își clăti mâinile, le șterse cu pestelca, apoi deschise portița poftind-o pe cumnată-sa înăuntru. − Bună ziua, cumnată și bine te-am
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
strigă? − Eu, Marie, Ileana lui Alexandru de la vale. Hai, vino și descuie portița, că am să -ți spun ceva; − îndată, Ileană, numai să dau oleacă de apă pe mâini și vin; își clăti mâinile, le șterse cu pestelca, apoi deschise portița poftind-o pe cumnată-sa înăuntru. − Bună ziua, cumnată și bine te-am găsit! − Bună ziua și hai în casă că s-a cam răcit vremea; − Da, așa-i, da’ eu cred că nu intru, mă cam grăbesc. Da’ cred că și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vestea cea rea, cu grijă ca să nu le sperie prea tare. Fetițele plânseră și ele văzând-o pe mama lor atât de tristă și înlăcrimată. Cumnata Ileana, îndurerată și ea că a fost purtătoarea unei vești atât de triste, deschise portița și dispăru pe uliță la vale. Mama și fetele cele mici se sfătuesc cum să le spună vestea rea celorlalți, când s-or întoarce acasă. A doua zi de dimineață, când lumina zilei începea să biruie întunericul, Costache înhămă caii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
escală de 15 minute la Timișoara, vom părăsi teritoriul României - țară aflată într-o mare degringoladă. Este pentru prima dată în viața mea când simt că mizeria din jur mă apasă, mă trage înapoi, și mă face să nu întrevăd portițe de evadare, în NIMIC! Este jalnic. Dar doresc din tot sufletul meu să uit negura pentru două săptămâni cât vom sta în Spania. Doresc din tot sufletul să-l ajut pe Liviu să iasă din starea depresivă în care se
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
suficient pentru "culturi" ecologice de orice fel. Locul era liniștit și vegetația proaspătă și abundentă te trimetea cu gândul la Eden. Că treburile nu stăteau prea bine cu Edenul din Brasilia aveam să mă conving discutând de câteva ori "la portiță" cu câteva soții. La întrebarea de ce nu stau "în parc" răspunsul era mereu aceleași: Ne-am săturat de parc, vrem să vedem oameni, mașini, să ne plimbăm pe la magazine, să mergem cu copiii la distracții. Aici, fără mașină ești mort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
colo, pe moșia noastră (Intrarea interzisă), și pe domeniul unchiului meu (Intrarea strict interzisă) de pe celălalt mal al râului Oredej. Îl găseam trasat cu un băț pe nisipul roșiatic al unei alei din parc sau scris cu creionul pe o portiță spoită sau proaspăt incrustat (dar nu complet) În lemnul unei bănci foarte vechi, de parcă mama natură Îmi anunța dinainte, În mod misterios, existența Tamarei. În acea după-amiază tăcută de iulie, când am descoperit-o stând total nemișcată (doar ochii i
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu se lasă până nu o deschide măcar o dată la câteva zile, numai așa, ca să-mi facă în ciudă. Vizavi de ușa buclucașă, pe cealaltă latură mică a dreptunghiului, e fereastra, prin dreptul căreia trece oricine intră în curte (scârțâitul portiței mi-l semnalează: am avantajul de a-l vedea fără ca el să mă vadă). Cum însă în curte la noi intră rareori cineva, faptul mai curând mă amuză decât mă deranjează (e întotdeauna amuzant să vezi pe cineva care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
evite cruzimea acestei operații a săvârșit El miracolul înmulțirii pâinilor și a peștilor? * Dacă poruncile divine ar fi fost împlinite n-ar mai fi trebuit inventate drepturile omului, nu doar imperfecte, ca orice lucrare omenească, dar lăsând pe deasupra și o portiță deschisă libertății negative, diabolice. * Democrație? Unde se vorbește în Biblie despre democrație? Coloana vertebrală de aur a Cărților Sfinte o constituie ierarhia. Cea stabilită de Dumnezeu, nu de oameni. * „Quelle sorte de Dieu est-il, celui dont l’existence doit être
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se întinde pașaportul cu viza de intrare 30 de zile în Israel. Îmi curgeau lacrimi de bucurie, de fericire, aveam mari emoții. Mi-a mai dat un bilețel, pe care l-am înmânat unei tinere care mi-a deschis o portiță. Spre Jerusalim Poartă Damascului Să intru de acum mai departe la bagaje. Erau trei suporturi care se învârteau pe o bandă care aduceau bagajele noastre din avion. Îmi iau valiză și caut spre ieșire: poartă 6 era ca să ies. Ajunsă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]