2,403 matches
-
literară”, „Mulțumesc, libertate!” Primul număr reia Doina lui Eminescu. Din „Revista Fundațiilor Regale” sunt extrase însemnările lui D. Caracostea despre Slatina și ținuturile Oltului. Aurel Buzincu oferă Însemnări despre arta poetică eminesciană. La „Cronica literară”, C. Dumitrache se ocupă de posteritatea lui D. Caracostea. La un veac și jumătate de la nașterea lui T. Maiorescu, scrie tot C. Dumitrache, în vreme ce raporturile dintre mentorul junimist și Eminescu sunt luate în discuție de Viorel Dianu. Același C. Dumitrache cercetează contribuția lui D. Popovici pe
AGORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285202_a_286531]
-
lui] William, Ap Thomas, Ap Richard, Ap Hoel, Ap Evan Veughan”. A fost mustrat de judecător, acesta cerându-i să „uite de vechiul obicei..., iar atunci el s-a autonumit Moston, după numele principalei lui locuințe, lăsând acest nume și posterității” (William Camden, Remains Concerning Britain, ed. R.D. Dunne, 1605, University of Toronto Press, Toronto, 1984, p. 122). Supranumele „administrativ” al lui Thomas a rămas aproape sigur necunoscut vecinilor săi. Vezi studiul de referință realizat de Rodney Hilton: Bond Men Made
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și politice ale lui Mircea Streinul, astfel încât nu se vor afla printre fondatorii revistei și nici nu vor semna vreodată în paginile ei. Cu toate acestea, dintr-o necunoaștere exactă a fenomenului, ei au purtat întreaga viață blamul dat de posteritate legionarismului din jurul publicației de la Cernăuți. Aceasta se voia o revistă de „redeșteptare națională”, mai mult polemică și ideologică decât literară. Prima pagină este rezervată unui editorial, textele fiind semnate de Nae Ionescu, Traian Brăileanu, Mircea Streinul, Barbu Slușanschi, Vasile Posteucă
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
Panteonul imposturii, R, 1991, 9; Ovidiu Pecican, Cu necruțătoare dragoste, APF, 1991, 10-11; Daniel Vighi, Aceeași minută a istoriei, O, 1991, 49; Gheorghe Grigurcu, Virgil Ierunca și „Sfânta Negație”, CNT, 1992, 4; Simion, Mercuțio, 136-141; Convorbire Gheorghe Grigurcu-Monica Lovinescu-Virgil Ierunca. Posteritatea contemporană, RL, 1993, 9; Bogdan Ghiu, Monica Lovinescu et Virgil Ierunca - ou L’exile, „Euresis” (CREL), 1993, 1-2; Andreea Deciu, O gândire vie, RL, 1993, 37; Monica Spiridon, Gramatica demnității, RL, 1993, 44; Simuț, Incursiuni, 321-328; Daniel Vighi, Critica întotdeauna
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
sau cele sociale nu l-au îndepărtat pe I. de viața literară românească și, înainte de toate, de vechiul său coleg, Camil Petrescu. De altfel, acesta îl considera pe I., mai în glumă, mai în serios, propriul „grefier și arhivar pentru posteritate”. Ceea ce, într-o măsură, și ajunge să fie prin Camil Petrescu. Amintiri și comentarii (1968). Memorialistul izbutește să reconstituie, în pagini încălzite de flacăra unei amiciții absolute, uneori chiar cu accente de pledoarie (de pildă, polemica pe care o încearcă
IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287595_a_288924]
-
Repere bibliografice: K. Mill [Camil Petrescu], Parazitism literar, „Cronica”, 1916, 69; Lynx, „Amour, toujours...”, „Ordinea”, 1937, 1476; H.F. [Horia Furtună], „Cette flambée de souvenirs”, „Gazeta”, 1938, 1207; Perpessicius, Lecturi intermitente (XXXIV), GL, 1968, 26; Șerban Cioculescu, „Grefier și arhivar pentru posteritate”, GL, 1968, 27; Camil Baltazar, „Camil Petrescu. Amintiri și comentarii”, VR, 1969, 2; Mihail Ilovici, Tinerețea lui Camil Petrescu, București, 1971, 7, 34, 44, 47; Scrisori - Camil Petrescu, II, 14-15. R.Z.
IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287595_a_288924]
-
Noapte de vară fiind discernabile în al doilea panou din Icoane din Carpați. Nu în partitura propriu-zisă cu elemente precise, ci în melodia interioară. Structură fundamental lirică, I. abordează totuși poezia epică. Ștefan al Moldovei (Din zile mari, 1905) lasă posterității o lecție de patriotism, dar imaginea strategului rămâne încă palidă: „Așa cum se înfățișează acum, e numai sâmburele poemului visat de mine”, mărturisea autorul. Aspectelor strict istorice (extrase din studiile lui N. Iorga), li se asociază legenda (sursa e în Petre
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
singuri, noi nu putem instaură dreptatea pe tot cuprinsul lumii. Nu-i putem asigura liniștea intern), sau contribui la ap)rărea să comun), sau promova bun)starea să general), sau promova binecuvânt)rile libert)ții, pentru noi înșine sau pentru posteritatea noastr). Ins) uniți cu alte națiuni libere, le putem face pe toate, sau chiar mai mult ... Putem pune în mișcare o putere menit) s) descurajeze, suficient de puternic) pentru a preîntâmpina orice agresiune și, în ultim) instant), putem contribui la
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
București, 1968, p. 67-68. • E. E. Certan, op. cit., p. 201-202. • Dumitru Ivănescu, Manifestări ale independenței în primii ani după desăvârșirea Unirii Principatelor Române, în vol. Istoria ca lectură a lumii, Iași, 1994, p. 225-238; idem, Alexandru Ioan Cuza în conștiința posterității, Iași, Editura Junimea, 2001, p. 118-128. cu sumele „ofertate Ministerului de Război pentru a întreține o armată prea mare cu nevoile țării“7. E lesne de imaginat care a fost reacția Puterilor garante când 500 de care, cu arme și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
decizie, își asociază sprijinul tinerilor din jur, încredințați că nucul provoacă molime și suge „tot sucul satului”. Cum coaliția partidei tinere nu poate fi înfrântă, Odobac se spânzură în vârful nucului. „Tu tot tare rămâi până la sfârșit”, conchide el, murind. Posteritatea a arătat interes mai cu seamă volumului de schițe Din lumea celor cari nu cuvântă, literatură de scurt metraj, fabule în fond, alcătuind un mic bestiarium. Diferite ca timbru narativ de scenariile animaliere semnate de N. Gane, I. Al. Brătescu-Voinești
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
capodopere din punctul de vedere al desăvârșirii elementare, primitive, clasice, manierate. Originalitatea subiectivă se divide în superficială, necompletă, adâncă, iar originalitatea plastică în genuină, perfecționată, calculată etc. Imaginile sunt la rândul lor brute, neutre, polarizate, concepționale, intensive și plastice. În posteritate, prin La Science de la littérature, D. avea să atragă atenția unor René Wellek, Pierre Moreau și Guy Michaud. În orizont național, l-au prețuit în special Tudor Vianu și Șerban Cioculescu; îi fuseseră studenți E. Lovinescu, G. Călinescu, Vladimir Streinu
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
urmă consideră că scopul lecturii este „alinarea - trecerea pentru câteva ore din lumea reală în lumea de vis”. Interviul dat de E. Lovinescu în ultimul său an de viață lui Cuza Marinescu este prilejuit de apariția volumului T. Maiorescu și posteritatea lui critică și relevă atitudinea consecventă a lui Lovinescu față de critica maioresciană; analizând rolul lui Maiorescu și al junimismului în istoria culturală a României, Lovinescu opinează că, în condiții istorice nefavorabile, când ideologiile extremiste prevalează, critica estetică de sorginte maioresciană
FAPTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286954_a_288283]
-
mai bogată prin includerea literaturii exilului, reluarea colocviului evidențiază rolul criticii în selectarea și ierarhizarea valorilor literaturii române contemporane. Ov. S. Crohmălniceanu, Gheorghe Grigurcu, Dan C. Mihăilescu, Mircea Cărtărescu răspund întrebărilor lansate de colocviul Fenomenul arghezian (2,4/1990) despre posteritatea critică a poetului, despre o eventuală criză de receptare sau evaluare, despre influența operei argheziene asupra poeticii postmoderniste. În decembrie 1991, la rubrica sa permanentă „Departe-Aproape”, Mircea Zaciu afirmă că opera lui Mircea Eliade se află la o răspântie a
FAMILIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
Sunt amendate, de asemenea, sub semnăturile Monicăi Lovinescu (care folosește și pseudonimul I. Cristu sau Ioana Cristu), ale lui J. Popper și Șerban Voinea, concesiile făcute regimului comunist de reputați scriitori și intelectuali (Țara turcită, Spectrul Nistrului, Bacovia într-o posteritate abuzivă, Adevărul la curte, Un roman al ambiguității ș.a). „Oameni și situații” este rubrica rezervată comentariilor critice, cronicilor de carte, articolelor omagiale, mărturiilor literare (Virgil Ierunca, Lucian Blaga și marea trecere a poemului, N. A. Gheorghiu, Horia Stamatu. Recitativ, Emil
FIINŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286988_a_288317]
-
literar Sburătorul, deschis tuturor din aprilie 1919 în locuința criticului, un amfitrion desăvârșit. Au trecut prin acesta, într-un sfert de veac, reputați creatori și o sumedenie de aspiranți, esențială fiind însă contribuția la modernizarea literaturii române. Imaginea criticului în posteritate îndreptățește convingerea lui Eugen Simion că după Titu Maiorescu L. este „cel mai important critic român”. Mărturii autobiografice diverse, pagini epistolare și memorialistice vorbesc despre un L. înclinat spre autoscopie, solitar, sceptic, dar mai ales contemplativ; tentat să se afirme
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
din „manualele didactice” ale lui Mihail Dragomirescu. Scepticismul nu trebuie condamnat, dar nici acceptat până la ultimele lui limite. „Problema supraviețuirii literare e conjuncturală și, de altfel, și relativă, deoarece măsurăm imensitățile cu măsurile noastre, iar destinul orb ne dezminte, trecând posterității opere din considerații imprevizibile și sugrumând altele.” Ce va deveni Al. Vlahuță peste timp? „Nu se poate ști de va rămâne ceva din opera lui”, dar, deși „sub acest aspect, dezarmată”, critica „domină totuși prin prejudecata ei, care n-are
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
ochii lui L. din ultimii săi ani studiile consacrate lui Maiorescu; masiva monografie din 1940, T. Maiorescu (I-II), în care biografia releva în fapt evoluția ideilor, volumele T. Maiorescu și contemporanii lui (I-II, 1943-1944) și T. Maiorescu și posteritatea lui critică (1943), însumând aproape două mii de pagini, reprezentau în momentul apariției cercetări fundamentale. Li se alătură opusculul P. P. Carp, critic literar și literat (1942) și Antologia ideologiei junimiste (1943). O lucrare de profil sociologic, dar și de filosofie
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
scriitor de la spate, aducându-l în prim-plan. Apăsarea insistentă, pentru efecte scenice, pe note de caracter relevante demonstrează la memorialist mai curând propensiune spre șarjă decât dorința pătrunderii psihologice. Moralist sever, criticul își ia toate precauțiile să apară în fața posterității sub masca unui ironist detașat sau chiar a unui observator clasic, educat să cultive serenitatea. Resemnarea, întâlnită frecvent și în corespondență, e negreșit sinceră. Incontestabil, L. știe să stoarcă din anecdotă promisele semnificații cu ecou psihologic-etic, cărora le dă utilizare
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
București, 1936; Diana, București, 1936; Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937, București, 1937; T. Maiorescu, I-II, București, 1940; ed. pref. Alexandru George, București, 1972; Aqua forte, București, 1941; P. P. Carp, critic literar și literat, București, 1942; T. Maiorescu și posteritatea lui critică, București, 1943; T. Maiorescu și contemporanii lui, I-II, București, 1943-1944; ed. I-II, îngr. Z. Ornea și Maria Simionescu, pref. Z. Ornea, București, 1974; Texte critice, îngr. și introd. Ion Negoițescu, București, 1968; Scrieri, I-IX, îngr
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
spre mizantropie (La bestii), tensiune vindicativă (Ură) și orgoliu al solitudinii (Moise, Leul). Adversitatea destinului și încercările dureroase de a-l depăși sunt reluate într-o amplă orchestrație romantică în câteva dintre Nopți: viziunea grotescă a înmormântării, prefigurare a „farsei” posterității din Noaptea de noiembrie, este impregnată de cruzime demistificatoare; în Noaptea de martie, chiar nașterea - trecere din „nemărginirea” increatului în finitul existenței-calvar - este privită ca o eroare; Noaptea de ianuarie deplânge soarta cântărețului ivit într-o lume opacă la frumusețe
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
312-316; Micu, Limbaje, 235-248; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 433-436; Bedros Horasangian, Dl. Aurel Gurghianu, ST, 1994, 4-5; Valentin Tașcu, A plecat să nu audă, ST, 1994, 4-5; Simuț, Incursiuni, 81-85; Negoiță Irimie, Sufletul locului, ST, 1995, 4-5; Mircea Popa, Aurel Gurghianu în posteritate, TR, 1996, 25; Dicț. scriit. rom., II, 470-472; Poantă, Dicț. poeți, 97-100; Anca Noje, Recuperări lirici, ST, 2001, 5-6; Popa, Ist. lit., I, 929-930. P.P.
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
atât de scurtă a autoarei lor, ceea ce va declanșa și va întreține mitul unei genialități cu aripile frânte tragic. Destinul pe care l-a avut H. a acaparat și a substituit adesea scrisul ei, receptat sporadic de contemporani și de posteritate. Un prim strat al acestor pagini ar fi dat de reîntoarcerea nostalgică la un timp auroral, copilăria încântată de basme și legende, petrecută într-un peisaj fermecat. În versuri se ivesc deseori, prelucrate, stilizate, motive din poveștile, miturile, doinele și
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
și poetul (1971), prima consacrată poetului latin în România, lucrare ce va fi concentrată la datele esențiale și totodată accesibile publicului larg în compendiul Ovidiu, poetul exilat la Tomis (1973). L. analizează personalitatea clasicului latin, creația sa, dar și atitudinea posterității europene, inclusiv a celei românești față de acela pe care îl consideră cel mai senin poet din întreaga Antichitate. Autorul încearcă să descifreze mesajul profund uman al unei opere-efigie pentru noua sensibilitate născută în Roma secolului I d.Hr. și îl invită
LASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]
-
-o chiar „generația Labiș”, și care s-a impus prin valori incontestabile (unele dintre ele, cum este Nichita Stănescu, între timp clasicizate), probând remarcabila capacitate de regenerare a poeziei românești, proces declanșat în bună măsură de autorul Luptei cu inerția. Posteritatea a lucrat pentru L. și în vederea recuperării unei cantități impresionante de versuri din paginile revistelor și din laboratorul lui de creație. E ceea ce a făcut în primul rând Gheorghe Tomozei. Noutățile nu schimbă esențial imaginea poetului, dar o întregesc semnificativ
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
prim impuls, menținându-se ca model și reper și în versurile de mai târziu, cum ar fi baladele din Lupta cu inerția. Poetul s-a bucurat de privilegiul unei receptări insistente și totodată contradictorii (ceea ce dovedește vitalitatea liricii sale), atitudinea posterității fiind marcată inițial de emoția produsă de moartea lui timpurie și ulterior de luciditatea detașării în timp. „Timpul va da probabil acestui meteor o sclipire mai profundă”, afirma în 1956 G. Călinescu, ipoteză care s-a adeverit. Labiș reprezintă, azi
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]