3,816 matches
-
aceeași notă, te poate scoate din minți. M-am consolat cu gândul că Îmi lărgeam astfel orizonturile și rămâneam În pas cu ultimele tendințe. Băiatul În costumul ecosez roșu-verde era alături, la bar, și comanda o sticlă cu suc de portocale. Întorcându-și capul, ne zise: — Bine, fetelor. V-ați aranjat sau mai aveți nevoie de ceva? Am negat amândouă la unison și el se Îndepărtă, sorbind lung din sticlă și căutând viitori mușterii. Șapca Îi era sucită la spate Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Eu mi-am lipit nasul de geam, unul din puncte era precis tata, în două minute va fi lângă mine și atunci am să pot să plâng. Pe soră o plăceam, pentru că seara îmi dăduse ca supliment un suc de portocale. Am auzit-o spunând: „This is your turn, young man”. N-am mai putut ține ce aveam ascuns în spatele ochilor și am stropit totul în jur. Vocea ei îmi suna în urechi și vocea avea ceva din mama. Mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
eu mă uit la ea surprinsă, cât de mult s-a maturizat dintr-odată, se apleacă deasupra mea și mă sărută pe frunte fără a spune un cuvânt, eu tac și privesc cu ochi arzători ghiozdanul care se îndepărtează. O portocală uriașă, foarte coaptă, cade deodată pe trotuar, aproape zburând pe deasupra capului ei, rostogolindu-se într-o băltiță portocalie, cine i-o fi dat lovitura fatală, nu vântul acesta, care aproape că nici nu se simte, vânt de după Pesah, în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu ceea ce a fost înainte, o imagine distorsionată, sarcastică, dacă acesta este momentul, dacă acesta este mirosul său, dacă acestea sunt culorile sale, viața noastră va redeveni așa cum a fost demult și mă temeam că voi exploda de fericire asemenea portocalei de pe trotuar, înfruntând singurătatea aceasta, invaliditatea, rușinea, la marginea patului, pentru totdeauna. O mână imaginară, lungă și caldă se întinde spre mine din mijlocul patului, o mână de uriaș înspăimântător mă îmbie să mă scufund lângă el, să îl las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de făcut, apoi fug pe strada lui, mă uit la clădirea aceea, dar nu îndrăznesc să urc, privesc fereastra mare, aproape că îi aud pașii ritmici, înainte și înapoi, în cele din urmă traversez și mă întorc acasă cu câteva portocale, are nevoie de vitamina C, spun eu și storc furioasă portocalele una după cealaltă, iar ea îl roagă, tati, rămâi acasă cu noi, dar el o sărută pe buzițele ei oranj, cât de mult mi-ar plăcea să pot rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aceea, dar nu îndrăznesc să urc, privesc fereastra mare, aproape că îi aud pașii ritmici, înainte și înapoi, în cele din urmă traversez și mă întorc acasă cu câteva portocale, are nevoie de vitamina C, spun eu și storc furioasă portocalele una după cealaltă, iar ea îl roagă, tati, rămâi acasă cu noi, dar el o sărută pe buzițele ei oranj, cât de mult mi-ar plăcea să pot rămâne acasă cu tine, dulceața mea, dar mă voi întoarce diseară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
carton în vizorul diabolic al întâmplării, are o privire la fel de precisă ca mâna unui trăgător de elită care nu ratează niciodată. Este Udi, care se grăbește spre casă, dornic să se joace puțin cu Noga, Udi, cu o plasă de portocale în mână, vitamina C pentru gâtul ei iritat, iar eu mă arunc orbește asupra hainelor care își pierduseră deja orice identitate, încerc să bag piciorul tremurând prin mâneca unei cămăși, iar el mă așază pe fotoliu, fața lui se alungește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea, Noga ne iese în întâmpinare cu un balon oranj în mână, o surprinseserăm în timpul pregătirilor pentru un bun-venit festiv, și din pricina mirării dă drumul balonului, care este luat de curent, se ridică și se micșorează, se face cât o portocală, apoi se agață de ramurile unui liliac persan din fața clădirii, transformându-l ca prin miracol într-un portocal. Ochii ei ne privesc pe noi, apoi balonul, supărarea pierderii balonului este diluată de apariția noastră, apoi izbucnește fericită, tati, te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
făcut tot ceea ce mi-a stat în putere pentru a o mulțumi, spunea chipul său, nu există nici un om pe lume care ar putea face mai mult. La amiază deschideam și închideam disperată frigiderul gol, mă duceam în livadă, culegeam portocale iarna, le decojeam și plângeam, iar toamna struguri roșii și albi, cu sucul gros curgându-mi printre degete, și vara prune, și când Udi se apropia de pădure, făcându-mi cu mâna plin de entuziasm, mă dezlipeam de pinul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că trupul său începe să îmi răspundă, mă îmbrățișează cu brațe slăbite, eu îi sărut obrajii supți, îi mângâi cu multă atenție mădularul, surprinsă să văd că este încă în viață, credeam că deja a putrezit și a căzut, asemenea portocalelor din grădină, dau pătura la o parte și mă așez deasupra lui, așa cum îi plăcea, presându-i pântecele încordat, dar mădularul său se ascunde sub greutatea mea, crâmpoțindu-se între coapsele mele, este prima dată când ni se întâmplă așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că ele nu sunt importante. De ce renunțasem atât de ușor la puterile mele, supunându-mă voinței sale, care întotdeauna fusese mai puternică decât a mea, chiar și înainte de greșeala aceea, pe care el o storsese în mâini ca pe o portocală într-un gât însetat, chiar și înainte trăiam o viață plină de reproșuri constante, îmi ascunsesem frumusețea, în loc să mă bucur de ea, iar acum ce a mai rămas din ea, nu mare lucru, nu cât așa avea nevoie pentru restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cuprinde două sute de locuri, dar numai jumătate din ea era folosită, cealaltă parte fiind izolată prin paravane, ca la hotelurile din stațiuni în extrasezon. Am mâncat tocană de cartofi cu tăiței, salată de legume, pâine și am băut suc de portocale. Legumele erau extrem de gustoase, exact cum îmi spusese Naoko în scrisoare. Am mâncat absolut tot ce mi se pusese în parfurie. Chiar mănânci cu poftă, mi-a zis ea. — E minunată mâncarea și, în plus, n-am mâncat nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de terapie specială, se internează într-un spital specializat. Până aici e clar? — Să zicem. Dar în ce constă recuperarea? Poate un exemplu concret m-ar ajuta să înțeleg mai bine. Reiko trase fum în piept și bău sucul de portocale care-i rămăsese în pahar. — Însăși viața pe care o ducem aici are drept scop recuperarea. O viață regulată, sport, izolare de lumea dinafară, liniște, aer curat. Terenul pe care îl avem la dispoziție e suficient și nu avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la spital? Aproape deloc și ne-am certat din pricina asta... mai târziu. A venit o dată singur și o dată cu tine. Asta a fost tot. Îngrozitor! Prima oară când a venit, a stat ca pe ace vreo zece minute. Mi-a adus portocale, a mormăit ceva de n-am înțeles nimic, mi-a curățat o portocală, a mai bombănit ceva și dus a fost. A spus că nu-i plac spitalele. Era tot copil și gata! Normal, nimănui nu-i plac spitalele, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
venit o dată singur și o dată cu tine. Asta a fost tot. Îngrozitor! Prima oară când a venit, a stat ca pe ace vreo zece minute. Mi-a adus portocale, a mormăit ceva de n-am înțeles nimic, mi-a curățat o portocală, a mai bombănit ceva și dus a fost. A spus că nu-i plac spitalele. Era tot copil și gata! Normal, nimănui nu-i plac spitalele, nu? De aceea te și duci în vizită la cei internați, ca să-i faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ajungi la el, trebuia să treci de un șir de paznici, apoi o luai prin bucătĂrie și mai trebuia să cobori niște scări. Și era o păcĂleală. Aveau supă de mei, orez galben cu carne de cal și ca desert, portocale. Înainte mai avuseseră și niște mazăre cu cîrnați, despre care toți ziceau că fusese Îngrozitoare, dar aia se terminase. Ziariștii stăteau cu toții la o masă, iar la celelalte mese erau ofițeri, fete de la Chicote, tipi de la cenzură, care pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
așa de mari, că ajunseseră să aibă feluri de mîncare speciale, precum homar sau pui, pe care le vindeau la niște prețuri astronomice. Dar se duseseră și toate astea cînd am ajuns noi, așa că am luat doar supă, orez și portocale. Locul Ăla mă scotea mereu din minți, pentru că toți chelnerii erau niște profitori nesimțiți, și mîncarea era la fel de scumpă, dacă-ți luai vreun fel din Ăla special, ca-n 21 sau Colony, din New York. Stăteam deci la masă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
postului ei. —N-ai mai spune asta dacă mi-ai vedea stratul de celulită, îi răspund în timp ce salvez ce am tastat. —Coapse cu aspect de brânză grasă, nu-i așa? întreabă Barney. Aș spune mai degrabă că sunt ca două portocale răscoapte, de culoarea cărnii proaspete acoperite cu păr, i-o întorc. Sunt singura femeie din birou care lucrează cu normă întreagă și veșnic am parte de asemenea tratament. Singura cale de a le face față este să fiu mai dezgustătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de weekend, nu? Oaspeții, adunați pe lângă el, sunt încântați. Finn se ridică să ajute, aruncându-i lui Barney o privire prea puțin curtenitoare, dar, din fericire, acesta n-o observă. Sunt aduse sticle cu șampanie, găleți cu gheață, suc de portocale și pahare înalte. Domnul și doamna Falkland-Smythe ciocnesc și ei un pahar. Câțiva dintre tinerii de pe marginea piscinei par pe jumătate beți și se cam clatină unul spre altul; ori poate că așa se mișcă ei în mod obișnuit, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe ghețuș, îi dădu o bătaie soră cu moartea. Disciplină austriacă, nu glumă. Pragmatism la fel. În sufragerie străbunicul avea un dulăpior ținut sub lacăt. Când îl deschidea, dădea pe toată lumea afară, încuia ușa și se delecta cu nebănuite comori: portocale, smochine, curmale. Lângă casă se înălța atelierul de trăsuri, înalt cât un bloc, răspândind miros de cărămizi mucegăite. Înăuntru era o trăsură întreagă, pe jumătate putredă și multe altele neterminate sau hârbuite. Numai la Lisabona și la Botoșani ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu mâna. De la Victoriei până la Romană spectacolul e oferit de un puradel la vreo patru anișori. De gât îi atârnă o bucată mare de carton. Pe măsură ce înaintează spre mijlocul vagonului, lumea izbucnește în râs. Îi bagă în buzunare napolitane, bani, portocale. Abia când ajunge la noi văd că pe pancardă scrie dezlânat: „Ajutațimă vă rog din tot suflețelul meu sămi iau televizor în culori”. La Romană coboară Sabina. Îi strâng puternic mâna: succes, iubito, dă-i gata, știi că ești cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să înțeleg ce se petrecea în sufletul ei. I-am vorbit de noi doi, de planurile noastre, am cedat chiar în fața ideii de căsătorie. Degeaba. Vorbeam de unul singur. Îmi amintesc perfect cum stătea la măsuța de la oglindă și curăța portocale. Pe chip avea un zâmbet înghețat. Dacă repetam o anumită întrebare exactă, dădea din umeri, nepăsătoare. La un moment dat nu m-am mai putut stăpâni și am început să plâng. Mă privea ca și cum aș fi fost un al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zâmbet înghețat. Dacă repetam o anumită întrebare exactă, dădea din umeri, nepăsătoare. La un moment dat nu m-am mai putut stăpâni și am început să plâng. Mă privea ca și cum aș fi fost un al doilea dulap din cameră. Despărțea portocalele cojite în felii: una mie, una ei. Nu-mi puteam opri lacrimile care-mi curgeau pe obrajii umflați de feliile de portocală cu care mă îndopase. Am mângâiat-o pe păr și am ieșit. A dat din umeri și, luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și am început să plâng. Mă privea ca și cum aș fi fost un al doilea dulap din cameră. Despărțea portocalele cojite în felii: una mie, una ei. Nu-mi puteam opri lacrimile care-mi curgeau pe obrajii umflați de feliile de portocală cu care mă îndopase. Am mângâiat-o pe păr și am ieșit. A dat din umeri și, luând o altă portocală, i-a zâmbit scaunului de lângă ea. C XXII Nu că n-ar fi fost interesat și de o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
felii: una mie, una ei. Nu-mi puteam opri lacrimile care-mi curgeau pe obrajii umflați de feliile de portocală cu care mă îndopase. Am mângâiat-o pe păr și am ieșit. A dat din umeri și, luând o altă portocală, i-a zâmbit scaunului de lângă ea. C XXII Nu că n-ar fi fost interesat și de o discuție cu Sabina. Dar i se spusese că e internată în Sanatoriul de la Măgura. Degeaba ar încerca să-i vorbească, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]